Interviu cu Larisa Catrinici, fost Ministru al Sănătății: ” Noi am vrut ca medicul de familie să-i fie pacientului în primul rând prieten.”

Autor: Elena Cioina

A muncit, în primii ani de independență, ca șefă la Direcția Sănătate a municipiul Chișinău și relatează despre dezastrul care a pus stăpânire pe sistemul medical din Moldova după destrămarea URSS. Ezită să folosească noțiunea de reforme, pentru că, spune Larisa Catrinici, oamenii s-au săturat de ele. Vorbește însă, nu fără satisfacție, despre aplicarea sistemului de asigurări medicale obligatorii și rolul medicului de familie, iar procesele inițiate de actuala conducere a Ministerului Sănătății le tratează cu  privire critică. Detalii găsiți în interviul pe care fostul ministru al Sănătății l-a acordat pentru Sănătate INFO

Larisa Catrinici: După ce s-a destrămat URSS-ul am simțit că suntem limitați în resurse financiare, am ajuns în situația când  acel minim garantat de stat nu mai garanta nimic. Și acel minim de asistență medicală era atât de minim, încât ne străduiam fiecare instituție să-l ținem pentru noi. În acea perioadă eram șefa Direcției Sănătate la Primăria municipiului Chișinău, iar tot rolul meu se reducea în a căuta ce a mai rămas într-un spital sau altul, pentru că aveam situații de criză, de urgență și eram nevoiți să căutăm oxigen sau chiar ghips. Lucram mai mult ca un dispecerat și ne rugam de la un spital la altul să ne ajute, pentru că era criză. În rest pacienții plăteau singuri pentru serviciile medicale. Erau cazuri când ne telefonau de la spital și spuneau că pacientul avea apendicită acută, dar nu avea bani pentru tratament, iar medicii ne întrebau dacă să-l ia sau nu la spital. Anume din acea perioadă eu cred că a și început deteriorarea calității serviciilor medicale, să nu mai fie respectat acel jurământ al lui Hipocrate, pentru că înțelegeam foarte bine că nu avem cu ce să ajutăm oamenii. Chiar și elementele astea de protecționism și corupție au început până la implementarea sistemului de asigurări medicale obligatorii.

Sănătate INFO:  Ce s-a întâmplat după ce în Moldova a fost introdus acel minim garantat de asistență medicală?

Larisa Catrinici: În 2001, ministrul Sănătății, Andrei Gherman, a declarat că instituția pe care o conduce nu se va ocupa cu nimic altceva decât cu implementarea sistemului de asigurări medicale obligatorii, care avea menirea să majoreze bugetul sistemului de sănătate pentru a avea posibilitatea să facem ceva. Ședințele cu comunitatea medicilor erau foarte lungi. Ce folos că aveam medici bine instruiți, dacă ei nu aveau cu ce lucra. Ne amenințau că nu vor ieși la muncă, se indignau că nu pot merge, elementar, la cursuri de instruire suplimentară. Nu a fost deloc ușor, pentru că țara trecea printr-o criză economică profundă, nu era pregătită nici societatea, nici comunitatea medicală, nici legislatorii, pentru că nu știau ce va fi. Mai mult decât atât, chiar și donatorii străini își dădeau bine seama că pe fundalul sărăciei nu poți face o reformă, pentru că schimbarea are nevoie de bani. Și OMS și Banca Mondială ne spuneau că trebuie să mai așteptăm. Cu toate acestea comunitatea medicală, care înțelegea foarte bine că, dacă nu vor avea resurse, sistemul pur și simplu se va distruge în totalitate.

Serviciul de urgență era deja distrus. Mi-amintesc, de exemplu spitalul raional din Edineț se împrumuta cu ambulanțe de la un Centru al medicilor privați din Otaci pentru a deservi pacienții. Totul se terminase, mașinile de la urgență, combustibilul, plecau medicii de la Salvare. Era un colaps. Dacă spitalul avea tifon și vată era foarte bine, pentru că restul aducea pacientul.

