Alegerea unui produs de puericultură nu mai este un lucru atât de ușor de făcut, datorită multitudinii de ingrediente de natură chimică folosite la fabricarea acestor produse, dar și aspectelor ce țin de etichetare coroborate și cu lipsuri de natură legislativă.

Primul scutec de unică folosință a fost inventat şi brevetat în 1948 de către Valerie Hunter Gordon, o casnică din Scoţia, însă abia în anii ’60 scutecele de unică folosință au fost lansate pe piaţă, iniţial ca produse de lux, datorită costurilor mari.

Institutul Naţional al Consumului din Franţa a realizat la începutul acestui an un studiu asupra a 12 mărci de scutece, destinate copiilor cu greutatea cuprinsă între 4 şi 9 kg. 

Pesticide, urme de compuşi organici volatili sau dioxine. 

Testele realizate în Franţa de către Institutul Naţional al Consumului au pus în evidenţă prezenţa reziduurilor cu risc toxic în majoritatea scutecelor, convenţionale sau ecologice.

Când părinţii cumpără produse de igienă pentru bebeluşi, ei se pot baza numai pe menţiunile de pe ambalaj dacă vor să evite un ingredient cu riscuri pentru sănătatea copilului. Din păcate, în cazul scutecelor, pe ambalajul acestora nu apar informaţii referitoare la conținutul acestor produse! Pampers, liderul necontestat al acestui sector, se mulțumeşte să înscrie pe pachet că scutecele sunt „moi ca mătasea”, fără să se preocupe de faptul că această informaţie induce consumatorul în eroare. Căci scutecele pentru bebeluşi nu sunt, evident, fabricate din mătase.

Eticheta nu spune nimic despre materiile prime si substantele chimice folosite la fabricarea unui scutec.

Explicaţia este la fel de simplă pe cât de surprinzătoare: legislaţia actuală nu obligă producătorii să furnizeze informaţii despre compoziţia chimică a acestor produse. Totuşi, părinţii au dreptul să ştie. Pentru a obţine răspunsuri privind materiile prime care intră în fabricarea scutecelor pentru copii, Institutul Naţional al Consumului din Franţa a testat 12 mărci reprezentative de pe piaţă. Foarte mulţi părinţi nu cunosc faptul că aceste produse nu sunt fabricate din bumbac, ci din celuloză în amestec cu diferite materiale plastice, cum ar fi: polipropilena, poliacrilatul pentru gelul absorbant şi poliesterul.

În afară de celuloză, scutecele din gama ecologice conţin şi alte materiale de origine naturală, dar nu le exclud pe cele sintetice. Ţesătura care vine în contact cu pielea este şi în cazul scutecelor ecologice realizată din materiale plastice. Contactul permanent cu un material plastic cum este polipropilena nu ar trebui, în principiu, să prezinte riscuri majore pentru sănătatea celor mici, în afară de unele iritaţii sau alte manifestări minore nedorite.

După ce au identificat materiile prime ale scutecelor – sintetice şi/sau naturale – cercetătorii au verificat dacă procesele industriale legate de fabricarea lor sau diversele tratamente pe care le-au suportat nu generează reziduuri cu riscuri toxice.

Procedura de testare

Mostrele analizate provin de la 12 mărci de scutece de unică folosinţă, talia 3(4-9 kg) pentru bebeluşi.

- După ce s-a măcinat şi amestecat fiecare scutec, s-au realizat serii de analize in vederea identificarii substanţelor cu potenţial toxic. S-au avut in vedere moleculele care sunt în mod special susceptibile să prezinte un risc sanitar pentru sugari (alergeni, perturbatori endocrini, subsanţe clasate CMR – adică potenţial cancerigene, mutagene sau reprotoxice )Când a fost cazul, s-au făcut si analize suplimentare pentru diverse părţi din scutec.

În funcţie de moleculele căutate, s-au folosit diferite metode de detecţie şi cuantificare, cum ar fi: cromatografia în fază gazoasă și spectrofotometria de masă.

Din nefericire, rezultatele analizelor nu sunt liniştitoare pentru părinţi. În scutecele analizate s-au găsit pesticide (dintre care glyfosatul, principiul activ din Roundup), hidrocarburi aromatice policiclice HAP, urme de dioxine sau de compuşi organici volatili. Majoritatea scutecelor studiate încorporează una sau mai multe molecule cu toxicitate posibilă sau certă.

Deşi aceste substanţe sunt prezente la un nivel situat sub pragul stabilit de o anumită reglementare şi în toate cazurile în stare de reziduuri, totuşi, pentru că e vorba de expunerea unor sugari despre care se ştie că sunt deosebit de sensibili la substanţele toxice, în mod evident la nivelul şezutului, principiul precauţiei ar trebui să prevaleze. De aceea, orice reziduu suspect de riscuri toxice trebuie îndepărtat din scutecele pentru bebeluşi. Rezultatele bune obţinute în cazul a două mărci din cele 12 analizate demonstrează că acest obiectiv se poate atinge.

Citiți articolul integral pe Sanoteca.md, un produs E-Sănătate.MD