Ce am învățat eu de la nutriționista Mihaela Bilic
Informațiile sunt la fiecare pas, mai accesibile ca niciodată. Nutriția și mâncarea sănătoasă intră în topul căutărilor pe Google.com și chiar în societatea noastră. Evenimentele cu nutriționiști au un mare succes. Recent, Clubul Nostru a invitat-o pe Mihaela Bilic pentru a doua oară la Chișinău pentru a discuta cu domnițe, viitoare mămici, mămici și pur și simplu femei despre ce este ABC-ul nutriției.
Un eveniment pe măsură, vreau să vă spun, și doar dacă ești prezent înțelegi complexitatea lui și apreziezi informația oferită.
Adevărul este că după acest eveniment mai multe informații despre alimentație pur și simplu s-au aranjat pe policioare în căpușorul meu.
Eu am spicuit unele idei afirmate de dna Bilic (le voi lua între ghilimele) și le voi lista mai jos. Și fiți atenți, informația de mai jos este pentru „viitoarele mămici, dar se adresează copiilor”. De ce anume copiilor? Pentru că „noi ca adulți avem niște idei bine înrădăcinate, care sunt foarte greu să fie schimbate, pe când copiii sunt niște bureți de energie curată, nu sunt suspicioși și cred în părinți.”
„Nu lăsați copiii să fie dolofani”
La una din edițiile Tribuna Sănătății doctorul pediatru din Moldova, Rodica Eremciuc, ne vorbea despre importanța alimentației corecte din copilărie. Ideia era că nu este bine să hrănim copiii mici cu alimente doar să adauge în greutate și să fie plinuți, cu piciorușe a la mascota Michelline, iar toate rudele să-ți spună: „Vai ce dragălaș și dolofan este!”
Dna Doctor venise cu exemple din studii internaționale care demonstrează că anume acești copii mai apoi, în timp, sunt mult mai predispuși să aibă diverse probleme de sănătate și este important să mănânci echilibrat.
Același gând îl comunică și cea mai cunoscută nutriționistă din România, Mihaela Bilic. Dânsa a constatat că „Natura ne-a făcut să fim mâncăcioși, pofticioși și să ne îngrășăm până la nesfârșit!”, iar faptul că tot natura a creat celulele adipoase, care au capacitatea de a se înmulți la nesfârșit, este o dovadă clară.
Lăsați să vină de la sine
Acest „lăsați să vină de la sine” în alimentația copilului este foarte subiectivă. Copiii de regulă au un simț de sațietate foarte bine dezvoltat. Copilul știe când deja este prea mult! Asta în cazul în care alimentația diversificată a fost introdusă moderat și fără silă, adică nu s-a ajuns la piciorușele mascotei Michelline.
Ei pot să nu mănânce fiind prea ocupați cu descoperirile pe care le fac, descoperiri mici, dar absolut importante pentru dezvoltare. Și atunci când se joacă pierd noțiunea timpului, și este de datoria noastră să le aducem aminte că mai trebuie să și mănânce pentru a avea forță să continue. Însă nicidecum nu-i ghiftuim cu mâncare.
Ce ține de, noi, părinții... Dna Bilic explica procesul biologic care are loc în corpul unui om adult, în momentul în care a făcut prima înghițitură și până la starea de sațietate. Este confirmat! Durează 15 minute. Și cât mâncăm noi în acele 15 minute? ...
Mâncarea ar trebui să se bazeze pe plăcere și pe energie pozitivă!
Procesul de alimentație este mult mai important decât cantitatea. Doamna Bilic a descris acele „așezări la masă” în familie unde prânzul sau cina trec într-o comunicare între membrii familiei și unde aceasta devine un obicei. Și dacă picii noștri sunt Xero-Copii, atunci trebuie să știm că ei vor copia orice gest, atitudine sau obsesie a părinților. De aceea, este important să fim un exemplu pentru ei și să înțelegem că dacă nouă nu ne place mazărea înăbușită, nu ai cum să îl faci pe copil să o adore.
Însă diversificarea bucatelor rămâne foarte importantă. Îmi amintesc că despre acest lucru vorbea și Stela Babii Fetescu. Ea povestea din experiență proprie cu ai săi trei copii. Stela povestea că odată ce copilul a cerut ceva să ronțăie, mama ori tata poate să-i ofere, de exemplu, un morcov. Și dacă prima reacție a copilului este refuzul, atunci în momentul în care îi mai oferim acest morcov de mai multe ori, copilul va accepta, și își va crea o obișnuință sănătoasă. Deci, este important să-i oferim tot timpul copilul nostru ceva nou. De ce? Pentru că „Obiceiurile alimentare ale copiilor sunt monotone și nu se schimbă de la sine”. Tot noi, părinții, venim cu sugestii noi și tot noi suntem exemplu pentru ei.
Și un alt gând ca o concluzie, pentru orice mamă nu este târziu să experimenteze, iar regula de aur este:
Ce vezi în jur, aceea vei face = Ce mâncare ai în jur, aceea vei mânca
„Nu țineți în casă lucruri ușor de ronțăit!” este o altă idee spicuită de la evenimentul cu dna Bilic. Revenim la ideia cu acele celule adipoase, care odată ce s-au înmulțit nu mai dispar niciodată. Ele pot seca, dar nu dispar. Și anume aceste celule adipoase „secate” sunt „monștrii” noștri interni care ne fac să fim flămânzi și să vrem să mâncăm, să ronțăim, să nu murim...
