Autor: Elena Cioina
Este printre primii avocați care a adus jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în instanțele de judecată din Republica Moldova. Deși nu a fost luat în serios la început, ulterior fenomenul dosarelor la CEDO a luat o asemenea amploare, încât Guvernul de la Chișinău a trebuit să plătească milioane de euro despăgubiri pentru greșelile judecătorilor. Peste mai bine de un deceniu a decis să mai înrădăcineze o practică în țara noastră – vrea să convingă pacienții, care au suferit din cauza unor greșeli medicale, că doctorii care i-au tratat incorect trebuie pedepsiți. Avocatul Vitalie Nagacevschi a început să se ocupe și de dosarele de malpraxis, chiar dacă în Moldova încă nu există o lege în acest sens. Crede că doar un precedent îi va încuraja pe oameni să își apere drepturile de pacienți în instanță. Citiți în continuare un interviu pe această temă, oferit de Vitalie Nagacevschi pentru Sănătate INFO.
Vreau să încep discuția de la mica dumneavoastră experiență cu cazurile de greșeli medicale...
De fapt e un început de experiență. Abia acum am făcut primul pas, care ar trebui să ne demonstreze anumite probleme care există în domeniul ocrotirii sănătății, în legislația moldovenească, în abordările în cadrul instanțelor judecătorești și eventual în abordările făcute de noi, avocații.
Și în acest început de cale care a fost problema cea mai mare pe care ați întâlnit-o?
Problema cea mai mare este că alți medici nu vor să se pronunțe asupra greșelilor altor medici.
Există un fel de solidaritate?
Da. Există o cvasi-solidaritate a medicilor. Eu am încercat să discutat în mai multe rânduri, cu diferiți medici și eventual chiar dacă discută despre aceste probleme când abordezi întrebarea că: ”uite ai putea să vii să faci aceleași declarații în fața instanței de judecată, prima ce spune medicul NU, în niciun caz”.
Care este explicația de cele mai deseori?
„Nu pot, nu vreau și așa mai departe”. De altfel, s-a observat în Republica Moldova este un fel de „sindicalizare a medicilor” și ei într-adevăr niciodată nu dau concluzii unul împotriva altuia, ceea ce este absolut contrar dacă e să vorbim despre juriști.
Cărui fapt se datorează? Noi mereu dăm vina în primul rând pe mentalitate. E valabil și în acest caz?
Noi putem numai să ghicim. Nu știu dacă aș putea să mă dau cu părerea și să zic ferm că anume ăsta e motivul. Posibil că e vorba și de mentalitate. Până la urmă toți medicii din Moldova sunt puși într-o anumită situație - să supraviețuiască. Supraviețuirea e bazată pe primirea acelor mulțumiri pe care le dau pacienții. Noi toți cunoaștem acest fapt. Pacientul, chiar dacă nu poate să dea mult , dă puținul pe care-l are, deoarece toți noi înțelegem că medicii din Republica Moldova sunt remunerați în asemenea fel, încât sunt nevoiți să subexiste și dacă medicul te ajută, trebuie să-i spui cumva mulțumesc. Și-acum mulțumescul ăsta îi unește cumva pe toți medicii într-o castă și ei se apără unul pe altul.
Și atunci cât de complicat este să investighezi și să duci până la capăt astfel de dosare?
Astfel de cazuri, fără concluzia medicilor nu le poți duce până la capăt. Nu poți să ai un rezultat logic. Din acest motiv noi planificăm să solicităm o concluzie a medicilor de peste hotare, fie este vorba de Rusia, fie de Ucraina, fie de România sau Italia. Deoarece doar în așa caz noi vom avea o concluzie mai independentă, care va reflecta adevărul.
O greșeală medicală poate fi demonstrată și prin alte metode, nu neapărat prin instanță de judecată?
Mai există o posibilitate, dar tot e prin instanță, e vorba de dosar penal. Alte posibilități, cel puțin deocamdată, nu există. Eu înțeleg că se încearcă crearea unui Colegiu al Medicilor și crearea unor structuri care vor investiga asemenea cazuri. Dă Doamne să fie, dar deocamdată nu văd nicio mișcare. Chiar și cu cazul doamnei Berari și încercarea ministrului să creeze această comisie din trei persoane ca să investigheze cazul de la spitalul Medpark. Păi bine, feciorul unuia dintre membrii acestei comisii lucrează la spitalul Medpark. Acum ghiciți care va fi concluzia dată de acest medic.
Dacă revenim la subiectul Colegiul Medicilor. Din câte știu ar putea fi o structură neguvernamentală. Va avea ea împuterniciri să investigheze cazuri de malpraxis?
