Interviul cu Ruxanda Glavan, ministra Sănătății, de la Radio Europa Liberă m-a bulversat. Recunosc. De când a venit în funcția de ministru, noi cei de la E-Sănătate.MD, am încercat de multe ori să obținem un interviu de la aceasta. Au trecut aproape 2 ani de atunci. Adevărul este că am renunțat la idee. Pentru că răspunsurile ar fi lipsite de valoare.

Despre altceva vreau scriu acum. Nu este vorba de răspunsurile Ruxandei Glavan. Oamenii cu picioarele pe pământ sau pur și simplu cei care lucrează în sistem știu că realitatea și interviurile nu se intersectează. Nici măcar în ceruri. M-au deranjat întrebările adresate ei. Foarte mult. Sunt conștientă de reacțiile ulterioare, am evitat de multe ori să discut despre colegii mei din presă, dar de data asta am s-o fac. Cu tot respectul pentru ceea ce înseamnă Radio Europa Liberă.

1. Oare nu trebuia ministra Sănătății întrebată de ce reforma Sănătății nu funcționează, în loc de „ce se întâmplă în cadrul reformei”? Explic de ce – luați fiecare punct din planul de acțiuni al Ministerului Sănătății pentru anul 2016 și confruntați-l cu ceea ce avem la moment. Pe bune. Cine a făcut asta până acum? O să descoperiți lucruri interesante, inclusiv proiecte împinse pe ultima sută de metri.

2. Oare nu trebuia întrebată ministra Sănătății exact câte medicamente s-au ieftinit și cu câte procente? Concret – preparatul x a costat n lei și acum a ajuns să coste nn lei. Hai că era să fie interesant. Și nu v-ați pus niciodată întrebarea cum poate un medicament să se ieftinească cu 40 la sută? Vedeți ce adaos comercial are dreptul să stabilească un depozit de medicamente și vedeți ce adaos comercial are să stabilească farmacia. Veți ajunge la o constatare foarte interesantă. A fost o constrângere temporară sau un schimb avantajos de servicii de ambele părți? Cert este că nimeni nu va importa o singură pastilă ca să o vândă la prețul de import doar pentru un serviciu de care ar beneficia în schimbul acestei „jertfe” adusă pe altarul compasiunii pentru cei bolnavi și săraci.

3. Nu știu dacă „pe o rețea de socializare” au fost făcute comentarii despre faptul că moldovenii au cumpărat medicamente de 4 miliarde de lei. Știu însă că E-Sănătate.MD a făcut o știre exact la acest subiect și mi se pare corect să fie citată instituția media și nu un mesaj lăsat de cineva revoltat. Și mai e ceva la acest subiect – raportul este publicat în 2016 și vizează datele din 2015. Da, doamnă ministră – vizează exact perioada în care Dvs. ați preluat ștafeta de la colegul dumneavoastră din Guvern Mircea Buga.

4. Nu înțeleg de ce ministra nu a fost întrebată dacă întâmplător sau nu un deputat al socialiștilor ajunge director al Institutului Oncologic. Cu tot respectul pentru Larisa Catrinici, cu care am discutat întotdeauna într-o manieră respectuoasă. Subiectul este interesant pentru că un spital republican a funcționat fără director timp de aproape 9 luni. E vorba de o numire politică? Nu știm; cert este că am pierdut șansa de a afla acest lucru de la doamna ministră.

5. Doamna ministră mai este întrebată despre o inechitate dintre oamenii care își cumpără polița și cei care sunt asigurați de Guvern. S-a vorbit despre inechitate. Haideți să discutăm un pic mai concret – statul alocă aproximativ 1.300 de lei pentru un asigurat, iar conform documentelor propuse de MS ar fi capabil să aloce maxim 2.000 de lei pentru o persoană. Cât plătim noi? Întrebați-vă contabilul. Acum ar fi fost drăguț ca ministra să recunoască faptul că sistemul de asigurări se află în impas. De ce? Pentru că tot mai mulți oameni trebuie asigurați de stat și tot mai puțini sunt cei care contribuie la fondul asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Știți voi – emigrarea, îmbătrânirea, natalitatea. Toate la un loc, la care se adaugă corupția și incompetența, fac acest sistem extrem de vulnerabil. Stați fără grijă, n-am spus-o eu. O recunosc chiar cei de la CNAM. Au și o strategie pentru următorii ani. Ce prevede ea? Vreți să știți? Majorarea contribuției procentuale. Este singura soluție viabilă. Puteți citi documentul, căci este public.

6. Ministra vorbește despre un sistem informațional, introdus în 15 spitale pentru care ministerul are calitatea de fondator. Și ce se întâmplă mai departe? Nimic. Absolut nicio întrebare despre cât a costat acest soft. Noi am adus documente clare care demonstrează faptul că fie Ministerul Sănătății minte cu nerușinare, fie că a fost o greșeală gravă neintenționată. Recunosc, a doua variantă e puțin credibilă. Cum să nu fie întrebată ministra de ce Agenția de Achiziții Publice zice că softul a costat 84 de milioane de lei, iar ministerul zice că 9,8 milioane? Oameni buni, oare chiar nu vedeți diferența? Oare niciun jurnalist nu s-a întrebat ce se întâmplă? Știu că au existat unele dubii referitor la faptul că Platforma E-Sănătate a dezvoltat un soft pentru spitale și toată lumea s-a gândit că este o afacere murdară în care nu trebuie să se bage. Și totuși regretabil este că niciun jurnalist n-a venit să se intereseze despre SIIS (Sistemul Informațional Integrat în Sănătate). Nimeni nu s-a gândit la faptul că era un produs oferit gratuit spitalului, cu tot cu tehnică. Și că SIIS nu a generat dividende. Și că Curtea de Conturi și câțiva băieți deștepți au fost trimiși intenționat să elimine din spitale tot ce înseamnă SIIS. Și e păcat că nu ați întrebat. Fiecare dintre voi. Statul ne joacă pe degete, iar voi ați tăcut, crezând că E-Sănătate bate apa-n piuă.

7. Și iarăși s-a lăsat liniștea când ministra a spus că managerii de spitale au acum indicatori de performanță pe care trebuie să-i respecte. Hm... Și de ce ministra n-a spus că acești indicatori erau atât de prost gândiți încât în urma unui val de critici ordinul care reglementa implementarea lor a fost șters de pe siteul Ministerului Sănătății?

8. De ce ministra n-a fost întrebată în baza căror criterii sunt băgate medicamentele în lista celor compensate? De ce? Acolo e o întreagă poveste la care sper să revenim în curând.

9. De ce ministra n-a fost întrebată despre testele pentru depistarea nivelului de glicemie la copii care au fost cumpărate cu 1 milion de lei, deși au fost alocați mult mai mulți bani?

10. De ce nu a fost întrebată ministra ce a cerut reprezentantul ministerului în consiliul de administrație al CNAM la ultima ședință a consiliului din 28 decembrie? Bine că avem șansa să vă spunem noi. În curând.

Ar fi fost multe lucruri de adăugat. E zi de weekend și realizez că o pierd scriind un text care nu va schimba nimic. Nici la minister, nici printre jurnaliști.