Dosarul licitațiilor trucate a bulversat toată lumea (medicală în primul rănd) și va intra în istoria medicinii moldovenești ca un exemplu de luptă cu corupția sistemică. Un exemplu care nu este neapărat unul bun. Pe parcursul ultimelor 2 luni am discutat cu foarte mulți colegi din sistemul sănătății și din afara acestuia și constat că majoritatea dezaprobă modul în care au fost tratați cei implicați în acest dosar. Cred că toți au fost de părerea că vinovații trebuiesc pedepsiți pe măsură: doar că instituțiile de drept, pare să fi exagerat prin tratamentul ‘isteric’ pe care l-au aplicat protagoniștilor acestui dosar.
Întradevăr, instituțiile de forță au mers pe calea intimidării protagoniștilor dosarului ceea ce, aș zice, se plasează la limita moralității acceptate (așa cum percep moralitatea colegii cu care am discutat și eu alături de ei). De fapt, moralitatea acceptată în societatea noastră reflectă societatea din Moldova așa cum este, cu anumite limite șterse și ușor de depășit și m-ar mira să fie altfel. Totuși, vorbim în acest dosar despre medici, manageri de instituții medicale cheie din sistemul sănătății, personalități din domeniul sănătății, fondatori de școli și curente moderne în medicină, colegi, prieteni și nu în ultimul rând oameni. Abordarea de care au dat dovadă instituțiile de drept este percepută de majoritatea colegilor ca și una inechitabilă, injustă, discriminatorie, părtinitoare și fără transparență.
Pentru a justifica părerea de mai sus, am comparat managementul cazului de corupție din sănătate cu cel din sistemul financiar-bancar. În ambele cazuri CNA deținea informații suficiente pentru a iniția urmărirea penală și a atribui statutul de bănuit persoanelor implicate, prejudiciul adus statului și cetățenilor săi fusese estimat (prejudiciu care diferă prin cateva zerouri) și învinuirea fusese formulată. Cazurile însă au fost tratate total diferit de către puterea judecătorească. Să nu mai vorbim despre faptul că în cazul șefului de bancă ședința de judecată a fost amânată pe motiv de boală, și în cazul fostului ministru al sănătății acesta este judecat și transferat din sala de reanimare (după ce a fost supus unei intervenții chirurgicale) în spitalul penitenciar Pruncul.
Pe lângă managementul defectuos al cazului de corupție din sistemul medical am remarcat și atitudinea diferitor părți interesate sau, mai bine zis lipsa totală de atitudine. Acest caz este unul în premieră în Republica Moldova prin amploare și importanță. Practic, a vizat tot bomondul sistemului sănătății. Nu am avut nici o reacție a politicului (cu excepția unei declarații mai mult anemice a unui președinte de partid; partid la care există perceperea de afiliere a majorității celor vizați în dosar). Ne-am așteptat la o luare clară de atitudine din partea partidelor mari și mici (totuși așa evenimente nu se întamplă în fiecare zi): constatăm cazul de corupție mediatizat pe larg în presă, urmărim cu atenție evoluția, dorim să ne asigurăm că instituțiile de drept vor acționa corect, imparțial, judicios și în interesul cetățeanului și condamnăm oricare act de corupție din sistemul sănătății moldovensc.
Instituțiile statului (mă refer la Guvern și în special Ministerul Sănătății), în mod normal, ar fi trebuit să ia atitudine, să declare că sunt îngrijorați de situația din sistemul sănătății și solicită de la organele de drept o transparență maximă în managementul acestui caz. În același timp, Ministerul Sănătății (și Guvernul) a avut ocazia să reitereze că lupta cu corupția este prioritatea guvernării și e necesară pentru a ameliora accesul și calitatea serviciilor în sănătate, astfel îmbunătățind și starea sănătății cetățenilor. Corupția duce la limitarea accesului la servicii de sănătate pentru persoanele sărace și marginalizate, în special dacă acestea sunt nevoite să plătească suplimentar. Una dintre cauzele principale de deces a mii de femei gravide anual (inclusiv în timpul nașterii), la nivel mondial, este corupția din domeniul sănătății. Corupția sistemică scade rata de imunizare a copiilor, poate preveni acordarea tratamentului necesar și descurajează frecventarea profilactică a instituțiilor medicale. Deci, luptăm cu corupția pentru a avea o populație mai sănătoasă. În schimb, ne-am trezit cu Gala Premiilor în Sănătate atunci când tot bomondul medical se află după gratii.
Ne așteptam la o luare de atitudine din partea liderilor de opinie din sectorul sănătății, a Universității de Stat de Medicină, a Ligii Medicilor, a Sindicatului “Sănătatea” și altor instituții de nivel național din domeniu. Unde au dispărut toți luptătorii înverșunați pentru crearea Colegiului Medicilor? Acesta a fost momentul potrivit pentru a arăta comunității medicale că într-adevăr le pasă și că urmăresc beneficiile sistemului sănătății și nu ale lor personale. Practic, nu am asistat la nici o intervenție publică din partea instituțiilor profesionale (asociații, societăți, congrese etc) cu excepția directorului Scolii de Management în Sănătate Publică care a avertizat public despre consecințele pierderii încrederii în medicină și pierderii demnității profesiei medicale.
Pe final, cred ca acest caz (care merită să fie studiat și documentat în detalii pentru a evita repetarea greșelilor) a arătat partea slabă a sistemului sănătății. De fapt, a arătat că acel “sistem al nostru" al sănătății despre care vorbeam cu toții pe parcursul ultimilor 20 de ani nu mai există. Cred că am ajuns la etapa cănd nu se mai poate continua așa și este nevoie să clădim un alt sistem, bazat pe încredere, transparent, participativ, cu politici în interesul cetățeaului și reguli care funcționează. Un sistem care să nu accepte nici un miligram de corupție, dar, în același timp să poată lua atitudine atunci cănd este nevoie de el.
Trăiască ai noștri!
Nihil novi de nobis sine nobis! : www.viorel.soltan.md
