Autor: Irina Papuc
Am stat de vorbă și am avut ocazia să aud multe discursuri ale responsabililor din sănătate de la noi. Alocuțiunile nu diferă mult de la unul la altul, poate doar puțin mai multă vervă sau invers apatie poate fi distinsă din discursurile lor. Restul, sunt un fel de discursuri-obligații care trebuie rostite, indiferent de împrejurări. Ea face parte din echipa din „spatele cortinei” de la Ministerul Sănătății. Vorbind cu ea, realizezi că trăiește toate problemele sistemului de sănătate și le înțelege atât de bine încât ești tentat să crezi că toate problemele unei țări veșnic dependente de bani și specialiști din afară se trag din cauza faptului că omul potrivit pur și simplu nu se află la locul potrivit. Citiți un interviu cu Ala Nemerenco, expert în cadrul Biroului OMS din Republica Moldova și coordonatoarea proiectului „Îmbunătăţirea managementului mobilităţii cadrelor medicale în Republica Moldova”
De curând a fost lansată o campanie care îi îndeamnă pe medicii moldoveni din lumea întreagă să se întoarcă acasă. Pentru ei a fost lansat și un site - medici-in.md. Ce informaţii conţine această platformă?
Acest site se adresează, în primul rând, lucrătorilor medicali. L-am axat pe necesitatea în informaţii a două categorii de lucrători medicali, cei care lucrează acasă şi cei care au plecat. Faptul că ei au plecat nu înseamnă că ei nu mai sunt cetăţenii acestei țări şi că nu mai au nevoie de susţinerea statului nostru. Aici e ţara lor, adesea aici continuă să se afle familiile şi rudele lor, astfel încercăm să-i ajutăm şi pe ei. Situaţia celor care au plecat este mult mai grea. Fiecare dintre ei visează să activeze conform profesiei lor. Astfel, ei caută diverse informații despre felul cum s-ar putea integra din nou în sistemul de sănătate a ţării de destinaţie. Un studiu efectuat recent de către Centrul Naţional de Management în Sănătate demonstrează că destinaţiile prioritare în emigrarea lucrătorilor medicali sunt România Italia, Franţa. Astfel, am început să analizăm care ar fi paşii pe care ar trebui să-i parcurgă aceşti lucrători medicali ca să-şi ia calificările, pentru dreptul de a munci în aceste ţări. Spre exemplu, trebuie să treacă cursuri pentru a învăța limba, trebuie să se adreseze la Ministerul Sănătăţii din ţara respectivă şi să depună un set anumit de documente, ce fel de cursuri trebuie să urmeze acolo sau unde poate lua examenul în specialitatea dorită. Acest site ar fi ca și un ghid cu menirea să informeze lucrătorii medicali plecaţi şi astfel să se scurteze calea către revenire la profesia lor.
Ce informații conține acest site pentru cei care vor să se întoarcă acasă?
Ne-am pus ca scop să plasăm pe site toate locurile vacante disponibile la noi în ţară. Sunt mulţi doctori de la noi care ar vrea să-şi schimbe locul de muncă şi mulţi din străinătate care ar vrea să se întoarcă acasă. Studiile în migraţie arată că oamenii planifică să petreacă în străinătate un termen scurt. De multe ori motivul principal este că au nevoie de bani pentru o procurare. După ce obțin banii de care au nevoie, ar vrea să se întoarcă. Moldovenii pleacă iniţial din acelaşi motiv. Trebuie să recunoaștem însă că reintegrarea în societatea de aici nu este tocmai uşoară. Dacă nu ai practicat mai mulţi ani medicina nu te poţi întoarce peste noapte să faci operaţii. Este nevoie de o pregătire, de instruiri, iar noi ne punem ca scop reintegrarea reuşită a celor care vor să se întoarcă acasă, fiind că este mai uşor şi mai ieftin să perfecţionezi decât să pregăteşti de la zero un nou specialist. Instruirea la distanţă ar fi o oportunitate pentru ei. Acum suntem în etapa de negocieri cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” pentru dezvoltarea acestui component.
În ce mod s-ar putea desfăşura aceste cursuri?
