Ion Cuvşinov, directorul Centrului de Medicină Legală. „Noi avem potențial, dar nu întotdeauna poți face minuni cu mâinile goale. Noi la fața locului ne ducem doar cu o pereche de mănuși”

Autor: Sorina Bujarov

Medicina legală din Republica Moldova nu are nevoie de reforme, ci de susținere, crede  Ion Cuvşinov, directorul Centrului de Medicină Legală din Chișinău. Am discutat timp de câteva ore despre specificul acestui domeniu, dar și despre problemele lui. Spune că ar discuta la nesfârșit despre acest subiect, doar ca să se facă auzit de către autorități. Recunoaște că problemele din această sferă sunt mai multe decât oamenii care le suportă, deoarece în Moldova nu există decât 92 de medici legiști.

E medicina legală profesia cu sânge rece?

Sigur că da. Medicul legist trebuie să aibă inima de leu și mintea șarpelui - rece, lucidă. Și așa și este. Este foarte greu să fii, cel puțin emoțional, nepărtinitor, dar trebuie să trecem peste emoții și să evaluăm corect. Ceea ce este real, să nu facem nicio depășire, pentru că dacă mergem pe calea că „ei, așa și-i trebuie” nu este bine. În principiu, fiecare trebuie să răspundă numai pentru atât cât a făcut. Este un principiu foarte corect. Cel puțin pentru mine personal și pentru cei care-i cunosc nu poate fi altfel.

Faptul că lucrați mai mult cu corpuri neînsuflețit, nu vă face să vă gândiți mereu la moarte?

Ba din contra, noi care stăm alături de moarte suntem cei mai mari prețuitori a vieții. Eu sunt liniștit și practic nu mă gândesc la aceasta. Eu am de rezolvat un șir de probleme care țin și de servciu și de familie și de ceea ce se numește personal. Medical vorbind, viața trebuie să se scurgă, iar noi înțelegem aceasta. La început, mă rog, era un fel de frică, însă nu era o fobie. Pe urmă cadavrul devine un obiect de studiu, ca și cum ai citi o carte, ca și cum ai desface o piesă. Noi suntem căutători, deci pentru noi cadavrul este unica sursă de informație, pentru a soluționa unele întrebări, mai ales cu caracter socio-juridic.

Oricine poate deveni un medic legist, sau e nevoie de calități speciale?

Este nevoie de mai multe calități, nu degeaba în anii trecuți, dar și acuma, persistă o zicală nescrisă precum că medicul legist este medic de-asupra medicilor, pentru că până la urmă orice îngrijire medicală o evaluăm noi, din toate punctele de vedere, chiar și psihiatria judiciară tot este medicină legală, pur și simplu istoric așa s-a format separat.

Ce riscuri presupune această profesie?

Riscuri sunt mai multe. Eu vreau să vă spun că ultimii noștri colegi au murit de cancer. Vedeți că noi tot timpul avem factorul nociv și factorul de risc. Factorul nociv acționează permanent, într-o măsură mai mare sau mai mică. Nu degeaba medicul legist are o zi de lucru prescurtată, iar pe timpul URSS un an de muncă se considera un stagiu de muncă de un an și jumătate. Întotdeauna este riscul de îmbolnăvire, de intoxicații permanentă. Ricul permanent îl avem reieșind din condițiile de lucru. Noi, când a fost conflictul miltar, am fost pe câmpul de luptă unde făceam cercetare sub gloanțe, a fost și așa ceva. Un alt risc este că infractorul care te cunoate în față și care știe că de concluzia ta depinde soarta lui de mai departe. Eu am avut cazuri când infractorul în sala de judecată a spus clar și răspicat „când am să mă eliberez, procurorul și expertul au să-mi răspundă”. Da, avem și amenințări, nu este întotdeauna liniștit și frumos. Nu suntem absolut securizați din partea legii.

Sunt recompensate în vreun fel aceste riscuri?

Nu! Recompensa pe care o avem noi astăzi pentru risc și nocivitate este fix egală cu 160 de lei lunar. Pe când în trecut, pe timpul URSS noi aveam 30% adaos la salariu.

Ce îi motivează atunci pe specialiștii din domeniu, și pe dvs personal, să rămână în domeniul acesta?

Mă motivează mai multe lucruri, iar în primul rând prestigiul profesiei. În ultimii ani prestigiul a crescut extraordinar. Noi avem foarte mulți doritori de a veni la acest serviciu. Am obținut o stimă binemeritată din partea colegilor noștri care, ce să mai spunem, ne-au socotit într-un anumit timp de măcelari, că noi nu ne pricepem în nimic. Un medic legist va face tot posibilul și va demostra că nu este așa. Cunosc persoane care au renunțat. Au renunțat de dragul unui alt serviciu. Pot să vă dau un exemplu. La catedra medicina legală era un tânăr specialist, un băiat foarte deștept și un foarte bun specialist în medicina legală. Ne-am făcut prieteni și prin discuții el încă atunci mi-a spus că el nu vrea să rămână în medicina legală, pentru că nu vede nicio perspectivă . A plecat în medicina clinică. Undeva în 1996 el a făcut niște cursuri de specializare în Sank-Peterburg, pe urmă aici pe loc și s-a specializat în urologie. Astăzi este un foarte bun specialist, are o clinică particulară și este satifăcut din toate punctele de vedere. Eu, spre exemplu, nu mă văd în altă parte, pentru că locul meu chiar că este aici. Eu mă tem că în altă parte nu am să pot face un lucru așa de bine cum îl fac aici. Un medic legist care începe activitatea nu trece de 1.800 lei. Nu înțeleg de ce la noi logica este că un judecător ca să judece corect trebuie să aibă un salariu bun, dar un medic bun, care într-adevăr face zece norme pe zi nu trebuie să primească un salariu bun.