Deci, să înțelegem că acest dezastru a început odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, pentru că nu mai veneau bani în sistem...

Larisa Catrinici: Sistemul medical, în general, este unul foarte costisitor. Și când s-au terminat toate posibilitățile financiare, totul s-a stopat – reparațiile în clădiri, procurările de echipament și era chiar lipsă de medicamente. Așa că asigurările medicale obligatorii păreau atunci singura salvare pentru sistem, pentru că în acest fond veneau atât bani din bugetul de stat, cât și din contribuția oamenilor. Abia atunci puteai să te gândești care sunt prioritățile sistemului de sănătate.

Bine,  dacă asigurările erau salvarea pentru sistem, de ce a trebuit să treacă mai bine de un deceniu pentru aplicarea lor?

Larisa Catrinici: Eu cred că ai noștri nu prea erau pregătiți. Toate documentele veneau de la centru și, respectiv, ei doar executau comenzile. Legea privind asigurările medicale obligatorii a fost adoptată încă în 1998, dar mecanismele de implementare nu erau elaborate. Și acum există această problemă. Noi elaborăm un act normativ și ne-am relaxat, dar angajatul care trebuie să aplice acest document nu știe cum s-o facă. De asta legea și a fost tergiversată până în 2001, când mai întâi a fost creată Compania de Asigurări în Medicină, până nu a fost clar care este metoda de acumulare a resurselor financiare în fondul CNAM, ce cheltuieli sunt acoperite din bugetul de stat, cât plătește angajatorul și cât angajatul. Ulterior, instituțiile internaționale ne dădeau drept exemplu altor state, pentru că noi am reușit să creăm acest sistem. Implementarea asigurărilor medicale a încurajat toată opinia medicală. Primul a avut de câștigat serviciul de urgență, care practic a fost creat de la început. Au fost cumpărate ambulanțe. Dvs. nu vă imaginați cu cât entuziasm medicii de la urgență elaborau designul uniformelor medicale – de vară, de iarnă. E adevărat că făceau totul cu multă economie, dar se uitau și ei cum arată uniformele în alte țări, ca să se evidențieze de medicii de la alte spitale. Până și ghiozdanul cu toată recuzita necesară era important cum arată.

A existat vreun model după care Moldova s-a condus pentru aplicarea sistemului de asigurări medicale obligatorii?

Larisa Catrinici: A fost un model elaborat pentru posibilitățile Moldovei. A fost studiat mai mult modelul de asigurări medicale obligatorii a țărilor Baltice și al Germaniei. Noi nu ne deosebim foarte mult de modelele țărilor europene. Altceva e mărimea acestor fonduri. Acolo cetățenii plătesc practic de 4 ori mai mult, decât ai noștri. Am reieșit și din structura noastră teritorială. Atunci au fost delegate mai multe responsabilități autorităților publice locale și se aștepta ca acestea să manifeste interes pentru oameni, dar nu iarăși doar pentru funcționari. Ulterior, am văzut că dacă cineva vroia să obțină profit din ginecologie, investea în secțiile respective, dacă vroia să obțină bani din farmacii, investea în ele, dacă cineva simțea că poate scoate resurse din serviciile de pediatrie, renova secțiile de pediatrie. Astfel, nu se punea accent pe priorități...

De ce fiecare încerca să tragă la turta lui?

Larisa Catrinici: Pentru că așa este mentalitatea moldoveanului. El nu își asumă responsabilitatea pentru ce va face, dar se gândește că de-acolo trebuie să plece cu ceva anume. Și cred că așa va fi și în continuare. Eu am muncit mult pentru acest sistem și adesea mi-e foarte dureros, pentru că în momentul în care nu am fost ministru mi s-a spus că nu am loc în el. Aș vrea să fie organizat un concurs și să fim mai mulți candidați, să vedem cum cunosc eu lucrurile în sistem și cum le cunosc ei.

