Autor: Irina Papuc

Ecuația Voloc – sănătate i se părea absurdă din start. Mi-a spus la telefon că nu are grijă de sănătatea lui, respectiv, nu-și putea imagina ce poate discuta un Voloc care fumează câte două pachete de țigări pe zi și mănâncă aleatoriu, cu un reporter în sănătate. Ne-am întâlnit, totuși. Timp de două ore am discutat despre adicție, sănătate, durere fizică și ruinare psihologică. După cum veți vedea, am filosofat puțin. Este primul meu intervievat care știe mai multe despre sănătate decât lasă să se vadă, doar că nu vrea să aplice ceea ce știe. Pentru că a ales să trăiască așa și nu vrea să fie judecat pentru asta. 

Cum începe ziua lui Sergiu Voloc?

Prima mea masă deseori e la ora 15. Uneori mănânc și noaptea. Acest regim nu este normal. Știu că afectează sănătatea.

Înțelegi, dar ții cont mai puțin...

Foarte rar. Eu mă gândeam de multe ori că corpul nostru se alimentează din nervii consumați. Poți avea o zi încărcată, fără să mănânci nimic și atunci corpul se adaptează la o altfel de alimentație, nu una nutritivă, ci emoțională. De la asta apar și alte probleme. Dacă oamenii ar respecta ordinea meselor cred că s-ar menține mai bine în atmosfera asta plină de impurități. Sunt zile când pot să mănânc un simplu hamburger, dar dacă dimineața mănânc ca un împărat, la amiază mănânc ca un politician, iar seara - ca un cerșetor.

Ai vreun fel de restricții?

Am renunțat total la farmacii. Medicii nici nu ascund în ultima vreme că medicamentele trebuie evitate în cazul anumitor maladii. Tot ce vine din ajutorul medicinii mai vine și cu o grămadă de probleme. Eu încerc să mă tratez altfel. Dacă am o răceală pur și simplu aștept trei zile, timp în care știu precis că o să-mi treacă. În aceste trei zile contează ceaiurile naturale strânse de pe dealuri. Pojarnița, romanița și floarea de tei sunt folositoare. Nu știu cât de adevărat este vorba că te ajută inhalația aburilor din coji de cartofi. Știi?

Despre coji de cartofi nu am auzit

Pun o fiertură din coji de cartofi și își bagă nasul în toți aburii ceia, apoi te acoperi cu ceva, ca și când ai fotografia prin anii 1920 . Cică ar ajuta la răceală.

De când ai început să eviți farmaciile?

Eu am fost prin spitale toată copilăria mea. Pe la trei ani am avut o lovitură la cap, apoi am avut niște operații. Am avut discuții permanente cu medicii. Ca să te tratezi ai nevoie de o esență, iar fără ea aceste elemente chimice nu sunt de folos. Ei spun că pastilele ajută, dar și dăunează. Chestia asta poate fi simțită chiar. Eu le spun părinților mei tot timpul despre acest lucru. Văd dintr-o parte cantitatea mare de pastile pe care le iau.

Crezi că o influență mare o are și marketingul agresiv al marilor producători de medicamente?

Nu este vorba despre prețuri, ci de cum îți faci ecuația în cap. Dacă tu crezi că te descurci fără pastile, este bine să reziști fără ele. Dacă îți sună în cap că o să ți se dezvolte rană dacă nu iei acel antibiotic, atunci așa va fi.

Ce amintiri ți-au rămas din spitalele copilăriei tale?

Ar suna cam sarcastic, dar mi-am pierdut copilăria prin spitale. În general, am fost un pic mai diferit de colegii mei. Mă enervam foarte des. Nu eram straniu, dar puteam fi energic la școală și deosebit de tăcut acasă, putem fi ușor provocat, dar și eu puteam fi și provocator, așa că s-a considerat că trebuie să „fac cunoștință” cu un fel de medicamente liniștitoare.

