Cu riscul, sau în speranța să trezesc mai multe discuții am decis să comentez ultima noutate apărută în sistemul sănătății: Institutul de Medicină Urgentă a primit un ajutor umanitar: paturi, saltele, noptiere, dulapuri, mese pentru alimentația pacienților, diferite consumabile medicale și altele… Se pare că Guvernul Republicii Moldova consideră că suntem pe timp de război sau am avut vreun cutremur recent (nu fac deloc aluzii la miliardul furat).
Conform definiției acceptate internațional, ajutorul umanitar este un set de acțiuni concepute pentru a salva vieți, alina suferința și orientate spre menținerea și protejarea demnității umane pe timpul și în urma crizelor provocate de om și a catastrofelor naturale, precum și pentru consolidarea pregătirii și prevenirea consecințelor grave în eventualitatea apariției unor astfel de situații. No comment...
De fapt îmi este pur și simplu rușine: la invitația și acceptul Ministerului Sănătății, o organizație din Franța (care este obișnuită să-și desfășoare activitatea pe teritoriul fostelor colonii și să intervină pe timp de crize umanitare) a venit într-o țară europeană, în perioada când a intrat în vigoare acordul de asociere cu Uniunea Europeană, să ne ajute să ne menținem demnitatea umană... Nu știu cum percepeți voi această demnitate umană, dar eu cu siguranță pot spune că demnitatea noastră umană poate fi crescută pe alte căi.
Informație utilă care stimulează gândirea critică: la moment sunt 72 spitale publice în Republica Moldova. Pentru aceste spitale se cheltuie aproximativ trei miliarde de lei din bugetul Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (sau în jur de 150 milioane dolari SUA anual). Aproximativ jumătate din spitale se află pe teritoriul municipiului Chișinău. Când împărtășești aceste date unui străin, care este învățat să numere banii, prima reacție este: păi, voi sunteți bogați dacă puteți întreține atâtea spitale. Explicați-mi vă rog cum cheltuind așa buget pentru spitale, cerem ajutor umanitar de la țările în care oamenii creează condiții pentru dezvoltarea business-ului și își plătesc cu regularitate impozitele și dau socoteală pentru banul public utilizat? Eu consider că noi avem resurse suficiente pentru ca să ne cumpărăm singuri paturi / saltele / noptiere / dulapuri / mese și altele. Poate aducem niște capuri ca și ajutor umanitar care să lucreze în management?
La final: am fost și sunt în domeniul de dezvoltare și asistență externă și principiul de care am fost ghidat întotdeauna este că mai bine să-i dai omului undiță și să-l înveți să pescuiască decât pur și simplu să-i dai mâncare. Avem nevoie de politici corecte care să transpună această idee în practică. Mai mult, noi avem resurse suficiente pe interior: „Do not let them do our work for us!” Concluziile ne aparțin...
Nihil novi de nobis sine nobis! : www.viorel.soltan.md