Dar, în 2008 sistemul de sănătate a mai trecut printr-o reformă – cea a medicinii primare, când centrele medicilor de familie au fost desprinse financiar de spitale. Spuneați atunci că prin această decizie sistemul medical din Moldova a fost salvat de o cădere liberă...

Larisa Catrinici: Implementarea asigurărilor medicale obligatorii a fost reușită pentru prima etapă. Ulterior, el urma să se adapteze la probleme și la necesități. Prin urmare, etapa următoare era să stabilim care este segmentul de sănătate care are cea mai mare nevoie de reorganizare. Trebuia să îmbunătățim accesul la serviciile medicale. Atunci experții europeni ne-au sugerat că trebuie să punem accent pe medicul de familie. Dacă medicul de familie va fi acolo, în sat, pacientul va avea prima părere profesionistă, va ști dacă are nevoie de tratament sau nu. Atunci s-a hotărât că medicina de familie trebuie să devină de sine stătătoare, pentru că, în timp ce spitalele mai ofereau servicii contra plată și puteau să se întrețină, medicii de familie închideau ușile și pur și simplu plecau. A fost o perioadă de timp îndelungată când îi duceam cu transportul nostru, le cream diverse facilități ca ei să lucreze măcar un an-doi, le făceam un circuit ca satul să aibă lucrător medical și acces la servicii. Cele mai importante probleme care trebuia să le rezolvăm țineau de sediu, angajarea unui medic și dotarea lui cu strictul necesar. Scopul nostru, pentru medicina primară, era să asigurăm localitățile măcar cu câte un medic, pentru că aveam foarte mulți oameni care mureau acasă. Aveam un indicator foarte trist – 70 la sută dintre bolnavi mureau acasă. De asta și ne-am gândit cum să apropiem medicul ăsta de om, care este soluția. Medicina primară era una dintre problemele prioritare și unul dintre cele mai ieftine segmente în care puteai să investești și în scurt timp să vezi și rezultatul. Dacă am fi avut drumuri bune, poate nu ar fi trebuit să facem puncte medicale în majoritatea localităților. Că se practică în alte țări... Dar și omului nostru nu-i prea plac deplasările...

În plus, nici cetățeanul nostru nu prea avea posibilități cu ce să se deplaseze dintr-un loc în altul...

Larisa Catrinici: Și apoi scopul era ca satele să trăiască, iar pentru asta era nevoie de pedagogi și medici, pentru că altfel se distrugeau satele. Acest lucru se regăsea și în planul de activitate al Guvernului. Eu, în general, cred că reformele în sistemul de sănătate au fost întotdeauna cu un pas înaintea altor reforme în țară, dar ele mereu au fost insuficient popularizate.

Pe de altă parte, și acum mulți moldoveni mor acasă, pentru că nu li s-a acordat la timp asistența medicală, mai sunt medici care habar nu au ce diagnoză să-i pună pacientului.

Larisa Catrinici: Nu aș vrea să cred că avem medici neinstruiți. Avem totuși o școală foarte bună. A apărut o indiferență din cauza vieții cotidiene. Le era greu acasă, le era greu cu copiii la grădiniță, cu copiii la școală, la serviciu. Erau vremuri când trebuia să ascultăm un bolnav, dar nici nu-l lăsam să se dezbrace. Îl rugam doar să ridice hainele. Cum puteai astfel să-l examinezi? Medicul nu simțea că e medic. Plecau colegii noștri la perfecționare și vedeau cum colegii lor schimbau câte 7 perechi de mănuși, iar medicii noștri cu câte o pereche și acelea se rupeau și se infectau de hepatită. Câți medici s-au infectat astfel de diverse maladii.

Deși, de la acele schimbări în medicina primară au trecut mai mulți ani, până astăzi mulți pacienți nu știu că au dreptul să își aleagă medicul de familie. Dacă pacientul nu a găsit acel contact cu medicul de familie, poate depune cerere și pleca la altul. Acest lucru îi poate motiva și pe medicii de familie să nu-și piardă pacienții. Noi am vrut ca medicul de familie să-i fie pacientului în primul rând prieten. De exemplu, în țările Baltice sau Cehia instituția medicului de familie este una privată și medicii acolo sunt motivați să muncească eficient și de avea pacienți cât mai sănătoși. Cu cât mai mulți oameni sănătoși aveau, cu atât mai mulți bani rămâneau instituției. Pentru Moldova ăsta era un lucru dificil.  Chiar și astăzi sunt situații când la medicii de familie nu ajung ordinele Ministerului Sănătății.

