Că jurnaliștii sunt niște incapabili, cu diplomă, în căutare de senzațional și care n-au nicio treabă cu logica, am mai auzit. Des. Foarte des ni se aduc astfel de acuzații. Parțial sunt de acord - ce naiba caută unii în presă n-am habar. În fine. Zilele acestea acuzația de „presă galbenă” - anume așa - m-a scos din fire. Am simțit că mi se ridică tot sângele în cap, că mi se face vomă de la discuție, dar am tăcut. Zic - totuși omul m-a anunțat că azi are dispoziție bună. Dar opiniile trebuie împărtășite, cică așa e frumos. Așa că să începem!
Cine caută „cu lumânarea”?
Cică noi, cei de la SănătateINFO (componentă a E-Sănătate.MD), căutăm cu lumânarea toată mizeria din sistemul de Sănătate, o înflorim și o dăm pe tavă oamenilor - „Na, înecați-vă!”. Astfel, noi nu ajutăm sistemul de Sănătate, ci îl distrugem - aşa ni se spune într-una. Iertată să-mi fie remarca, dar în sistemul de Sănătate sunt atâtea mizerii încât nu trebuie să le cauți. Ele stau la suprafață și, culmea, sunt generate de oamenii din sistem, de incompetența lor, de corupție (despre care se spune că nu-i), de mită (offf, noi nu reușim să scriem despre toate), de interferența politicului în sistemul de Sănătate (departe de ochii presei unii chiar recunosc că le stă în gât cârdășia cu politicienii), de managerii de spitale cu interese și prea neinițiați (când sun să-i întreb de anumite politici de-ale ministerului, n-au habar pe ce lume se află), de cumetrism (nurori, cumetri - încă avem de scris aici. Abia începem), de cheltuielile enorme, care ar fi putut fi folosite pentru a ridica salariile doctorilor - exemplul milionului de euro „aruncat” pentru „un soft de rahat” (apropo, vă rog să țineți cont că nu-i calificarea mea) etc.
Mai pe scurt - mizerii în acest sistem cu duiumul. Da, noi (echipa din care fac parte) ne-am axat pe aspecte negative mai mult, dar până la noi nimeni nu a făcut-o atât de profund. Trebuia cineva să o facă. Admit, există erori. Însă pentru toate trebuie să existe o limită. Una de bun simț și fiecare trebuie să o păstreze!
Greșeli? Poate mai bine nu?
Vreți să vorbim despre erori, dragi doctori/manageri/ miniștri? Într-o zi, am asistat la o adunare a doctorilor care vorbeau despre malpraxis într-un domeniu anumit - nu vreau să dau detalii. Nimeni nu știa că printre doctori există un jurnalist. Am rămas mută de atâtea cazuri de greșeli, unele soldate cu deces, altele - nu. Slide-urile curgeau unul după altul cu pacienți concreți, diagnostic, unde s-a greșit și la ce a dus greșeala. Se vorbea pe șleau. S-a vorbit și despre un caz despre care am scris și eu și pentru care am fost oribil criticată - numită jurnalistă proastă, needucată și neinițiată. Am luat pietre în cap, dar am tăcut. De, nu sunt doctor! Medicul recunoscuse în fața colegilor săi - a fost malpraxis, domnilor! Vreți să vorbim despre erori? Poate totuşi mai bine nu? Oricum, e poziția preferată de voi.
Ni se spune des că fugim după senzațional. Și dacă sunt amânate operațiile planice într-un spital de rang terțiar asta e cumva senzațional? Și dacă moare un tânăr care vine la spital cu apendicită? Și dacă doi gemeni mor în burta mamei în luna a opta dintr-o sarcină perfectă până atunci? Totul este senzațional?
Știm, vă place să scriem despre cât de greu vă este - salarii mizere, multe ore după program, pacienți needucați, tehnică medicală învechită, cerințe prea mari și posibilități puține. Da vorbiți, oameni buni, despre ele. Întreb acum - de ce tăceți, domnilor?
Adineaori, polemizam cu un doctor care se plângea că în acest sistem corupt nu se va schimba nimic niciodată și că va fi bucuros să plece din țară. Într-un stat normal. Am înţeles. Întrebarea: Ce-ai făcut tu, ca doctor, să-ți fie mai bine? Cu cine ai vorbit despre problemele tale? Despre faptul că managerul e un necioplit, că nu te plătește după cum meriți, că nu-ți asigură strictul necesar ca să poți lucra? Cu nimeni. Asta e! Schimbarea din tăcere nu vine.
Treuca care unește
Într-o zi, l-am întrebat pe un manager, care să plângea că s-a săturat de faptul că Ministerul Sănătății e politizat și deciziile, care se răsfrâng și asupra lor, sunt dictate de politic. Îl întreb: de ce taci, omule? „Știți, am fată de dat la facultate…”. Aha, deci atunci când trebuie, toți mănâncă dintr-o treucă? Bine - poftă bună la treuca pierzaniei, dar nu dați vina pe jurnaliști că „exagerează” cu subiecte care nu vreți să apară în public.
Ni se zice că suntem niște isterici eronați. Mă sună lumea și mă acuză că am scris nu știu ce. După ce ascult țipete în telefon care nu contenesc 10 minute, realizez că persoana cu pricina n-a citit știrea - i-a spus cineva că e „plină de prostii”(!). Citiți, dragi cititori, materialele integral. Așa putem sta de vorbă. Nu suntem fără cusur, dăm informații incomplete, dar asta se întâmplă din cauză că refuzați să vorbiți cu noi.
„Ce treabă ai tu să scrii despre asta?”, mă întreabă o doamnă respectabilă într-o zi. Mai că n-am muțit de uimire. „Sunt problemele noastre pe care le vom rezolva și singuri”. După ce închide receptorul, ce credeți că vreau să fac? Din curiozitate, sap mai adânc și nu vin cu un articol util de problemă, dar care are undeva şi o tentă acuzatoare - pentru că voi aveți niște probleme de interes public despre care nu vreți să vorbiți. Normal că mă deranjează! Normal că tonul se schimbă.
Suntem învinuiți că îngropăm un sistem care abia stă să reziste din lipsă de bani. Oarecum ciudat - toată lumea s-a resemnat - bani nu-s, lucrăm cu ce avem, îi punem pe oameni să cumpere medicamente, dar sigur că nu spunem nimic despre asta! Dar radiodiagnosticele care au fost achiziţionate la preț dublu decât în țările normale tot din lipsă de bani s-au procurat? Dar unele spitale care arată ca niște grajduri după o reparație de 1 milion de euro? Tot din lipsă de bani? Dar mașinile de urgență care-și rod „burţile” la fiecare hop, dar care sunt mai scumpe decât cele din România - tot din lipsă de bani? Dar softul, făcut de oameni din anturajul lui Roșioru și alt fost funcționar de la Cancelaria de Stat, pe care s-a plătit 1 milion de euro - tot din lipsă de bani? Și exemplele pot continua. Da, suntem săraci. La minte. Și la principii tot!
Simt dezgust pentru mulți oameni care știu problemele, dar se încăpățânează să le ascundă. Și nici măcar nu e treaba lor. Și nici măcar nu e vina lor! Așa - dintr-o solidaritate prostească.
Sunt și doctori pentru care mă doare sufletul. Sunt umani, răbdători, buni în ceea ce fac și atât de puțin plătiți. Dar nu s-au născut în țara care trebuie. Și degrabă vor pleca. Și bine vor face. Nu sistemul e de vină, nici jurnaliștii sau criza. Breasla!
