Autor: Irina Papuc
Anual, peste 4.000 de moldoveni apelează la ajutorul medicilor pentru a scăpa de alcoolism. O mare parte dintre cei care ajung la spital nici nu-și conștientizează starea, fiind aduși cu salvarea în psihoze puternice. Medicina, mână în mână cu psihologia, le oferă a doua șansă, nu toți însă sunt gata să întindă mâna. Tratamentul este mult mai greu decât să duci paharul cu tărie la gură, astfel că unii ies din spital oameni, iar alții preferă să fugă, rupând chiar și gratiile. Numărătoarea inversă începe de la 30 de zile.
Pe holul Dispensarului Republican de Narcologie de pe strada Grenoble este liniște. În clădirea rece își fac apariție câțiva pacienți. Îmbrăcați modest, cu problema de sănătate care se citește pe fața lor, își fac nevăzută prezența. Vicedirectorul Dispensarului, Anatolie Mărăndici, spune că pe aceste holuri ajung anual peste 4.000 de oameni, toți cu o singură problemă – dependența de alcool. Aici ajung, din păcate, și câte trei generații de pacienți.
„Au fost cazuri când am tratat de alcoolism bunelul, tatăl și apoi fiul. Peste 25 și chiar 30 la sută ajung în spital repetat pe parcursul unui an, însă avem și din aceștia care revin chiar și peste zece ani”, spune doctorul.
Omul își bea întâi mințile și apoi sănătatea
Din cei 4.000 de oameni care ajung la Dispensarul de Narcologie peste 600 și uneori câte 800 de oameni sunt aduși în delir - psihoze alcoolice, după cum spun doctorii. În cazul lor nu mai stă nimeni să-i întrebe dacă au nevoie de tratament sau nu, pentru că devin un risc pentru societate, iar acordul la tratament îl dau rudele.
De vreme ce ajung în acest spital, viața celor care-și îneacă amarul în băutură se poate schimba radical. Totul depinde de forța lor de voință. Tratamentul se împarte în trei etape. Prima este cea mai complicată și pentru doctori și pentru bolnav.
„Prima etapă, care durează aproximativ șapte-zece zile constă în detoxificarea pacientului cu diverse infuzii. Acestea conțin soluții fiziologice, glucoză, sorbilact și vitamine. Ulterior administrăm tratamente cu neuroleptice, sedative. Pacientul, are nevoie în această perioadă să doarmă cât mai mult”, explică doctorul.
În aceste zece zile pacienții sunt mai mult „adormiți”, nu interacționează în niciun fel și nu mai prezintă riscuri pentru angajați. Totuși, unii dintre ei nu rezistă fără alcool și încearcă să evadeze. Doctorii spun că au avut cazuri când și gratiile au fost rupte, iar pentru a proteja personalul, „fugarii” violenți sunt imobilizați, despre aceasta însă se vorbește mai puțin.
După ce trec de cumpăna detoxificării spirtoase, pacienții trec la a doua etapă de tratament – acțiunea asupra dependenței psihice față de alcool.
„De obicei, în a doua etapă se indică neuroleptice care inhibă atracția față de alcool. Mai folosim preparate pe bază de disulfiram, care duc la diminuarea dependenței față de alcool. Acestea, însă, pot da reacții adverse, de aceea orice tratament este efectuat numai cu consimțământul pacientului”, mai menționează doctorul.
În secția de tratament de la etajul doi al blocului neîncălzit este aproape imposibil să ajungi, dacă nu ești din grupul dependenților. Motivul este unul simplu – nu-i niciun motiv de laudă.
„Noi nu ne încumetăm să facem reparație, pentru că închiriem acest bloc de la Institutul de Ftiziopneumologie. Nu știm la anul ce va fi”, explică scurt angajații. Într-un final ajungem la etajul doi, acolo sunt tratați pătimiții de alcool. Aerul e rece. Ușa este întărită cu gratii din fier care se încuie cu lacătul și geamurile la fel. Doctorii explică - este regim semiînchis.