Da, de ce nu? De exemplu, dacă vorbim despre Uniunea Avocaților. Tot este o organizație neguvernamentală, însă noi avem în cadrul ei toate structurile necesare pentru a ne autogestiona, inclusiv Colegiu de calificare, Comisia disciplinară care examinează toate cazurile de deviere de comportament a avocaților, care au încălcat Codul Etic. Această Comisie poate aplica diverse sancțiuni în acest sens.
Există și alte probleme în rezolvarea unui caz de malpraxis în lipsa unei legi în acest sens și în afară de faptul că medicii sunt solidari și nu vor să vorbească despre greșelile unui alt coleg?
Da care probleme ar putea să mai existe? Dacă eu obțin concluzia experților că acțiunile medicilor au fost incorecte, sunt contrare protocolului sau că activitatea salonului de naștere de la Medpark a fost organizată contrar uzanțelor, atunci eu am câștigat. Așa-i?
Bănuiesc că da...
Mai departe trebuie cuantificată paguba. Aici e matematică elementară...În ceea ce privește cheltuielile pentru serviciile avocatului, din nou e matematică elementară. Rămâne paguba morală. De obicei aceasta, peste tot în justiție, fie națională și internațională are un element pronunțat de speculație.
Până la urmă există sau nu malpraxis în Moldova, din scurtele investigații pe care le-ați făcut?
Eu cred că toată lumea cunoaște că ele există. Presa a prezentat mai multe cazuri în care povestea despre diferite tratamente incorecte, care au dus la consecințe mai grave. Și de fiecare dată cei care invocau aceste incorectitudini spuneau că se vor adresa în instanța de judecată și cu părere de rău nimeni dintre ei nu a mai dus cazul până la capăt.
Care este motivul? De ce pacientul, care a avut de suferit din cauza unei greșeli medicale, nu se adresează în instanța de judecată?
În primul rând, cred că adresarea în instanță cu o astfel de plângere este și foarte costisitoare. Dar, ca regulă victimele malpraxisului sunt persoanele defavorizate. Or, cei cu bani în buzunar, adică au o poziție mai stabilă din punct de vedere economic îi deschid ușile către medici mai buni. Au posibilitate să își „procure” condiții mai bune în spitale. Și ca regulă, cei care au bani nu devin victime ale malpraxisului. Victimele adevărate sunt, de regulă, reprezentanții păturilor social-vulnerabile și aceste victime nu au bani pentru a se adresa în instanța de judecată, deoarece în astfel de cazuri trebuie să-ți iei un avocat bun, care costă, să soliciți efectuarea expertizei, să o plătești, etc.
În acest context, vreau să vă întreb, dacă ar exista o legea a malpraxisului, ar încuraja pătimiții unor greșeli medicale să se adreseze în instanțele de judecată, indiferent de statutul lor social?
Chiar și dacă nu s-ar adopta această lege, va apare un curent, vor fi oameni care se vor adresa în instanțele de judecată cu cazuri de malpraxis. Deoarece uitați-vă recent s-a anunțat creșterea prețului la asigurarea medicală obligatorie. Altfel spus oamenii își pun întrebarea: „De ce eu plătesc așa de mult și beneficiez de atât de puțin sau dacă și beneficiez calitatea serviciilor este una proastă. Mai mult ca atât sunt constrâns să contribui la bunăstarea doctorilor.
Înțeleg că trebuie să existe un precedent ca oamenii să prindă la curaj…
Obligatoriu. Precedentul este cel mai bun exemplu care promovează ulterior adresarea masivă în instanțele de judecată.
Așa s-a întâmplat și cu Curtea Europeană pentru Drepturile Omului?
Vă amintiți?2001 când a fost creată organizația neguvernamentală „Juriștii pentru Drepturile omului”, țin minte primele dosare când invocam în fața instanțelor de judecată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și judecătorii râdeau pe sub mustăți de mine și spuneau: „lasă domnule, nu-mi spune mie povești că noi suntem în Republica Moldova și acum vrei nu vrei și acum s-a ajuns la normalitate ca instanțele de judecată totuși încearcă să țină cont de hotărârile CEDO, invocă hotărârile acestora.
Peste cât timp au început să vă ia în serios?
Cred că a fost nevoie de vreo cinci, șase ani.
Credeți că se va întâmpla la fel și în cazurile de malpraxis?
