Gheorghe Brega, membru al Comisiei parlamentare pentru sănătate, protecție socială și familie
Am început să fumez în anul doi de facultate, prin 1969. Până atunci, nu am fost niciodată tentat. Nu mi-am permis, deoarece făceam sport. Am cedat totuși tentației după ce mi-am rupt spatele în urma unei lupte la trântă. De atunci, nu m-am mai putut opri. Fumez mult, mai ales în zilele în care am mult de lucru și sunt stresat. Atunci pot fuma și un pachet pe zi. Mi-am propus de mai multe ori să renunț la acest viciu. Practic, în fiecare dimineață îmi zic că de azi gata, însă după ce îmi beau cafeaua, țigara mă atrage nebunește. Evident că în acest ritm, problemele de sănătate au fost iminente.
În mod normal, susțin Legea antitutun, însă consider că simpla interzicere a fumatului în spațiile publice nu reprezintă o soluție eficientă în lupta cu fumatul. Dacă ar fi după mine, mi-aș dori ca țigările să nu se mai vândă deloc. Trebuie redus numărul chioșcurilor în care se vând țigări și care la noi se găsesc la fiecare metru pătrat. Țigările sunt mult prea accesibile, iar cei care le văd la vitrine se simt atrași și merg să și le cumpere. Chiar dacă Legea antitutun va fi adoptată, implementarea ei va fi una defectuoasă și mimată, așa cum se întâmplă cu restul legilor.