Pe langa subfinantare, coruptie si management defectuos, una din cele mai mari probleme sesizate de societate, dar mai ales, comunitatea medicala este politizarea sistemului sanatatii.
De fapt, exista o corelatie directa intre toate aceste probleme majore si asa numita, politizare a sistemului medical.
Pentru inceput, sa o definim clar, dar si sa identificam exact locul si interferentele acestui fenomen cu sistemul sanatatii.
Deci, “politizare”, conform DEX, este – “A orienta ceva în sens politic, a da unui lucru un caracter politic”.
Vizavi de loc, este clar pentru toata lumea ca intersectia politicului cu actorii sistemului sanitar nu se intampla la nivel de infermiere sau asistente medicale, nici chiar medici, obiectivele vizate ale acestui process fiind managerii de nivel superior din domeniu sanatatii.
Astfel, vom defini fenomenul politizarii drept promovarea in functii de conducere in sistemul sanatatii a persoanelor loiale partidului care controleaza ministerul sanatatii, in pofida criterilor profesionale sau principiilor meritocratice.
Acest proces, aparent inocent, care persista de multi ani, are repercursiuni drastice asupra sistemului sanitar, este o bomba de efect imediat si prolongat pusa la baza reformelor si transformarilor in domeniu.
De aici apar datorii de milioane, tone de medicamente date pe apa sambetei, gestionare defectuoasa a resurselor umane, materiale si financiare, etc si, ca rezultat, calitate proasta a serviciilor medicale.
Acest cerc vicios: politizare-incompetenta-distrugere este originea, esenta si diagnoza multor probleme atat la nivel institutional, cat de sistem. Deacea, intelegerea si rezolvarea acestei probleme este primordiala, iar unul din pilonii acestui proces se pozitioneaza la nivelul procedurii de selectare a cadrelor medicale de conducere.
Din start vreau ca fiu corect inteles – sunt categoric pro concurs, mai mult - doresc sa extindem acest procedeu democratic si spre nivelurile de sefi departamente, sectii, unitati, asa cum se intampla in lumea civilizata.
Ceea ce deranjeaza este modalitatea de realizare a concursului, dar si anumite prevederi, care favorizeaza derularea lui formala, cu multiple posibilitati si un camp enorm de manevre si interpretari.
Am ajuns sa asistam si la unele situatii ridicole, mai rau decat in perioada sovetica, cand conducatorul era numit de anumite autoritati. De ce? Fiindca, astazi, in rezultatul concursului formalizat, nimeni nu poarta nici o responsabilitate de calitatile si profesionalizmul candidatului “invingator”, ma rog, “a fost cel mai bun” si mai des - “unicul”.
Concursul a devenit in multe cazuri doar o formalizare a deciziei deja luate in coridoarele politicului. Nu este loc pentru aprecieri meritocratice, echidistante, profesioniste.
Si de unde asteptam sa apara noua generatie de profesionisti, atunci cand li se inchid toate usile si ei inteleg foarte bine ca numai nu cunostintele si capacitatile lor sunt criteriile de apreciere si accedere in functii manageriale?
In acest context, vizavi de versiunea propusa pentru dezbateri publice a Regulamentului privind numirea în funcţie pe bază de concurs a conducătorilor instituţiilor medico–sanitare publice, este imperios de a actiona in urmatoarele directii:
I. In situatia in care, pe de o parte, Ministerul Sanatatii a declarat (inca nu si realizat) ca isi propune depolitizare, iar pe de alta parte, credibilitatea concursului este joasa, propunem realizarea multiplelor recomandari ale expertilor locali si internationali de a fortifica gradul de autonomie in gestionarea institutiilor medicale prin transferarea atributiei de organizare a concursului catre Consiliile Administrative ale fiecarei IMS sau aplicarea practicii de selectare a conducatorilor prin intermediul companiilor independente, specializate in acest domeniu. Atunci vom ajunge sa realizam si dezideratul managerial contemporan – “Ministerul trebuie sa se termine la usa spitalului”, care separa distinct rolul administrarii sistemului sanitar de managementul institutional, intern, specific fiecarei institutii sanitare.
II. A prelua si implementa experienta statelor avansate in domeniu, care nu admit la concurs persoane fara cunostinte certificate in domeniu. Avem la dispozitie experienta internationala, studii si evidente, dar mult mai important - avem o “armata” de circa 250 de persoane cu studii de masterat in managementul sanatatii publice.
Exista o comparatie foarte simpla intre dreptul de a conduce un automobil si dreptul de a gestiona cu o institutie medicala. In ambele cazuri sunt necesare cunostinte si abilitati specifice. Insa daca in automobil nu urci daca nu ai permis, care certifica priceperea, in fotolii manageriale a institutiilor medicale nimeresc persoane fara idee de management. Deaceea avem institutii cu nivel de performanta comparabil cu performanta soferilor care nu au idee de frina sau accelerare, nemaivorbind de marcaj rutier.
III. Excluderea tuturor optiunilor de interpretare dublicitara, gen metodologie de concurs elaborata dupa fiecare caz aparte. Metodologia trebuie sa fie unica, clara, standardizata, obiectiva si transparenta.
IV. Fortificarea si diversificarea bunei intentii de implementare a contractului de management, dar si a indicatorilor de performanta stipulate in el. Aceasta abordare este contemporana, sistemica si asigura gestionarea domeniului.
Intr-un final, este imperios ca medicina sa fie depolitizata. Nu doar declarativ. Pentru aceasta trebuie sa avem mecanisme cu adevarat transparente, obiective si meritocratice. Pretul politizarii este prea greu, chiar si pentru cei care aparent “beneficiaza”. Profesionalizmul trebuie sa stea in capul mesei, iar unicul partid al medicilor are o singura denumire – Sanatatea Poporului.