Dacă se va insista, cred că da. Până la urmă nu trebuie să uităm că ne îndreptăm spre Uniunea Europeană și în cazul în care direcția noastră e spre această organizație paneuropeană, noi va trebui să acceptăm regulile europene și în domeniul ocrotirii sănătății și garanțiilor acordate pacienților așa cum e prevăzut în UE. Și dacă vom ajunge acolo, pacienții vor avea niște drepturi care vor trebui să fie respectate ca în Europa.
Acum când studiați legislația în domeniu, mai ales la capitolul drepturile pacienților ce lacune constatați?
Că prevederile sunt doar declarative și nu există niciun fel de mecanisme care ar impune respectarea acestor drepturi. În multe astfel de cazuri avem cadru legislativ, dar nu există mecanisme de implementare a ei și nici sancțiuni pentru nerespectarea acestui cadru legislativ. Noi putem spune că ai dreptul la viață sau dreptul la securitate. Cine ți cum răspunde dacă aceste drepturi și-au fost încălcate?
Conform legislației în vigoare…
Naționale și internaționale.
Avem avocați pregătiți în Republica Moldova care să investigheze astfel de cazuri de malpraxis?
Nu avem. Poate există vreunul care și-a scris teza de master sau de doctor pe tema malpraxisului, însă eu nu am auzit să fie cineva care să se ocupe specializat sau principial de astfel de cazuri în instanțele de judecată?
Pe dumneavoastră personal ce v-a determinat să vă apucați de astfel de dosare?
E un domeniu absolut nou și interesant. Și în general mă deranjează faptul că acest sistem nu funcționează, că și eu câte odată sunt pacient, că nu-s de fier, că eu nu am nici un fel de garanții decât portmoneul meu. Dar garanții legale care într-adevăr să funcționeze nu există și de ce să nu facem ca ele să funcționeze?
Ce intenționați să promovați odată ce v-ați apucat de dosare ce țin de greșelile medicale?
Să promovez curajul oamenilor de a se adresa în instanțele de judecată, să promovez curajul de a solicita promovarea drepturilor sale, să promovez obligația statului de a garanta drepturile pacientului, de a crea un mecanism de garantare a drepturilor pacientului. Eu de asemenea plătesc mulți bani în Fondul de asigurări obligatorii de asistență medicală, dar nu beneficiez de aproape nimic plătind acești bani. Acum am copil mic și nimeni nu se interesează. Am venit din spital și nimeni nu vine să vadă copilul, deși normal ar trebui să vină pediatrul să vadă cât cântărește, nu i-a ieșit bubițe pe corp, nu până nu am găsit eu un pediatru și nu-i plătesc pentru fiecare vizită suma X, nimeni nu vine.
Dar până la urmă pe mine nu mă interesează să crească numărul adresărilor în instanțele de judecată, ci sporirea calității serviciilor, sporirea garanțiilor ți securității pacienților.
Atunci este sau nu nevoie de o lege a malpraxisului?
Da. Deoarece această lege ar institui sistemul de răspundere pentru serviciile medicale acordate. La noi există problema că nu există răspundere. De exemplu, la noi judecătorul nu răspunde pentru actul de justiție. El pronunță o hotărâre și după asta se constată că ea este ilegală, dar judecătorul pentru asta nu răspunde. Așa și medicul. El tratează, ulterior se stabilește că el a greșit, că a tratat incorect, că a stabilit o diagnoză incorectă și în loc să trateze bolnavul, el l-a îngropat, dar medicul nu răspunde. Da de ce să nu răspundă? El trebuie să răspundă.
Ziceam că există un proiect de lege privind malpraxisul, dar care să prăfuiește pe undeva pe la Ministerul Sănătății. Cum credeți de ce nu este promovat?
Nu știu. Ați observat dumneavoastră în societate un interes sporit față de problema respectivă?
Probabil se vorbește mai puțin…
În așa caz trebuie de început vorba, de arătat interesul și asta poate va incita și guvernanții să promoveze legea.
Până la urmă, cine are mai multă nevoie de legea malpraxisului pacienții sau medicii sau și unii și alții?
În primul rând pacienții. Medicii acum se autoprotejează unii pe alții. În principiu, ei acum sunt înafara oricărui pericol și doar pacienții sunt supuși riscului. Adoptarea unei asemenea legi, dacă într-adevăr ar fi fost o lege, asta ar duce la o protecție mai mare a pacientului.
Noi în Republica Moldova nu avem nici măcar o Asociație adevărată a pacienților, care să promoveze drepturile acestora…
Eu cred că în așa caz, membrii acestei organizații ar trebui să fie toți cetățenii țării.
Domnule Nagacevschi, vă mulțumim pentru interviu