Autor: Irina Papuc
Sănătate INFO: Aţi venit în fruntea ministerului după opt ani de guvernare comunistă. Colegul Dvs. și de meserie, și de partid, Vladimir Hotineanu, s-a aflat în această funcție mai puțin de doi ani. În ce stare aţi găsit sistemul de sănătate?
Andrei Usatâi: În ianuarie 2011, când am fost numit ministru, am găsit un sistem de sănătate distrus. În aceşti opt ani de comunism nu s-a investit aproape deloc în dezvoltare și infrastructură. Cifra este de aproximativ de 87 de milioane de lei pe an pentru toate cele 82 de spitale publice care existau atunci. Nu poți cumpăra aproape nimic cu acești bani. Starea fizică a clădirilor era dezastruoasă, iar personalul medical – disperat din cauza salariilor.
Până a veni la minister am mai lucrat la Spitalul Republican. Această instituție, un spital de nivel terţiar, nu a avut până în acest an un computer tomograf, pentru a efectua examinări de rutină. Rezonanţa magnetică, învechită de 12 ani, nu mai oferea informaţia necesară. Nu există un litotriptor cu ajutorul căruia pot fi zdrobite pietrele la rinichi, fără a apela la bisturiu. Aşa aparat nu exista de prin anul 1998.
Tuburile de la mașinile din sălile de reanimare şi terapie intensivă, care trebuiau să fie ermetic închise, erau înfăşurate cu nişte fâşii din tifon și plastic. În 2010 am intrat în sala de operaţii a secţiei de Oftalmologie și am văzut cum medicii toceau instrumentele înainte de operaţie ca să mai poată fi folosite. 85 % din toate intervențiile chirurgicale se efectuau prin incizie. Trebuia să tai ca să ajungi la plămâni, abdomen, sau alt organ.
Aspectul estetic era dezolant. Chiar am numărat la o saltea 76 de cârpeli şi le-am fotografiat. Pacienţii veneau cu plăpumi şi perne de-acasă.
Cum erau trataţi atunci pacienţii, dacă nici măcar diagnosticul nu putea fi stabilit corect?
Pacienții erau trimiși la centrele private, însă acolo preţurile erau foarte mari, de aceea mulţi oameni se speriau de sumele cerute şi renunţau la tratament.
Aţi venit la conducerea ministerului cu o echipă nouă. Astfel procedează fiecare ministru. Au mai rămas în minister „veterani“ care să cunoască sistemul din temelie și de la care aţi putea cere un sfat?
Funcţia de ministru este una politică. La noi e o atitudine mai radicală. Odată cu schimbarea ministrului pleacă şi viceminiştrii, şi şefii de direcţii, chiar şi consilierii, ceea ce nu este bine. Ei trebuie să fie prezenţi pentru a asigura continuitatea activităţilor în minister. Cu părere de rău, de când am venit eu aici au plecat aproape toţi. Din 81 de persoane au rămas vreo cinci. Există mai multe motive. Am început să lucrăm intens cu organismele internaţionale şi era necesară cunoaşterea limbii engleze. În plus, înţelegerea era depăşită. Pentru a reuşi să faci reforme trebuia să fii tu convins că ele sunt necesare, ca să-i poţi convinge şi pe cei din jur. Acum, șefii de direcţie sunt tineri, cu masterate în Australia, Statele Unite, Germania. Chiar din primele luni am avut parte de ajutor și chiar m-am simțit inspirat. Mă mândresc cu echipa mea. Suntem invitaţi la diverse evenimente internaţionale. Am fost vizibili. Toţii banii care au fost atraşi în sistem în această perioadă sunt o reflectare a activităţii noastre. Investiţii nu vin pur şi simplu.
Ce se întâmplă cu reforma în sănătate? A fost stopată definitiv după decizia Parlamentului?
Pentru moment este stopat segmentul ce ţine de managementul comun al spitalelor. S-au dus două lupte mari, una politică şi una între vechi şi nou. Crearea unui management administrativ comun, nu medical, va permite crearea planificărilor şi procurărilor strategice, care pot soluţiona anumite probleme în comun pentru fiecare instituţie în parte.
Nu mai este rentabil ca fiecare instituţie să ţină câte un laborator, deoarece există automate care se încarcă cu câte 200 de analize pe oră. De el ar putea profita mai multe spitale fără să creeze dublări de cheltuieli. Totodată, este deja demonstrat că fiecare instituţie poate procura acelaşi utilaj cu o diferenţă de chiar şi 15 mii de euro. Iată că lupta politică a stopat tot acest proces.
Cine anume a alimentat această luptă?
Această rezistenţă a venit din partea PL, PD şi PCRM, dar şi din partea directorilor care au considerat că au pierdut din confort atunci când au fost lezaţi de dreptul de a semna dispozitive bancare. În baza acestei temeri au pornit un proces de lobby pe toate căile, inclusiv în Parlament. Ştim foarte bine cine cu cine este cumătru şi cumnat. Până la urmă au spus că eu nu i-am convins. Au sistat reforma pentru ca să se menţină sărăcia prin irosirea banilor. Noi nu avem acum în niciun spital din ţară un navigator sau o sală de operaţie hibrid care să permită ca operaţiile la creier să fie făcute cu exactitate de microni. Dacă banii ar fi fost adunaţi de la trei instituţii ar fi posibilă procurarea lui. Un singur spital nu-şi poate permite astfel de achiziţii.
Fiecare director și-ar fi dorit ca acesta să se regăsească în instituţia pe care o conduce şi nu la Spitalul Republican. Nu o singură dată aceştia au spus că toate inovațiile le concentrați anume în această instituţie, pentru că vă veţi întoarce de la Minister acolo.
Există un consiliu de administrare, din care fac parte directorii instituţiilor vizate, sindicatele din sănătate, care decid în care instituţie poate fi plasat un anumit dispozitiv medical sau construită o anumită secţie. Nu ministrul decide acest lucru.
Spuneți că șefii de spitale s-au împotrivit pentru că îşi pierd funcţiile, dar de ce s-au opus angajaţii?
Cred că ei n-au înţeles până la urmă că aveau toate şansele să activeze în condiţii moderne în mai puțin de un an.
Pentru cât timp va fi sistată intenția de comasare a spitalelor?
Nu există un termen. Acum Ministerul Sănătăţii trebuie să prezinte Parlamentului strategia de dezvoltare a sistemului sănătăţii. Vom actualiza informaţiile din strategiile anterioare şi o vom prezenta în curând.
De ce aţi ales ca aceasta să fie înfăptuită prin ordinul ministrului şi nu prin decizia Parlamentului, aşa cum este legal?
Am consultat juriştii noştri şi sunt convins că această reorganizare nu este a sistemului, ci managerială, fiindcă aceste spitale rămân a fi entităţi, doar că nu juridice. Ele rămân cu structura lor. Regulamentele în vigoare (regulamentul aprobat în 2011) permit ca ministrul să modifice acest management, pentru că structura instituţiei rămâne aceeaşi.
Cum veţi proceda mai departe?
Ca să evităm această neînţelegere, am pregătit o hotărâre de Guvern care a și fost adoptată, în luna februarie, care prevede că toate modificările de acest gen să fie făcute doar prin hotărâre de Guvern. În acest mod nu vor mai exista interpretări.
Aţi putea fi acuzat că aţi decis să înfăptuiți reforma cu ajutorul premierului de atunci, Vlad Filat. Doar faceţi parte din acelaşi partid.
Ar putea exista anumite interpretări. Există o direcţie la minister care stabileşte în baza unor criterii dacă am acţionat corect, iar aceste măsuri se convertesc în beneficii pentru bolnavi şi personalul medical. În plus, o hotărâre de Guvern poate fi modificată. Vă daţi bine seama că Parlamentul nu este organ executiv, ei trebuie să elaboreze politici, iar noi să le examinăm. Cât pe ce să-mi spună ei mie ce şi cum trebuie să fac.
După ce model v-aţi condus atunci când aţi lansat reforma?
Nu a existat un model stabilit. Sunt nişte rigori ale timpului. Avem deja de şase ani un salt enorm al costurilor serviciilor medicale, care depăşesc veniturile naţionale a ţărilor de cinci-şase ori. Nu putem face faţă decât prin a utiliza eficient resursele existente. A fost o condiţie aplicată în mai multe ţări.