De ce a crescut prestigiul acestei profesii în ultimii ani, și cum era, de fapt, înainte?

A crescut prestigiul pentru că noi am avut cazuri în care medicina legală și-a spus cuvântul, și a spus un cuvânt greu. Mă refer la cazuri cu răsunet social, spre exemplu cazul din 1997. Au fost niște complicații cu vaccinul contra tuberculozei, care au fost aplicate copiilor. A fost un deces, au fost copii care au rămas invalizi. Atunci Procuratura Generală a solicitat o examinare de către Ministerul Sănătății, dar în fruntea comisie a solicitat numaidecât un medic legist. Am avut eu cinstea și onoarea să reprezint medicina legală și ei au rămas frapați de felul cum lucrăm noi. Noi într-o lună de zile ne-am lămurit cu toate complicațiile din toată țara și am pus pe masă cauzele și ce trebuie făcut mai departe. Toată cauza la ceea ce am cercetat noi s-a dovedit a fi numai una singură. Vaccinul care a fost achiziționat de către fostul ministru al Sănătății nu corespundea nivelului nostru de sănătate. Noi eram prea slabi pentru acel vaccin. El era prea virulentă pentru noi. Dacă vaccinele pe care le primeam tot timpul din Ucraina aveau până la jumătate de milion de corpusculi, în acest vaccin aveam de la cinci până la șapte milioane de astfel de corpusculi. De zece ori mai mult.

Aceste vaccine nu se testează mai întăi, de ce este nevoie ca să se întâmple astfel de tragedii ca mai apoi să se intervină?

Alte organe sunt mai competente să răspundă la această întrebare. Preparatul corespundea parametrilor solicitați, dar vaccinul trebuie să-l apreciezi și din alt punct de vedere. Noi întotdeauna trebuie să facem ce este mai bun pentru bolnav, dar nu ceea ce este considerat mai bun de lume.

Cu ce alte probleme se confruntă medicii legiști, chiar și cei din raioane, pentru că am înțeles că la ei situația e mai complicată?

Condițiile inadecvate de lucru. Pentru că noi, atâta timp cât a fost un sistem unic în medicină, când ministerul era capul piramidei și toate instituțiile erau subordonate lui era simplu. Noi eram sub același acoperiș. Acum noi am rămas intituție bugetară, dar toate secțiile raionale așa cum au fost amplasate au rămas ilegal în componența centrelor medicilor de familie și a spitalelor raionale. Deja al patrulea ministru căruia i-am pus în față această problemă. Vrem ca să se i-a o Hotărâre la nivel de Guvern ca să ne bucurăm și noi de aceeași atitudine cum o au organele din teritoriu față de Procuratură. Adică să fim scutiți de plata chiriei și să fim scutiți de cheltuielile de regie - energia, apa și alte consumabile. Conform legii noi acuma nu plătim – avem și litigii în judecată, dar dacă s-ar apuca toți medicii șefi din raioane și ne-ar da în judecată, toți ar câștiga și ministerul ar trebui să plătească despăgubiri de milioane. Totul din cauza la un singur lucru, nimeni nu vrea să ducă problema asta, care nu-i a serviciului nostru, să o ducă pe masa de la Guvern să spună „măi oameni buni chiar cât se poate, hai odată să decideți ceva”.

Cum credeți, sub egida cui ar trebui să fie Centrul de Medicină legală?

Nimănui. Mie foarte mult mi-a plăcut practica din unele țări europene în care am fost și am văzut că instituția este absolut autonomă. Are doar un consiliu coordonator și un singur director. La consiliu coordonator este reprezentant de la justiție, reprezentant de la Procuratura Generală, de la Ministerul de Interne  și de la Ministerul Sănătății. Și funcționează bine. Nimeni nu pune la îndoială, niciuna din părți nu se încumetă să spună că „eu nu sunt de acord cu concluzia expertului”. Asta este de râsul găinilor, numai la noi este marea democrație. De aceea noi facem un lucru extraordinar, dar lumea nu este mulțumită și nici nu o să fie mulțumită niciodată. Un alt moment este faptul că la noi totul se face după principiul vechi, „ei da-i sărac, ei...”, dar legea trebuie să fie lege. Dacă chestia asta trebuie să fie plătită, atunci trebuie să se acopere cheltuiala. La noi toți zic că „ah, medicina legală... lasă, e din contul statului”.  Nimeni nu înțelege că contul statului este contul nostru, iar noi facem o cheltuială, o risipă de bani pentru niște chestii care nu ar trebui să fie. Un conflict dintre doi vecini cu niște zgârâituri nici nu ar trebui să ajungă la medicina legală. Ar trebui să fie verificat de medicul de sector sau de medicul de la CMF. Ei tot au trecut cursul de medicina legală și știu cum se descrie o leziune corporală. La nivelul acesta trebuie să se ocupe polițistul de sector, dar la noi cu fiecare fleac se ajunge la medicina legală. Noi suntem cea mai democrată țară din Europa. Mă miră stupiditatea aceasta.