Învățământul la distanță include mai multe elemente - informaţia poate fi plasată sub formă de prezentări video sau pot exista discuţii interactive cu profesorii, pot exista teste, pot fi plasate informaţii specializate etc. Centrul de simulare deschis recent în cadrul Uniersității ne-ar putea fi util, de asemenea. Cea mai acută lipsă de cadre se atestă printre medicii de familie și asistenți medicali, de aceea ne putem axa pe reintegrarea unor anumite categorii de medici, pe necesitățile sistemului de sănătate din ţară.
Cum va fi centralizată toată informaţia despre locurile vacante din toate instituţiile medicale de la noi, având în vedere faptul că nu există un sistem centralizat care ar face posibilă urmărirea unei astfel de evidenţe?
În cadrul Ministerului Sănătății exista un sistem informaţional care dispunea de careva date despre resursele umane din sistem. În cadrul proiectului această bază de date a fost dezvoltată şi transformată în una lucrativă. Astfel, la introducerea tuturor datelor va exista un tablou foarte clar despre resursele umane existente – câţi medici avem, cîţi asistenţi, calea lor profesională parcursă și dacă au plecat din sistem. Nu vom avea răspuns la o singură întrebare - unde au plecat în cazul când au abandonat sistemul. În schimb, vom cunoaşte cu exactitate numărul lor. Acum este solicitată introducerea informaţiilor în sistem de către toate instituţiile medicale. Cu acest scop în octombrie 2013 demarează un curs de instruire naţional care are ca scop instruirea specialiştilor din departamentele de resurse umane în utilizarea bazei de date. Aceasta va permite o raportare uşoară şi chiar mai mult, fiecare manager de instituţia medicală va putea face rapoarte care să ofere informații despre resursele umane din spital, despre problemele care există și soluții posibile, iar aceste rapoarte să fie publicate pe site-rile lor. Ne dorim ca fiecare lucrător medical să devină o parte din acest sistem și să găsească aici toate informaţiile de care are nevoie.
Probabil aflând despre un loc vacant, viitorul medic ar vrea să ştie şi care este salariul pentru funcţia care se propune?
Vreau să spun că peste hotare informația despre salariul vacant nu totdeauna este plasată. Salariile se obţin de obicei în urma negocierilor. Pe această cale ar trebui să meargă şi sistemul nostru de sănătate. Un salariu nu trebuie să fie exact pe funcţie, ci să fie croit pentru om – în funcţie de capacităţile lui, de CV, experienţă, cunoştinţe și abilităţi profesionale. În linii generale, salariul se plătește în funcție de capacități și de munca depusă şi este nevoie de a schimba politicile Ministerului Sănătăţii în privinţa stabilirii salariului. Ele nu mai trebuie să fie atât de rigide cum sunt.
Ar trebui să dispară adaosurile la salariu pentru vechimea în muncă?
La prima vedere mecanismul existent în prezent oferă o oarecare flexibilitate – există salariu de bază, plăţi pentru stagiul de muncă, categorii de atestare, coeficienţi de calificare, dar este un mecanism mult prea complicat care până la urmă nu atinge rezultatul dorit. Ar fi mult mai bine ca sistemul de salarizare să fie unul simplu – un salariu de bază la care să existe o plată pentru experienţa de muncă şi alta pentru performanţă. Aşa se negociază salariile peste hotare, de aceea am mers și noi pe indicatorii de performanţă. Performanţa acoperă două neajunsuri în sistem - salariile mici şi calitatea joasă a serviciilor medicale. Plătind pentru performanță atingem două scopuri - majorarea salariilor lucrătorilor medicali şi îmbunătăţirea serviciilor medicale. Acest mecanism funcționează deocamdată în sistemul de asistenţă medicală primară din ţară, în cel spitalicesc încă nu, dar Ministerul Sănătăţii lucrează în acest domeniu. Este foarte bine ca medicul să fie plătit pentru un rezultat şi nu pentru faptul că deţine o diplomă.
În Marea Britanie medicina de familie este o componentă foarte dezvoltată şi se bazează pe mai multe elemente, unul din ele fiind plăţile pentru performanţă printre care şi şi comunicarea cu pacientul. Nu am avea atâtea conflicte în sistem dacă componenta aceasta nu s-ar desfăşura atât de defectuos cum deobicei la noi. În Marea Britanie comunicarea este unul din indicatorii de performanţă, medicii înțeleg că tratamentul înseamnă schimbarea comportamentului, care este unul de durată, iar rezultatele nu se ating uşor – abandonarea fumatului, respectarea unor regimuri, diete, modului sănătos de viaţă. Aceasta nu se obţine într-o zi de comunicare sau printr-o comunicare defectuoasă. Astfel, multe ţări au ajuns să plătească pentru o comunicare eficientă între medic şi pacient. Consider că şi în Republica Moldova comunicarea ar trebui să fie unul din cei mai importanţi indicatori de performanţă.
