Institutul de Ftiziopneumologie „nu are telefoane pentru bolnavi”

Autor: Lilia Zaharia

Pacienţii diagnosticaţi cu tuberculoză, internaţi la Institutul de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” din Chişinău se plâng că angajaţii spitalului nu le permit să comunice cu rudele de acasă prin intermediul telefonului fix din interiorul instituţiei. Experţii susţin că prin această atitudine discriminatorie, este încălcat dreptul pacienţilor de a menţine legătura cu familiile lor.

Vasile locuieşte într-un sat din sudul Moldovei. Cu două luni în urmă, a fost diagnosticat cu tuberculoză şi internat la Institutul de Ftiziopneumologie din Chişinău. Pentru că satul de baştină este departe de Capitală, rudele vin mai rar pe la el şi singura modalitate de a comunica cu familia ar fi legătura telefonică. Vasile nu are telefon mobil, de aceea rudele au încercat de câteva ori să vorbească cu el la telefonul fix din spital, însă angajaţii instituţiei medicale au refuzat să-l cheme la telefon. ,,Soţia sună la recepţie şi vrea să vorbească cu mine pentru a mă întreba de ce am nevoie. Infirmierele îi răspund însă că pacienţii nu au voie să vorbească la telefonul de la recepţie”, spune Vasile.

Constantin, un alt pacient de aici, spune că şi el a avut o situaţie similară. ,,O singură dată a sunat feciorul şi nu am fost chemat la telefon. Am fost nevoit să cumpăr o cartelă telefonică, i-am dat-o unui coleg de cameră care are telefon mobil şi în aşa fel am vorbit cu băiatul. Aşa procedează toţi bolnavii de aici care nu au telefon mobil. Dacă nu ai telefon şi nici bani să cumperi o cartelă, atunci nu poţi vorbi cu cei de-acasă”, dă din umeri nedumerit bărbatul. El afirmă că, ar fi bine ca administraţia spitalului, cel puţin o dată în săptămână, să le permită rudelor să îi sune la telefonul din interiorul spitalului.

Vicedirectorul spitalului: „Să-mi spuneţi, vă rog, care pacienţi s-au plâns”

Administraţia spitalului neagă acuzaţiile şi afirmă că pacienţii sunt chemaţi la telefon, iar în cazurile relatate, probabil, doamnele de la recepţie erau prea ocupate. „Se prea poate ca, în acele momente, angajatele spitalului să nu fie disponibile sau să fie prea ocupate. Să-mi spuneţi, vă rog, care pacienţi s-au plâns?”, ne-a răspuns cu o întrebare doamna Sofia Alexandru, vicedirectorul medical al Institutului de Ftiziopneumologie.

Pentru a ne convinge dacă pacienţii sunt chemaţi la telefon, am sunat la recepţia unei secţii din cadrul spitalului şi am solicitat să-l cheme pe un pacient la telefon. O doamnă de la celălalt capăt al firului ne-a răspuns însă că în spital pacienţii nu sunt chemaţi la telefon, deoarece: ,,instituţia nu are telefoane pentru bolnavi”. Ea ne-a spus că pacientul poate fi apelat doar la telefonul mobil.

Viorel Soltan, directorul Centrului Politici şi Analize în Sănătate (PAS), afirmă că administraţia instituţiei medicale trebuie neapărat să le ofere posibilitatea pacienţilor internaţi să vorbească cu rudele lor şi să nu le încalce acest drept. „Pacienţii de acolo sunt nevoiţi să stea internaţi în spital câteva luni de zile şi asta din cauza tratamentului strict la care sunt supuşi. În această perioadă, pacientul are nevoie de suportul familiei, iar administraţia spitalului trebuie să se ocupe de acest lucru”, susţine directorul Centrului PAS.

Legislaţia impune atitudine respectuoasă faţă de pacienţi

Mihail Ciocanu, viceministrul Sănătăţii, ne-a declarat că nu există nici un regulament care le-ar interzice pacienţilor să vorbească la telefonul din interiorul spitalului. „Vom soluţiona problema respectivă şi vom emite un ordin prin care vom dispune ca pacienţii să fie chemaţi la telefon atunci când sunt sunaţi de rudele de acasă”, spune viceministrul Sănătăţii.

Respectarea drepturilor pacienţilor de către instituţiile medicale este invocată în câteva acte normative. Astfel, Legea cu privire la controlul şi profilaxia tuberculozei prevede ca bolnavii de tuberculoză să aibă dreptul la o atitudine umană şi respectuoasă din partea personalului medical şi altor persoane participante la acordarea de asistenţă medicală antituberculoasă. O normă similară e stipulată şi în Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului. Potrivit acesteia, „pacientul are dreptul la atitudine respectuoasă şi umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, indiferent de vârstă, sex, apartenenţă etnică, statut socio-economic, convingeri politice şi religioase”.

Autor: Lilia Zaharia, reporter special Asociaţia Presei Independente

Notă: Prenumele pacienţilor au fost schimbate pentru a-i proteja