Pe vremurile sovietice era un pic mai curat, nu știu dacă deservirea era mai bună, deoarece atunci când medicii decid cum structurează viitorul tău, nu te simți psihologic bine. Acum cred că nu-i nici curățenie și nici serviciile nu-s normale. Am fost recent într-un spital din București, se întâmplase ceva cu un prieten. Am văzut acolo că deservirea este mai bună, dar încăperea era dezastruoasă. Nu știu cum au putut să meargă după o structură profesională destul de interesantă, dar să țină omul în condițiile astea. Am văzut însă în instituțiile private saloane foarte bine amenajate.

Asta conferă mai multă încredere?

Nu, pur și simplu omul este gata să plătească pentru confort 200 de euro mai mult, din păcate. Pentru că pe confort poți să plătești și 200 de lei mai mult, dar ei speculează cu 200 de euro.

Când ultima oară ai avut nefericita ocazie să te afli pe un pat de spital?

M-a ferit Dumnezeu, deja de 15 ani, doar am mers la controale. Nu am stat internat.

Mi-ai spus când am vorbit la telefon că nu ești foarte atent cu sănătatea ta. De ce? Te conduci după zicala că e păcat să mori sănătos?

Sigur că am prieteni care mă opresc, dar alcool nu beau, mă simt rău de la el. De multe ori mă întreb de ce nu mănânc dimineața. Nu sunt indiferent, dar deocamdată cred că mă gândesc prea mult, mai bine m-aș apuca de mâncat.

Zici că alcool nu prea consumi, în schimb ești un fumător înrăit..

Da, agresiv aș spune. Nu mă pot lăsa. E o chestie pe care nu mi-o pot explica acum. Nu am putut rezista fără țigări nicio zi de vreo zece ani deja.

Ai luat în calcul riscurile la care te expui?

Permanent mă gândesc la asta. Din lipsă de imunitate.

Dar cu te ce ajută, te face să te simți mai bine, mai calm?

Nu te ajută, Irina. Este un mod de  viață, o prostie unită cu toate vasele sangvine. Ceva care a reușit să te afecteze. Nu are niciun sens să fumezi. Plămânii rezistă la fumat 110 ani, dar poți muri din cauza imunității pierdute, din cauza elementelor chimice, emanate de tutun. Sutele de elemente chimice, printr-o simplă ardere, îți dă acel sentiment de pace. Nu este o pictură pozitivă, nu vezi un orizont fericit. În schimb oamenii care nu mai fumează văd demult orizonturi fericite. Demult nu mai știu cum miros florile, pot să încerc doar senzitiv, la fel ca Beethoven când scria despre luna pe care n-o vedea.

Ai continua să cumperi țigări dacă un pachet ar costa 100 de lei?

Am ajuns să fumez chiar și câte două pachete pe zi. Chiar dacă o să coste și 200, pân-oi fi prost cu totul. Doar de să rămân fără bani. Totuși, cred că o să mă las de fumat într-o zi. Nu voi continua așa. Să lași fumatul trebuie acum, nu mâine, nu peste o oră. Fumatul îți întrerupe ordinea normală. Nu stai mult în birou, dacă te gândești la fumat. La fel e și cu cafeaua. Ea te ispitește cu aceeași întrebare – vrei să uiți de toate? Vină să bei o cafea!

Ce greșeli crezi că ai comis în viață care ți-au afectat sănătatea?

N-am să-ți spun totul. Una - ești ceea ce mănânci. Doi – prea multă epuizare în gol. Sănătatea este afectată de modul gândirii tale și trăsăturile feței la fel. Dacă devii mai încruntat sau cu fălcile umflate depinde de cum ți-ai propus tu să consumi ce ai mai scump - nervii. Dacă tu îți epuizezi nervii prea mult, este prima greșeală pe care o faci asupra trupului tău. Am avut emoții pe care oamenii nu le iau în calcul, emoții care sunt benefice, dar distrug. În plus, timpul liber trebuie ocupat cu sportul, cu ieșiri în afara orașului, eventual discutând cu un om care te poate liniști.

Ce părere ai despre Legea Antitutun? Știi ce prevede?