Femeile, mai vulnerabile în fața patimii cu grade de tărie
Surorile medicale afirmă că s-au obișnuit cu tot felul de pacienți aflați în delir și că nu și-ar imagina munca într-o altă instituție, chiar dacă acolo doctorii tratează pacienți mai puțini conflictuali.
„Lucrez aici din anul 1986. Nu-mi închipui să fiu transferată în altă parte. Nu e nimic greu aici pentru mine. Am învățat să privim bunătatea din oamenii de aici. Doar se spune că în fiecare există o sămânță de bunătate. Noi credem în asta și ne bucurăm când, după ce vin cu psihoze și nici nu merg pe picioarele lor, pleacă zâmbind și ne spun mulțumesc”, afirmă Galina Costin, soră medicală care a văzut sute de bolnavi, fiecare cu problema lui.
Psihologii afirmă că femeile percep diferit plăcerea alcoolului, la nivel emoțional, de aceea le vine mai greu să renunțe la acest viciu.
„Femeile sunt mai emotive, iar plăcerea este la fel mai pronunțată la nivel emoțional. În general, acestor oameni le este frică să vorbească despre problema lor. Se simt frustrați și le este teamă că vor fi condamnați pentru acest lucru, deoarece în familie consumul excesiv de alcool este blamat. Găsesc sute și mii de scuze, invocând specificul muncii sau dorința de a celebra o reușită. Cel mai greu le este să conștientizeze că alcoolismul nu e doar o adicție, ci o maladie cronică”, explică Victor Ianovschi, psihologul Dispensarului, care deja de 13 ani stabilește legături emoționale și câștigă încrederea celor care par a fi pierduți pe calea alcoolizării.
A treia etapă de tratament este și cea mai simplă. Aceasta include discuțiile cu psihologul și reflexoterapia. Cu alte cuvinte, psihologii încearcă prin discuții să-i convingă pe cei proaspăt tratați că revenirea la acest viciu le va fi extrem de dăunătoare. Totodată, înainte de externare fiecărui pacient i se recomandă câte zece ședințe de reflexoterapie, prin acupunctură și laseroterapie, astfel medicii acționând asupra punctelor reflexe, aflate în regiunea urechii, feții sau la mâini, pentru a diminua atracția față de alcool.
Codificarea, o mare taină a psihologilor și neurologilor
Procedura de „codificare” a pacienților alcoolici este și ea o componentă foarte importantă a tratamentului. Despre aceasta, însă, doctorii preferă să vorbească mai puțin. De fapt, este o taină. Totuși, doctorii ne-au spus că în Republica Moldova se practică trei metodologii de codificări – după metoda lui Alexandr Dovjenco, metoda de torpelare și implantarea preparatelor pe bază de disulfiram. „Despre aceste metode noi nu vorbim”, a răspuns scurt medicul Anatolie Mărăndici, care ne-a spus că a practicat și el metoda Dovjenco(medic narcolog ucrainean, care folosea o metodă tradițională de tratament împotriva alcoolismului, care i-ar fi reușit prin inducerea în transă a bolnavilor) în perioada când activa în regiunea transnistreană, însă se ține în tăcere, pentru a asigura eficiența lor pe mai departe.
Totodată, preparatele pe bază de disulfiram se administrează, de regulă, doar persoanelor care nu au consumat niciun tip de alcool și nu au etanol în sânge. În caz contrar, acesta provoacă reacții severe – greață, vomă, stare de rău, tahicardie și chiar hipotensiune arterială.
Tratamentul bolnavilor de alcoolism este asigurat de către stat, inclusiv în cazul persoanelor care nu dețin poliță. Un tratament obișnuit costă 5.000 de lei, iar tratarea psihozei alcoolice costă aproximativ 7.000 de lei. În evidență în Republica Moldova se află 48.000 de persoane cu alcoolism, dintre care peste 8.000 sunt femei.
Articole relaționate: