In primavara anului 2011 am mers sa donez sange - o experienta frumoasa, pentru o cauza minunata, cand stii ca sangele tau poate salva un om. Da, poate salva pe altcineva - insa din pacate nu numaidecat te poate salva si pe tine. Cel putin nu eficient.
In iunie 2012 m-am gandit ca experienta de a dona sange mi-a adus mare satisfactie morala, si atunci cand a fost anuntat 'blood drive' la servici, organizat de Centrul de Transfuzie a Sangelui, am fost cea care am incrajat tot biroul sa mearga sa doneze sange - si eu inclusiv. Insa nu a fost sa fie asa. Ajunsa acolo, mi s-a spus ca nu pot dona si, la intrebarea mea naturala 'de ce?' - daca sangele meu nu e bun pentru altcineva, atunci probabil nu e prea bun nici pentru mine - raspunsul a fost 'din pacate, domnisoara, nu va putem spune, pentru ca aceasta este informatie confidentiala'. Va imaginati surprinderea si reactia unui om caruia i se spune ca informatia despre dansul nu i se poate da, pentru ca trebuie tinuta confidentiala. Unica sugestie a fost sa merg sa-mi verific sangele - dar ce anume?!... La insistentele mele, insotite de reactii emotionale doamna care administra intreg procesul mi-a scris pe un coltisor de hartie doua abrevieri, care nu aveam nici cea mai vaga idee ce inseamna, si nici nu era nimic evident...
Si atunci a inceput procesul extensiv de cautari pe net a semnificatiei acestora, pentru a intelege in ce directie sa o apuc - toate indiciile duceau spre boli hepatice. Dupa mai mult de o luna de efort si teste la toate bolile hepatice, am aflat ca am Hepatita C.
Prima reactie a fost una de frustrare - cu intregul sistem. Nu este normal ca avand o boala atat de serioasa si malefica, iar Centrul de Transfuzie avand toate datele de contact necesare pentru a ma contacta: telefon fix, telefon mobil, adresa de e-mail si adresa de la domiciliu (inclusiv copia dupa buletin) si cunoscand despre aceasta boala de peste un an sa nu dai de stire in nici un fel.
Luand datele de la Centrul Republican de Diagnosticare, am rugat sa mi se recomande un hepatolog si, respectiv, am achitat taxa oficiala pentru consultatie. Indiferenta medicilor m-a dat peste cap, si in special comentariul 'aici nu va pot spune prea mult, dar daca veniti la clinica privata unde eu consult si consultatia costa 200 de lei - acolo o sa va pot face o recomandare mai ezxhaustiva'. Asa am fost primita in familia celor cu Hepatita C.
Au urmat o serie de dezamagiri in cautarile unui medic care ar putea sa ma consulte profesionist ca sa imi pot evalua optiunile de tratament. Cel mai grav a fost experienta de a contacta un medic de la Spitalul de Boli Infectioase. Pentru a ajunge in biroul acestuia am fost nevoita sa traversez coridoarele ce dau in saloanele bolnaviolor... Ce mare mi-a fost bucuria cand mi s-a spus ca medicul era in concediu - pentru ca nu am vrut sa mai fiu nevoita sa ma intor acolo!
Intr-un sfarsit, la recomandarea medicilor de la servici, am gasit un medic extraordinar, la o clinica privata, care se specializeaza pe boli hepatice, si in special Hepatita C.
Tratamentul costisitor teoretic este disponibil si din partea statului, insa procedurile ce mi-au fost descrise erau absolut incredibil de parcurs iar, in cazul meu, ne fiind inregistrata oficial in Chisinau, as fi fost nevoita sa ma intorc in satul natal la medicul meu de familie, iar sansele mele de a obtine un tratament finantat de stat in timp util erau minuscule. Din aceasta cauza, dar si din cauza sistemului corupt. Ar fi durat o vesnicie sa stau in rand si sa astept tratament din partea statului. Iar eu nu mai dispuneam de acel timp, pentru ca in cazul meu fiecare lunea facea diferenta.
Odata decisa sa merg mai departe pe tratamentul cu cele mai mari sanse de succes, am inceput a face tot felul de calcule. In cazul genotipuli meu si a categoriei de varsta, eu faceam parte din grupul cu cele mai mare sanse - intre 60% si 80% sanse de succes la un tratament de minim 52 saptamani. Au urmat in total 76 de saptamani de tratament foarte extenuant, dificil si care, doar tratamentul de baza, in reteaua de farmacii din oras costa aproximati 6000 lei pe saptamana. Si acest lucru fara tot tratamentul aditional pentru a neutraliza efectele secundare si pentru a ma mentine functionala - timp in care am slabit cu mai mult de 10 kg, am pierdut aproape tota podoaba capilara, am dezvoltat afectiuni serioase a glandei tiroide si a inimii, cu imunitatea chiar la zero (0.2 nivel al leucocitelor) si multe alte detalii medicale si efecte secundare. Si cu astea inca ma mai lupt si azi, jumatate de an dupa tratament
Abia in Iulie 2013 voi avea primul indicator real post tratament, iar ceea cu ce voi ramane este rezultatul ce-l voi afla un an dupa.
Dupa incarcatura virala si genotipul depistat, se pare ca e o maladie pe care o aveam in sistem deja de vre-o 15 ani, poate chiar si mai mult. In cazul meu, daca as fi aflat un an mai devreme - asta ar fi facut mare diferenta in procesul tratamentului - in primul rand ar fi existat sanse ca acesta sa fie mai scurt, si respectiv efectele secundare, cu care acum voi trai toata viata - mai putin grave si mai putine.
Da, e minunat sa stii ca donand sange salvezi o viata. Dar ar fi si mai minunat sa stii ca daca si viata ta trebuie salvata - sistemul te va informa despre asta, si te va auta sa o faci.