De ce nu ajung?

Larisa Catrinici: Sunt mai multe motive.

Sunt și astăzi centre ale medicilor de familie care nu au computere și atunci comunicarea este întârziată, iar lucrătorul medical neinformat este o problemă foarte mare.

Larisa Catrinici: Poate că nu doar indiferența față de pacienți este o problemă, poate mulți dintre lucrătorii medicali nici nu vor să se informeze...

Eu cred că mai există încă o problemă. Oamenii aveau așteptări mari de la lucrătorul medical. Au început să nu-i stimeze. Și atunci când medicul respectiv nu este motivat măcar prin zâmbetul pacientului, că este bucuros, mulțumit, vă asigur că nu trebuie mită. Pentru medic zâmbetul pacientului deja este o apreciere a activității.  Au început plângerile. Mai ales în perioada electorală. Să vedeți că numărul de adresări și plângeri crește catastrofal, fiindcă omul știe că anume atunci este auzit și ascultat. Și poate nici nu are nevoie să își hotărască probleme de sănătate.

Până la urmă, până unde se limitează serviciile medicului de familie? Ce servicii trebuie el să ofere?

Larisa Catrinici: Medicul de familie cunoaște mult mai mult decât i se permite din punct de vedere juridic. În asta și constă activitatea lui. Medicul de familie poate rezolva anumite probleme pe loc. Probleme care pot aștepta sau care, dimpotrivă, trebuie rezolvate urgent. Ăsta este rolul medicului de familie. El trebuie să decidă de ce fel de tratament are nevoie pacientul, care este cauza bolii, el trebuie să supravegheze pacientul inclusiv după externarea lui din spital, să realizeze măsuri de profilaxie.

O problemă pe care aș vrea s-o accentuez ține de exodul medicilor din sate. Oamenii nu vor să muncească atât de mult pentru salarii atât de mici. E bine dacă acest lucrător medical nu pleacă de tot din sistem, dar noi avem o mulțime de medici care muncesc vânzători sau orice altceva. Avem medici care vin să muncească la registratură doar pentru a primi un salariu mai mare, pentru o responsabilitate mai mică.  Oamenii au un singur răspuns – noi trăim azi.

Mulți dintre moldoveni consideră că, de fapt, medicul de familie este o barieră în accesul la serviciile medicale...

Eu cred că dacă Dvs. v-ați împrietenit cu medicul de familie nu ați avea astfel de probleme. Pentru că medicul de familie îți notează tot – și în ce zile muncește și de la ce ore. Și atunci îi dai un telefon și rezolvi problema.

Dar uitați-vă în comparație cu țările europene. Oamenii se programează din timp. Să nu vă gândiți că accesul mare la tratament are doar un impact bun pentru sănătatea omului. În țările europene demult pacienții sunt motivați să lupte cu boala fără să fie îmbibat cu o mulțime de medicamente și antibiotice. Uitați-vă câte farmacii avem noi, câte medicamente. Moldovenii noștri rar își tratează maladiile mai simple prin metode naturiste. La noi medicii s-au obișnuit imediat să-i prescrie o mulțime de medicamente pentru a rezolva mai repede problema.

Pacientul, ca atare, și-a schimbat atitudinea față de propria sănătate sau la capitolul educație stăm în continuare prost?

Larisa Catrinici: Pacientul s-a schimbat. Se interesează mai mult de starea sănătății și deja știe să aleagă. Sunt însă mulți pacienți care consideră că, dacă vine la o clinică și va sta sub picurători vreo două săptămâni, acest lucru îl va însănătoși neapărat. Așa că bariera asta, care se numește medicul de familie, uneori joacă și un rol pozitiv. Abuzul de multe medicamente, mulți doctori, de mult tratament nici nu ne dăm seama ce impact are asupra sănătății noastre.

