Autor: Sorina Bujarov
A născut la 48 de ani și a fost blamată pentru acest lucru. Nu de oricine, dar chiar de lucrătorii medicali, specialiști care ar trebui de fapt să convingă gravidele să nu renuțe la sarcină și nici la copil. O femei din Florești a trăit o astfel de experiență în cel mai mare spital pentru copii din Moldova, acolo unde a fost transferată pentru a naște. Aceasta povestește că încă de la internare unii medici au certat-o, mustrând-o că a rămas însărcinată la o așa vârstă atât de înaintată.
A dat naștere la patru fete perfect sănătoase, însă la 48 de ani, atunci când credea că nu mai poate face copii, din cauza menopauzei, s-a întâmplat să rămână din nou însărcinată. Este vorba despre Veronica (n.s), o femeie originară dintr-o localitate din raionul Florești. În pofida vârstei înaintate, femeia a ales totuși să păstreze copilul. Pentru că muncea în străinătate, la Moscova, nu a putut însă să meargă la toate controalele medicale obligatorii pe timpul sarcinii. Asta pentru că, argumentează mămica, în străinătate serviciile medicale sunt foarte scumpe, chiar și pentru gravide. Din acest motiv nu a depistat la timp că copilul ei are o boală genetică.
„Nu am mers la toate controalele medicale, pentru că sunt foarte scumpe. Nu am făcut nici testul genetic la momentul cuvenit. Când am revenit acasă, în luna a opta de sarcină am aflat că copilul are sindromul Down. Nici o clipă nu m-am gândit dacă ar trebui să-l păstrez sau nu. Când a trebuit să nasc însă am fost trimisă la Instititulul Mamei și Copilului. Asta din cauza vârstei înaintate și din cauza stării de sănătate a copilului”, povestește mămica din Florești.
█ Copiii bolnavi pe care statul îi ajută doar pe hârtie
Odată ajunsă la maternitatea din Chișinău, aceasta a avut parte de un tratament mai puțin plăcut din partea personalului medical. Unii dintre medici au mustrat-o pentru faptul că a rămas însărcinată la vârsta de 48 de ani și au avut un comportament ostil, povestește femeia.
„Un medic, o femeie mai în vârstă, s-a purtat foarte urât cu mine. Eu știu că eu sunt vinovată că am rămas însărcinată la o așa vârstă, dar nici nu m-am așteptat la un așa comportament din partea personalului medical. M-a întrebat unde mi-a fost capul și mintea când am rămas gravidă, dacă am uitat câți ani am de m-am apucat de făcut copii. Le-am explicat să sunt la menopauză și nu știam că pot să rămân gravidă, dar nu i-am înduioșat”, mai povestește Veronica.
Din cauza atitudinii ostile femeia spune că a trebuit să suporte dureri îngrozitoare. Atunci când a trebuit să nască medicii nici nu au monitorizat-o corespunzător, fiicele ei au fost cele care au trebuit să alerge prin spital căutând un doctor care să fie alături de gravidă.
„Le spuneam că am dureri groznice, că trebuie să nasc, dar doctorița mi-a zis să nu mă vaiet, că eu singură am ales să trec prin asta. Când deja nu mai puteam de durere fetele mele au găsit, prin cunoscuți, un doctor care m-a ajutat mult. Mi s-a făcut cezariană, apoi am fost transferată în salon. După naștere, la toate mămicile veneau doctorii și le verificau, le aduceau copiii, numai eu nu știam ce-i cu copilul meu. A trecut mult timp până am putut să-l văd pe Matei. Are Down, dar e și el copil și el trebuia tratat ca și ceilalți”, povestește Veronica.
Greutățile însă nu au luat capăt odată cu externarea din maternitate. Pentru că copilul s-a născut cu o boală genetică, dar și cu o problemă serioasă la picior –osteomielită, acesta are nevoie mereu de servicii de reabilitare. În satul în care locuiește însă nici vorbă de așa ceva, iar pentru a beneficia de serviciile de reabilitare de la Institutul Mamei și Copilului trebuie să aștepte luni întregi. Într-un an jumătate de viață, niciodată încă nu l-a ajuns rândul. Astfel părinții au început să caute soluții în altă parte. Au găsit un centru pentru intervenție timpurie la Chișinău, astfel că de nevoie s-au mutat temporar în Capitală.
„Pe lângă cheltuielile ce țin de îngrijirea lui Matei, suntem nevoiți să închiriem o cameră în Chișinău, pentru a putea merge la singurul centru pentru intervenție timpurie din țară. Până acum stăteam pe la fete la cămin, dar nu ne mai permit să stăm cu un copil mic. Fetele au pus mână de la mănă și au închiriat o cameră, așa suntem mai aproape de serviciile necesare copilului meu”, afirmă mămica, acum în vârstă de 50 de ani.
Din păcate, în Moldova serviciul de intervenție timpurie este accesibil doar în Chișinău și doar prin intermediul organizațiilor negurvnamentale. Un Regulament de organizare și implementare a serviciului la nivel național a fost elaborat și așteaptă aprobarea Guvernului încă din 2013. Între timp, sute de familii din toată țara continuă să alerge în disperare pe drumuri, căutând soluții pentru a ajuta copiii lor cu nevoi speciale. Asta deși acum trei ani (30.03.2012) a fost adoptată Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, care stipulează dreptul la servicii de intervenție timpurie – servicii medico-sociale oferite familiilor ce au copii cu tulburări de dezvoltare sau risc sporit şi familiile acestora.
Acum o lună un grup de părinți din Moldova au adresat o petiție Ministerului Sănătății și Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, prin care solicită dezvoltarea serviciilor care i-ar ajuta pe micuții lor să ducă o viață normală. În răspuns, Ministerul Sănătății și Compania Națională de Asigurări în Medicină dau asigurări că Regulamentul-cadru privind organizarea și funcționarea Serviciilor de intervenție timpurie și a Standardelor minime de calitate este revizuit și în scurt timp va fi propus pentru aprobare.
„În prezent, documentul este definitivat și urmează să fie propus pentru consultare tuturor instituțiilor interesate, inclusiv cu societatea civilă. Ulterior va fi prezentat Guvernului pentru aprobare”, se precizează în răspunsul oficial oferit de autoritățăți. Aceștia însă nu precizează când mai exact acest lucru va fi făcut.
Amintim că Guvernul trebuia să aprobe Regulamentul-cadru privind organizarea și funcționarea serviciilor de intervenție timpurie și a standardelor minime de calitate, până la sfârşitul anului 2013, astfel ca de la începutul lui 2014 acestea să fie extinse pe întreg teritoriul ţării. Acest lucru însă nu s-a întâmplat. Deși documentul avea toate avizele pozitive de la toate ministerele, documentul a fost reîntors la Ministerul Sănătății la începutul lui 2014, din cauza unor neclarități între Compania Națională de Asigurări în Medicină și Ministerul Sănătății.
█ Articole relaționate:
Din 2014 serviciile de intervenţie timpurie ar putea ajunge şi în spitalele raionale