Oamenii sunt atât de frumoși când nu fumează, sunt atât de sănătoși. Dacă înainte era la modă să fumezi, acum îmi pare bine când oamenii se uită urât la mine când fumez. Această lege capătă două inițiative – una pentru un mod de viață sănătos și estetic. Din păcate însă la noi se aplică doar legi din care se poate scoate bani. Poliția o să te prindă cu o țigară în mână și o să facă mare scandal, o să-ți aducă aminte și ce antecedente penale ai.

Cu ce-ți ocupi timpul liber?

Nu-mi place să stau acasă, așa că am multe întâlniri, de care am și n-am nevoie. Yoga nu fac, pentru că nu o înțeleg, deși am văzut într-un documentar cu ce se ocupă shaolinii. Oamenii ăștia chiar pot sta perpendicular într-un deget și cred că ajung să trăiască 120 de ani.

Și noi murim la 40. De ce?

Depunem efort la maximum în haosul și energia negativă pe care ne-o dă orașul. Omul trăiește cu asta zi și noapte, plus suntem permanent ocupați. La 50 de ani doctorul îți spune că trebuie să eviți gălăgia, să te izolezi undeva la țară și să faci puțin efort. Lucrurile astea nu trebuie spuse la 50 de ani, chiar la 20 de ani tinerii ar trebui să-și găsească spații unde să se simtă liniștit.

Deci, moldovenii se consumă prea repede și se află într-un haos greu de evitat. Ce greșeli mai fac moldovenii care îi îmbolnăvește?

Aduc prea multă poluare în oraș, prin deschierea afacerilor care nu au ce căuta în centrul orașului. Dacă infrastructura ar fi dezvoltată ca în Europa ar fi altceva. Nu poți să aduci o fermă în centrul orașului. La țară e locul ei. Ei însă dezvoltă totul aici și se duc la țară numai să bea un pahar de vin. Trebuie urgent eliberat orașul de mașini.

Ce crezi că-i împinge pe moldoveni la patima alcoolului?

Sincer, nu văd acum să se bea foarte mult. Mulți încep să se retragă. De când a scăzut prețul la struguri nu mai este rentabilă producerea vinului. Eu i-am propus tatei să facem suc din struguri, absolut natural și vreau să spun că merge foarte bine. Cred că o să-mi deschid o firmă la anul.

Și totuși avem o faimă tristă de cei mai mari alcoolici din lume…

Mda, cred că ar trebui să ne facem singuri embargo la consumat alcool și să stabilim cine și de ce se ocupă. Nu poți face multe din nimic.

Ți s-a întâmplat să dai peste un doctor corupt?

Nu, dar s-a întâmplat ca eu singur să-i dau. În acele vremuri eram obișnuiți cu vorba: „dă să-i dau 50 de lei, că așa de bine o vorbit cu mine”. Este o formă gravă de corupție. La nivel internațional totul se întâmplă altfel. Omul așteaptă până se adună 300 de mii de euro și i-a luat. Pe când aici cei 300 de mii de euro se îngrămădesc în fiecare zi, câte 50 de lei. E o formă vizibilă și rușinoasă de corupție.

Și totuși practica acesta continuă…

Asta o să se rezolve de la sine, Irina. Chestia asta cu eroul salvator de pe vremea sovietică nu mai merge. Eroi nu există. Toate se rezolvă de la sine, mai greu, după multe investiții.

Cine trebuie să le facă și vorbim de bani sau de altfel de implicare?

Doctorul meu dentist spunea: Ce bine ar fi să-mi fac o ferestruică mică la oficiu și să vină omul să zică că are nevoie de dinți și de-acolo să și-i ia, așa cum este la vameși. Dar nu-i așa ușor – el trebuie să transpire, să vadă sânge, să sfredelească ca să poată să-i întoarcă omului dinții. Vreau să zic că doctorii nu sunt cei mai corupți, dar medicii măcar mai au o meserie, pe când noi avem în țara asta corupți fără nicio altă ocupație. Corupția lor e incomparabilă cu cea pe care o fac doctorii.