În 2012-2013 au existat o mulțime de scandaluri pe domeniul sănătății, mai ales pe reforma spitalelor, care în loc să aibă o finalitate, a fost din nou sistată...

Larisa Catrinici: Actuala guvernare, dar și precedenta, pun foarte mult accent pe reforma spitalelor. E adevărat că toate reformele merg greu și trebuie să etapizezi asistența medicală, dar mă tem că în reformele promovate acum foarte mult omitem două riscuri. Primul – îl lăsăm pe medicul de familie absolut de sine stătător. Fără a avea în preajmă medici specializați bariera va fi și mai mare pentru pacient. Medicul de familie va deveni mai mult un psiholog. Dacă e să analizăm statistica, reforma pare una logică, dar eu mă întreb dacă noi vom avea spitale regionale pacientul de la Dondușeni sau Ocnița vor ajunge, de exemplu, la Edineț? Mulți pacienți vor spune că nu vor să meargă încolo. În Rusia, de exemplu, acum în raioane rămâne măcar medicina de urgență. Dacă raioanele noastre vor fi lipsite și de medicina de urgență va fi destul de complicat. Noi din nou vom pierde medici. 

Dar, în general, reforma spitalelor a început cu dreptul sau cu stângul din punctul Dvs. de vedere? Pentru că Ministerul Sănătății a lansat această idee, apoi o perioadă a fost multă liniște, iar ulterior lucrurile au degenerat într-un mare scandal.

Larisa Catrinici: De fapt, încă fostul ministru Ion Ababii a început să facă un studiu de fezabilitate, să vedem cât de eficient folosim baza noastră spitalicească. Apoi am continuat studiul, pe vremea când eram eu ministru, cu Ministerul Federal al Germaniei. Am avut un schimb de vizite, specialiști lor ne-au arătat unde se face risipă de bani și am constatat că într-adevăr nu toate spitalele își îndeplinesc funcțiile și au devenit mai mult niște instituții sociale. Gestionarea depinde foarte mult de managerul instituției. Acolo unde era un șef care știa cum să consolideze echipa, să caute resurse financiare, proiecte investiționale și să convingă autoritatea publică locală, acolo spitalul lucra.

Până la urmă ce a început cu stângul în toată această reformă?

Larisa Catrinici: Ministerul Sănătății încearcă să facă lucruri frumoase cu bani puțini și ignoră pe alocuri așteptările medicilor și ale populației. Ministerul știe că azi are atâtea resurse și trebuie să rezolve problema cu banii ăștia. Nu poate împrăștia tuturor câte puțin și în final să nu vadă niciun rezultat. Reformele propuse de Minister țin doar de punguța cu bani. Pentru că nu înțelege nici omul cum în raionul lui se va închide spitalul și nici lucrătorul medical, care e chirurg de exemplu, nu înțelege de ce în raionul lui nu va avea secție de chirurgie. El se întreabă: ”ce-o să fac eu, o viață trăiesc în acest raion, am casă, masă, eu trebuie să las totul și să plec de aici”.

Cât de eficient s-a comunicat pe marginea acestei reforme, la nivel de personal medical, nu doar între funcționarii responsabili?

Larisa Catrinici: Poate că a fost comunicare, dar nu au fost oferite soluții pentru cei care vor nimeri sub reforma respectivă. În multe țări europene, de exemplu, poți vedea scris pe perete că se închide secția de neurologie, fiindcă nu este eficientă. La ei majoritatea medicilor sunt angajați prin cumul, muncesc în mai multe spitale. La noi nici măcar această barieră psihologică nu a fost trecută de lucrătorul medical. Dacă el știe că lucrează în Leova, nu se va mai deplasa să muncească în alt raion să lucreze și acolo. Noi de exemplu, am deschis o filială a clinicii la Rezina. În fiecare zi o echipă din 11 medici fac tur-retur. Nu vă imaginați cât de greu ne-a fost să-i convingem pe acești oameni să plece încolo. Cea mai mare problemă e calitatea drumului. Acum s-au obișnuit și nu-i mai deranjează. Avem medici care lucrează la spitalul de copii, la orfelinat și fac consultanță și la clinica noastră. Și în Franța medicii lucrează câte o săptămână în sudul Franței, alta în centru, iar dacă acest lucru inclusiv s-ar schimba în mentalitatea noastră, medicii noștri și-ar găsi de lucru.