Ce indicatori ar putea fi introduși în spitale?
Iarăşi apelăm la experienţa altor ţări. Ei sunt atenţi la complicaţiile care survin în urma operaţiilor sau aflării în spital. În cazul Republicii Moldova utilajele vechi ar putea constitui una din cauze. Astfel, spitalele vor fi cointeresate să aibă condiţii mai bune pentru ca să evite complicaţiile. Un alt indicator ar putea fi numărul de zile pe care le petrece un om în sala de terapie intensivă. O zi într-o astfel de secţie costă foarte mult. Astfel, efectul va fi dublu – micşorarea cheltuielilor pentru sistemul de sănătate şi însănătoșirea mai grabnică a pacientului. Este timpul să învăţăm din experiența altor țări.
Se discută în cadrul proiectului şi despre mobilitatea cadrelor pe interior?
Acest proces ar putea fi desfășurat în cazul în care un serviciu dintr-o localitate nu mai este rentabil. Noi studiem în prezent mobilitatea cadrelor medicale în interiorul ţării, adică cei care au abandonat sistemul, dar au rămas în ţară. Pentru noi este interesant să aflăm motivul că au rămas în ţară şi nu au emigrat, precum şi de ce au plecat în alte sectoare ale economiei. Studiile sunt aproape finalizate, şi rezultatele sunt foarte importante. Adesea tinerii intră în profesia de medic fără a avea vocaţie pentru asta şi costă prea scump ca cineva să descopere după 9 sau 11 ani de studii că nu este vocaţia lui. Probabil este necesară introducerea unor teste psihologice la admitere pentru încadrarea în această profesie. Profesia de medic arde, iar mulţi nu sunt gata pentru aşa ceva. Zilnic te întâlneşti cu multă durere. La medic nu vine nimeni plin de bucurie şi trebuie să rezişti psihologic.
Probabil o mare parte din medicii care au rămas în țară, dar au plecat din sistem au devenit întreprinzători?
Da, sunt foarte multe cazuri. Studiile pe care le efectuăm nu vin doar să stabilească cifre, ci să ofere nişte răspunsuri la întrebările care ne frământă şi recomandări diferitor actori din sistem, inclusiv celor care conduc o instituţie medicală.
Când vor fi făcute publice aceste studii?
Cel mai probabil la începutul anului viitor. Și noi le aşteptăm cu mare interes. Eu sunt prima persoană care le citesc şi vreau să remarc că sunt foarte interesante.
Vorbim adevărat atunci când spunem să salariul este motivul principal care îi face pe medici să-şi abandoneze profesia?
Da, salariul este cel mai frecvent motiv invocat, dar mai sunt și multe alte motive - creşterea în carieră, condiţiile de muncă, infrastructura, grija faţă de familie. Mulţi nu doresc să le ofere copiilor viitorul pe care l-au avut ei. Și peste hotare există zone geografice cu probleme, dar la ei se rezolvă simplu. Doctorii pot locui într-o localitate dezvoltată, dar dispun de transport pentru a se deplasa zilnic. Ei înțeleg care este riscul ca o localitate să rămână total fără medic și sunt de acord să acopere aceste cheltuieli. Mai multe pierderi financiare şi consecinţe sunt generate de lipsa medicului într-o localitate.
Care ar fi soluția la noi pentru sutele de sate rămase fără doctori?
De exemplu în Finlanda un şir de asistente medicale care au o anumită pregătire au dreptul de a prescrie unele medicamente, de a lua unele decizii, ea este cea care ar putea prelua foarte multe dintre responsabilităţile medicului. Vă garantez că adesea aşa se întâmplă şi la noi în satele unde nu sunt medici, dar ar trebui să fie oficial. Un asistent medical este mai bine decât nimeni. Problema este că în Republica Moldova asistentele medicale au studii medii de specialitate, pe când în străinătate ele au studii superioare. Acum Proiectul oferă suport în ajustarea curriculelor şi programelor de studii pentru Colegiile de Medicină, astfel ca să corespundă cerinţelor europene.
Vă mulțumi pentru acest interviu!