Cunoscut drept belgian, dar cu rădăcini moldovenești. Neurochirurgul care a înființat un departament de neurochirurgie la Bruxelles și a obținut premii în toată lumea a revenit în Moldova

Autor: Irina Papuc

Renumitul neurochirurg Jacques Brotchi, cu care se mândrește comunitatea belgiană de neurochirurgi, dar și din lumea întreagă este de origine moldovean. Mai puțini știu că părinții acestuia s-au născut și au trăit în Basarabia, în orașul Soroca. Profesorul, care a fost ridicat de către autoritățile belgiene la grad de baron și care a deținut funcția de președinte al Federației Mondiale de Neurochirurgie, a revenit în Republica Moldova pentru a-și spune povestea de viață, dar și pentru a convinge autoritățile să investească mai mult în medicină.

Jacques s-a născut în orașul Liege, din regiunea Valonia, Belgia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 12 ani după ce părinții lui au fost nevoiți să părăsească Basarabia din cauza represiunilor împotriva evreilor. Astfel, micuța lor casă din Soroca a rămas părăsită. Părinții lui, Haia și Isac Broțchi s-au refugiat la o familie din orașul francofon de pe malul fluviului Meuse și au rămas să trăiască acolo, deși inițial nu și-au dorit acest lucru, iar în planurile lor era întoarcerea în Basarabia. Pe timpul războiului însă familia părinților lui a fost omorâtă – o parte au fost duși în lagărele naziste, iar celelalte rude au fost deportate în Siberia.

Acum 11 ani Jacques Brotchi a fost pentru prima oară în Republica Moldova să vadă patria părinților lui, după o întâmplare haioasă.

„Eu le spuneam tuturor că sunt român”

„De fiecare dată când eram întrebat despre locul de naștere al părinților mei eu spuneam că sunt român. Așa s-a întâmplat că la un congres al neurochirurgilor din București colegii mei m-au prezentat drept belgian cu rădăcini românești. Atunci un doctor s-a apropiat de mine și m-a întrebat de unde sunt părinții mei, iar eu i-am răspuns – mama e din Soroca, iar tata din satul Vertiujeni. Acel om mi-a zis atunci că eu nu sunt român, ci basarabean. Acel om era Grigore Zapuhlîh”, își aduce aminte neurochirurgul, care a trebuit să se informeze mai mult despre România și Basarabia, unirea din 1918 și despărțirea acestora în două state diferite, care au trecut prin ocupație și ulterior și-au câștigat independența.

Atunci Brotchi s-a împrietenit cu Grigore Zapuhlîh care este și el neurochirurg de profesie, iar la scurt timp a venit în Moldova să viziteze casa unde au trăit părinții lui.

„Am fost la Soroca în 2002. Țin minte că erau mulți romi. Tot ce a rămas din casa mamei era o piatră. Am fotografiat în schimb gimnaziul în care a învățat și i-am arătat pozele”, povestește medicul.

Între timp, Brotchi spune că viața lui în Belgia nu a fost deloc ușoară, iar succesul pe care l-a obținut în cariera sa se datorează nopților nedormite și unui efort imens. Deși părinții lui nu și-au dorit ca Jaquies să devină doctor tânărul deja se îndrăgostise de medicină prea mult ca să mai dea înapoi. A aflat ce este neurochirurgia după luni și ani de experimente în laborator și a rămas fascinat de felul cum este construit creierul uman și cum funcționează.

„Ziua învățam, iar noaptea munceam”

„Părinții mei nu au fost niciodată bogați. Pentru ca să pot să-mi achit studiile la facultate trebuia să lucrez. Ziua studiam, iar noaptea munceam, ajutându-i pe oamenii bolnavi. Trebuie să vă spun că succesul niciodată nu vine din nimic. Trebuie să depui foarte mult efort și să citești”. Astfel, după multe nopți cufundate în lectură și experimente în laborator în 1981 neurochirurgul cu rădăcini moldovenești deschide la Bruxelles în cadrul Spitalului Erasme Departamentul de neurochirurgie și-l face viabil. În scurt timp pacienții încep să apară, iar cele mai noi tehnologii în domeniu sunt concentrate acolo.

Peste câțiva ani este numit președinte al Federației Mondiale de Neurochirurgie, iar în 2008 obține titlul onorific Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu” din Chișinău.

Jaques, care are acum 72 de ani și a renunțat la operații, nu știe cum ar fi evoluat cariera sa, dacă părinții lui ar fi rămas în Basarabia. Știe însă un singur lucru – lipsa banilor nu poate și nici nu trebuie să devină un obstacol.

„Doctorii moldoveni sunt foarte și foarte buni, iar rezidenții – destul de bine pregătiți. Am avut ocazia să mă conving de acest lucru în cadrul schimburilor de experiență dintre universitățile de medicină ale acestor două state. Din păcate doctorii moldoveni lucrează cu foarte puține tehnologii noi, iar acest lucru este problematic. Este important însă că se face o muncă enormă aici”, mai spune medicul. Din acest motiv Jaques a încercat să discute cu reprezentanții autorităților din Moldova pentru a-i convinge de importanța noilor tehnologii în medicină.

„Când l-am vizitat pentru prima oară pe profesorul Zpuhlîh în 2002, abia atunci el obținuse un microscop, pe când eu îl utilizam în operații din 1975. Eu foloseam un navigator de mai mult de 15 ani pe când el luptă acum ca să obțină unul. Este important să convingeți autoritățile că investițiile în medicină înseamnă investiții în economie. Cu cât mai puțini bolnavi veți avea cu atât mai mulți vor munci și nu vor lăsa economia țării să se prăbușească.”

Scurt CV:

Jacques Brotchi este profesor universitar, şef catedră Neurochirurgie a Universităţii Libere din Bruxelles, iar în perioada 2005-2009, Preşedinte al Federaţiei Mondiale de Neurochirurgie. Domnul profesor a fost Laureat al mai multor premii în neurochirurgie. Pentru meritele sale a primit din partea Regelui Albert al II-lea al Belgiei titlul de Cavaler, după care a fost ridicat la rangul de Baron. La 8 iulie 2004 a fost ales Senator în Parlamentul Regatului Belgiei. În 2008, Jacques Brotchi a primit titlul onorific Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu” pentru sprijinul acordat la formarea și instruirea studenților moldoveni. Profesorul este laureat al mai multor premii în neurochirurgie, precum și preşedinte de Onoare al Societăţii de Neurochirurgie din Moldova.