Deci, pe lângă toate problemele existente mai avem și problema mobilității medicilor...

Larisa Catrinici: Încercați să-i schimbați biroul medicului, lui deja i se pare că este scos din ritmul muncii. Este vorba de mentalitate.

Totuși, unde s-a rupt firul în reforma sănătății în general și a spitalelor în mod particular?

Larisa Catrinici: La Ministerul Sănătății este complicat, pentru că acolo se schimbă foarte des oamenii, mai ales cei care elaborează documente. Dacă ar fi păstrați cei care cunosc domeniul și legislația și nu ar inventa tot felul de documente… Аici pierdem foarte mult. Politica e politică și lasă să se schimbe cât vor, dar trebuie să existe un nucleu competent. Revin din nou la Ministerul Sănătății din Germania. Au plecat vreo doi miniștri, dar secretarul de stat avea stagiu de vreo 25 de ani, care știe foarte bine domeniul. Noi avem acum un ordin de examinare a  tinerilor căsătoriți, care de fapt sunt trei și nu știi pe care să-l execuți, pentru că unul nu este abrogat, altul e nou. Eu cred că oricărui ministru care vine la Sănătate în Moldova îi este foarte complicat. El are idei, dar nu are ajutor nici din punct de vedere juridic și nici metodic. Oamenii noi care vin au nevoie de timp să învețe să lucreze. Pentru a avea, însă, un rezultat, trebuie să ai experiență și competență, ca să vezi rezultatele azi, nu peste 10 ani. Considerați că azi ei toți trec școala acolo, ei învață a lucra.

Dacă am ajuns să vorbim și despre politică, ce rol joacă ea în toată această reformă?

Larisa Catrinici: Ar fi bine să nu fie atras orice domeniu în politică. Înțeleg că am niște visuri irealizabile, dar altfel ajungi să oprești toate reformele pentru că e preelectorală. Noi, angajații medicali, am trecut prin așa ceva și dacă până la alegeri îi spuneai pacientului că nu se poate, atunci îi spuneai exact invers – că deja se poate. Cum se termină alegerile, revii la practica veche. Eu vreau să vă spun că am avut o satisfacție, nu știu dacă o să fiu apreciată pentru ceea ce spun, dar am avut o satisfacție de la ședințele cu fostul președinte Voronin. Cât de dur sau dictator nu ar fi fost la aceste ședințe, el mereu întreba ce va avea omul de câștigat.  Dacă din propunerile venite de la directorii de spitale sau legislatori nu avea de câștigat omul, nici nu era discutat proiectul.

Bun, noi știm că influența politică este destul de mare în orice domeniu din Republica Moldova. În cel al sănătății este sau nu influință politică?

Larisa Catrinici: Cum să nu fie dacă medicii sunt repartizați pe partide. Într-un spital pot fi medici liberali, liberal-democrați, comuniști. Este clar că acest lucru influențează și cred că acest lucru nu e corect.

Medicii, în general, merg de bună voie să adere la un partid sau altul?