Fiecare și-a ales meseria lui și corupția lor, la fel ca și corupția doctorilor, este dăunătoare…

Este adevărat. Cunosc și un caz când pacientul a murit după o operație la inimă, iar intervenția a costat 5 mii de euro.

De ce nu s-a făcut public acest caz ca să se știe despre ce doctor este vorba?

Să acuzi un medic de o crimă este imposibil. E ca și cum ți-ai convinge iubitul să nu te mai înșele. Dar omul care a comis o crimă nu va mai dormi noaptea. Noi avem o grămadă de secrete pe care le tacem, nici nu le atingem ca subiect. Eu când am încercat să acuz lumea de niște chestii m-am ales cu un cont blocat pe Facebook. Nu e bine să vorbești în aceste cazuri, pentru că te epuizezi. Tu încerci să acuzi și pierzi din altă parte, deoarece când ai probleme ele le atrag și pe altele, iar omul trebuie să reziste la toate.

Te-ai lăsa pe mâna medicilor așa cum a făcut Denis Onuță, băiatul care a suportat o intervenție chirurgicală pe creier fără anestezie generală?

Omul când a pierdut totul și știe că nu mai are ce pierde ia decizii complicate. În locul lui, eu aș fi făcut la fel.

Deci, numai atunci când o să știi că nu mai ai ce pierde?

Numai atunci. Deși noi încă avem valori în medicină. Avem doctori devotați meseriei, dar în orice domeniu este imposibil să nu greșești. Azi acest om îți poate salva ție viața, iar mâine să facă o greșeală elementară, dar fatală.

Te duci la medicul de familie în funcție de repartizarea după locul de trai sau te interesezi mai întâi pe mâna cui mergi?

Nu merg niciodată la medici-surpriză. Dacă intru la el și văd că nu-i este a munci, îi zic că vin mâine și nu mă întorc niciodată. Problema că omul este o construcție și nu putem schimba multe detalii, de aceea trebuie să fim foarte atenți.

Ai fost reținut în 2009 de poliție și ai trecut prin experiențe dezolante. Au lăsat cumva pecetea pe sănătatea ta acele momente?

Am stat două zile într-o încăpere mai mică decât asta, fără scaune, fără nimic. Era foarte rece și verde de mucegai. Atunci când nu mănânci și nici nu bei și stai numai în picioare corpul începe să se hrănească din ceea ce are. Culoarea camerei se schimbă atunci – apar halucinații de la oboseală, după care simți că corpul este predispus să trăiască fără hrană. Deja când mi-aduceau mâncare cu terci în borș nici nu vroiam să mănânc. Când încercam să adorm ei porneau ventilatorul. Venea un aer rece care nu-ți permitea să dormi. Am trecut prin situații psihologice dure. Când am ieșit de-acolo eram „zombat”. Este o amprentă pe toată viața. Mi-am promis că totuși îi voi da la CEDO, pentru aplicațiile lor inumane. Dacă nu te bat, te aduc la condițiile de care au ei nevoie prin alt mod.

Cum te transformă aceste experiențe?

Nicidecum nu-mi dau curaj de viață, dar mi-am spus că atâta timp cât Dumnezeu mi-a dat să trăiesc, o voi trăi toată. Nu mă dezamăgesc cu totul. Subconștientul meu îmi spune că n-am voie. Și apoi toate chestiile astea se rezolvă. Mai sunt oameni buni în lume – asta te face să trăiești.

Ne putem feri de traume fizice, dar de cele psihologice ne putem feri cumva conștient?

Nu am un răspuns la întrebarea asta. Oamenii nu știu cum vor reacționa atunci când ceva nu va mai fi bine.

Te ajută arta să reziști sau rolurile te consumă?

La noi din păcate se produc foarte puține filme. Sunt mai mult în așteptarea rolurilor. Mă consum mai mult în așteptarea lor.

Sergiu Voloc, îți mulțumesc pentru acest interviu.