Câți medici legiști avem în Moldova și sunt ei suficienți sau nu?

La moment avem 92. Cu tot cu colaboratorii de la catedră. Asta întradevăr este puțin, dar suntem și noi o țară mică. Lucrăm noi pentru mai mulți.

Tinerii aleg această specialitate sau o evită?

Sigur că o aleg, dar mai mult vin de la medicină. În ultimul timp avem grupe mari. În istoria medicinei legale nu au fost grupe așa mari. Șapte, opt oameni într-un singur an, șapte opt rezidenți, asta este mult.

Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului a influențat în vreun fel cantitatea și caracterul solicitărilor de expertiză medico- legală?

Nu s-au schimbat, pentru că nu are impact asupra noastră. Are mai mult impact asupra colaboratorului de la poliție, pentru că nu mai este așa de liber ca mai înainte să ridice documentele medicale în original și restul. Polițistul este  responsabil pentru divulgarea secretelor care sunt apărate prin lege. În rest nu prea. Această lege doar a balansat drepturile medicului cu a pacientului, pentru că astăzi deja medicul a rămas neînarmat în fața pacientului, iar acesta în unele cazuri chiar își bate joc de medic. Există cazuri când într-un cabinet medical, unde se fac până la o sută de primiri într-o zi de lucru, cineva vine la ora șase fără cinci minute și bate cu piciorul în ușă și spune că trebuie să-l primești. Eu nu tolerez așa ceva. Eu știu ce înseamnă jurământul lui Hippocrate și îl respect, dar acolo se spune că pacientul trebuie să fie respectuos.

Dar numărul solicitărilor de exeprtiză medico-legală a crescut?

Da, în ultima perioadă numărul acestora a crescut destul de mult.

Cum credeți, de ce?

Sunt mai multe explicații. A crescut numărul de autopsii medico-legale, pentru că medicul de familie nu vrea să-și onoreze obligațiile de serviciu și nu se implică în diagnosticarea cauzelor decesului. Nu vrea, din diferite motive. Din această cauză la noi se face supra cheltuială, crește volumul nostru de muncă nedorit pentr noi, pentru că la noi pe prim plan este moartea violentă. Desigur că ne interesează și tuberculoza, și ulcerul gastric, dar pe prim plan este accidentul rutier, este căderea de la înălțime, persoana care s-a sinucis, etc. O altă cauză a acestei creșteri este că acuma din cauza drepturilor pacientului, imediat pacientul cu ceva nu este de acord el liber poate depune plângere în Procuratură, iar aceasta va intenta o urmărire penală asupra medicului și nu se va lua nici-o decizie până nu se va numi o expertiză medico-legală.

 De ce reforme are nevoie medicina legală?

Medicina legală din Republica Moldova nu are nevoie de reforme, ci de susținere. Este un sistem bine pus la punct. Necesită asigurarea cu cadre respective după necesitate.

Care ar fi această necesitate?

Am să vă dau exemplu. Avem o secție care se numește traumatologie. Aici sunt zece state de funcții. Fiecare trebuie să facă câte 170 de autopsii anual, deci în total, 1.700. Noi facem în jur de 2.500. La noi corespunde normativul cu personalul doar în raion. Acolo este doar un singur medic și noi putem să-i dăm mai mult de un salariu de funcție. Aici în centru e jale. În laborator, dar aproape în toate secțiile lipsesc specialiștii. 

Sunteți asigurați suficient cu utilaj, ustensile necesare?   

Statul nu ne ajută absolut cu nimic. Trebuie să fie o politică specială, un plan strategic pe durată medie și lungă, unde cu încetișorul să începem a dota fiecare secție. Noi avem potențial, dar nu întotdeauna poți face minuni cu mâinile goale. Noi la fața locului ne ducem doar cu o pereche de mănuși. Nici până astăzi nu avem valiza specială a expertului, care să includă multe utilaje pentru lucru. Lucrăm, pentru că la noi experții sunt obinuiți să se jertfească pe sine. La noi sunt multe mărunțișuri care nouă ne trebuiesc, spre exemplu capace speciale cu care se închide proba. Noi nu le avem, e mare dificit în țară.

De ce buget ați avea nevoie ca să puteți procura măcar strictul necesar?

Bugetul ar trebui mărit cel puțin cu cinci milioane. Să avem vreo 23-24 de milioane de lei pe an- dublu la consumabile, pentru reparații măcar un milion jumătate, pentru că tot ce avem noi aici e făcut pe spatele nostru. Dar mai este mult de făcut ca instituția să corespundă standartelor.