Larisa Catrinici: Ei își doresc o asigurare, să nu fie alungați de la lucru. Uitați-vă câți medici la noi au fost în toate partidele. Dacă luați toate formațiunile politice care s-au desființat, venea alt partid, ei aderau la acela doar să rămână la locul său de muncă, să își păstreze funcția, să poată ajunge până la pensie. Eu cred că nici la partidelor politice nu le trebuie astfel de lucrători medicali care nu vin pentru a apăra interesul partidului, dar numai pentru a-și păstra reputația sa. În medicină cred că nu ar trebui să fie nicio politică. Și mă bucur că am venit într-o clinică privată, unde nici nu se întreabă de ce coloratură politică este pacientul. Pentru noi toți sunt egali, indiferent că e de la Parlament, Consiliul Europei sau de altundeva.

În aceste condiții, când nu doar șefii de spitale sunt angajați pe criterii politice, ci și medicii, e posibilă o reformă corectă și rapidă în sistemul de sănătate?

Larisa Catrinici: Hm! Eu sunt în sistem din 85 și am văzut multe și pot multe să vă povestesc. Am văzut atâtea cazuri când colegii mei au fost pur si simplu eroi, când rezistau unor probleme grave și îmi pare rău că în urma reformelor nu primesc satisfacție nici lucrătorul medical, nici pacientul. Nu pot să-l  învinuiesc pe actualul ministru, îl cunosc demult, de pe vremea când era medic-șef la spitalul din Anenii Noi și era unul dintre cele mai vii spitale, pentru că știa cum să realizeze un management corect. Avea și rezerve de medicamente, și reparație făcea și eu văd că el vrea din puținul care-l are să vadă un rezultat. Dar este foarte mult de lucru și cu pacienții, și cu opinia medicală, și cu identificarea soluțiilor pentru fiecare om care rămâne fără loc de muncă.

Depinde finanțarea spitalelor de culoarea politică a șefului instituției?

Larisa Catrinici: Noi vedem cum sunt repartizate bugetele pentru spitale, Legea bugetului, e clar că există o motivație și o susținere. Dar aceste lucruri motivează pe unii și îi demotivează pe alții.  De asta cred că sistemul de sănătate trebuie să fie în afara politicului. Până la urmă, e normal să fie politicieni diferiți și programe politice diferite, pentru că așa e în democrație.

Până la urmă, de ce credeți că Parlamentul a sistat reforma în sănătate?

Larisa Catrinici: Ea nu a fost transparentă. Nu au fost respectate actele normative. Acest Guvern, pe vremea când ministru era domnul Hotineanu, a făcut modificări la lege, unde au scris că toate reformele din sistemul de sănătate vor trece prin Parlament, prin lege. Este foarte complicat,  deoarece pentru a trece toate etapele până ajungi în Parlament pierzi o mulțime de timp. Dacă și-au ales așa cale, ei trebuiau să respecte această cale și cred că Parlamentul s-a bazat doar pe documentele normative, nu a fost respectată legislația. Dacă va fi argumentat, vor fi oferite soluții oportune, eu nu cred că Parlamentul va sta în cale, el poate și să susțină proiectele respective.

Calitatea serviciilor medicale și mita. Ultimul Barometru al opiniei publice arată că 70 la sută din populație este nemulțumită de calitatea serviciilor medicale...

Larisa Catrinici: E firesc, pentru că orice om bolnav are nevoie de alinare și grijă. Chiar și un angajat medical are nevoie de grijă, de un sfat.

Dar noi putem scăpa de această indiferență sau e deja înrădăcinat?

Larisa Catrinici: Putem. Chiar și împreună cu mass-media să vorbim doar despre lucruri frumoase. Deja presa a început să facă acest lucru și asta ne poate motiva. Sunt foarte mulți oameni care merită plecăciuni mari pentru că au făcut lucruri având salarii foarte mici și nimeni nu știe de ei până la sfârșitul vieții. Eu cred că acești oameni trebuie motivați fără mită și fără corupție. Cel care nu este protejat de cineva, dar își face munca onest.

Eu cred că și la capitolul calitatea serviciilor noi am avansat, mai ales că în ultimii ani s-a permis instituțiilor private să investească în echipament medical, sanitar, reactive, laboratoare.

Private, da, dar instituțiile medicale publice...

Larisa Catrinici: Și cele publice. Acum li s-a mai permis să presteze servicii cu plată, în baza cărora instituția mai acumulează niște bani. Iar pentru a presta servicii medicale cu plată, instituția trebuie să ofere și condiții normale pacientului și dacă Dvs. o să colindați mai multe instituții medicale din Capitală, ele deja sunt la fel de bine dotate ca și cele private.

Dar în raioane?

Larisa Catrinici: Acolo e mai complicat. Din nou depinde de manager.

Ați vorbit despre mită. Imaginați-vă că veniți cu o problemă la medic. Medicul vă primește, vă zâmbește, vă scrie rețeta medicală și vă dă bonul de plată pe care scrie că trebuie să plătiți la casă 19 lei. Dvs. când ieșiți din birou, nu vă pare că ar trebui să-i mulțumiți acestui medic, că v-a oferit atâta timp.

Până la urmă nu cred că e o problemă să-i mulțumești medicului, oamenii știu ce salarii au medicii, dar sunt foarte  mulți medici care condiționează tratarea bolnavilor, operarea acestora. Dacă nu i se aduce  o anumită sumă de bani...

Sigur că acesta este un viciu și trebuie dezrădăcinat și nu are nicio legătură cu profesia de medic.

Larisa Catrinici: Prin urmare această profesie nobilă s-a transformat, de fapt, într-un viciu...

Cred că sunt cazuri foarte rare și trebuie să luptăm cu ele. Nu îmi imaginez că un medic poate condiționa direct un pacient. Altceva vreau să vă spun. Că medicul este același om ca și toți ceilalți și are același probleme. Medicul este omul societății și cum e societatea așa e și medicul.

Poate trebuie oficializate aceste taxe neformale...

Larisa Catrinici: Și la acest compartiment există acte normative. Nu îmi amintesc când anume au fost aprobate, dar îmi amintesc că era scris că dacă primești cadouri, tu trebuie să declari, dacă primești bani îi dai în bugetul instituției. Cred că pot fi realizate multe lucruri.

Dar nu se fac aceste lucruri, poate așa e mai comod...

Larisa Catrinici: Bine, dacă se începe de jos, despre acel cineva va scrie presa și cu asta se va încheia. Eu cred că trebuie să existe o atitudine generală. Trebuie să înceapă de la conducători care sunt angajați pentru a face disciplină și ordine.

Ca să încheiem cu corupția. Toți vorbesc că în sistemul medical se cere și se ia mită. Nu am văzut până acum vreun funcționar să fie penalizat pentru astfel de acțiuni...

Larisa Catrinici: În instituțiile private nu se dă mită, iar dacă se întâmplă – omul este eliberat în aceeași zi. Cred că, deși au fost examinate câteva dosare, s-a văzut că ele sunt de râs. Nu vreau să susțin pe nimeni care a ieșit din limitele de etică și deontologie profesională, dar vă spun că dacă un medic face gărzi de noapte, stă lângă un bolnav urât mirositor care vomită și curge sânge, iar la sfârșitul lunii el primește 1 mie de lei, omul ăsta treptat devine dur. El înțelege că dacă va lua acei 10 lei, va merge acasă cu microbuzul și nu va plăti bani din salariu.

În concluzie, în medie, ce salarii ar trebui să aibă medicii din Moldova pentru a-i motiva și a-i face să renunțe la acest viciu de a lua bani de la pacienți?

Larisa Catrinici: Vă asigur că dacă astăzi tinerii specialiști ar primi un salariu de minim 3 mii de lei, ei vor aștepta să ajungă la un salariu de 5,7,10 mii de lei. Dar el și după 10 ani primește un salariu de 1 mie 200 de lei. Noi vorbim de asistenții sociali, dar cum rămâne cu doctorii ăștia care au investit atâta timp și muncă în profesia lor. Vine un simplu instalator, apasă pe un buton și cere 350 de lei, dar discuția asta a doctorului cu pacientul care îi spune ce dietă, ce să mănânce, cum să mănânce nu costă 350 de lei?

Doamna Catrinici, vă mulțumesc.