L-am sunat chiar nu demult pe un fost coleg cu care am muncit la Ministerul Sănătăţii din Ontario. Acum lucrează în India și am aflat că este director general la 26 de spitale. Am întrebat dacă asta nu-i afectează activitatea şi mi-a zis că, din contra, au reuşit eficientizarea a 35% din venituri, ceea ce este un plus foarte mare. Am făcut şi noi nişte calcule. Prin aplicarea managementului administrativ comun a doar cinci instituţii preconizam să economisim 12 milioane de lei, doar prin reglementarea achiziţiilor şi a procurărilor. Am făcut aceste explicaţii şi presei, dar nu am fost ascultaţi.
Ce se va întâmpla cu această reformă dacă nu veţi mai face parte din următorul Cabinet de Miniştri?
Sunt sigur că va continua. Altă cale nu există, deoarece avansarea tehnologică continuă, iar medicamentele sunt costisitoare. Chiar şi cei care se opun îşi vor da seama mai târziu, dacă se vor regăsi aici, că investind în ineficienţă vor obţine doar ineficienţă. Aceasta se va întâmpla oricum. Vom plăti însă mai scump, cu certitudine, pentru că orice reformă întârziată ne costă mai mult.
Aţi spus că banii din sănătate pot fi economisiţi dacă vom reduce numărul de paturi, acolo unde randamentul lor este extrem de scăzut. Înseamnă acest lucru că anumite secții vor dispărea?
Ceea ce avem acum în spitale nu e bine. La Institutul Oncologic există o secție de Hematologie care oferă condiții pur și simplu neomenești. Pacienții stau câte cinci-șase în salon, fără blocuri sanitare. Numărul de paturi nu mai este un criteriu care poate caracteriza calitatea și capacitatea unui spital. De la Centrul Mamei și Copilului trimitem anual câte 150 de copii peste hotare pentru a efectua operații prin care să le fie înlăturate defectele congenitale ale septului inimii. Aceste operații se fac peste tot în lume, dar de ce nu se fac și la noi? Trimitem anual în Turcia și Austria pacienți pentru a le fi înlăturate diverse tumori. Aceste intervenții se fac, la fel, aproape peste tot în lume. Noi însă ne mândrim că avem multe paturi, pentru că acestea aduc directorului spitalului bani. Unde este responsabilitatea statului atunci?
Multe spitale raionale mențin un număr excesiv de paturi pentru maternități. Comparativ cu anii 90, natalitatea a scăzut de aproape patru ori, iar numărul de paturi este același, posturile de medici, moașe și infirmiere sunt aceleași. Acum utilitatea acestor secții este extrem de mică, în timp ce avem un număr insuficient de paturi cu profil neurologic.
Din cauza inciziilor mari și recuperarea este mai lentă, de aproape nouă zile. Cu ajutorul echipamentelor noi durata se va reduce la trei-patru zile. Dacă la Spitalul Republican tratăm anual 25 de mii de pacienţi, atunci vom putea trata 50 de mii. Veniturile vor fi dublate, iar calitatea serviciilor va fi mai bună.
Sunt sau nu programate reduceri de personal?
Nu. Intensificarea procesului de diagnostic și de tratament și reducerea duratei de la nouă la trei zile prevede ca pentru un pacient să lucreze patru asistente medicale, nu una, cum este acum. Intensitatea va fi mai mare, ca să fie posibilă externarea pacientului în acest număr de zile. Acum raportul dintre doctori și asistente medicale la noi este de patru ori mai mic decât ar trebui să fie în mod normal.
Cum ar trebui să fie de fapt?
În sectorul rural ar trebui să fie trei asistente medicale, care să aibă grijă de 1.500 de oameni. Dacă împărțim la numărul de zile dintr-un an, putem face un simplu calcul ca să aflăm câți pacienți pot fi consultați timp de o singură zi. Alta este că la noi nu se procedează corect. Când merg prin teritoriu, văd cum stă medicul și trei asistente în jurul lui. Asistenta medicală nu are ce căuta în cabinetul medicului. Prestarea serviciilor medicale trebuie organizată corect, astfel ca fiecare să-și facă munca lui. Sora medicală se descurcă și fără medic să ia tensiunea arterială, nivelul de glucoză în sânge, să-l informeze pe om despre riscurile diverselor maladii și cum le poate evita. Mai pe scurt, au cu ce se ocupa în afara biroului.
Reforma prevede că medicul de familie este cea mai puternică verigă în sistemul de sănătate. Cât de logică este acordarea acestor drepturi medicilor de familie, întrucât o mare parte din ei comit erori monumentale în stabilirea diagnosticului?
Astăzi, atât asistența medicală primară, cât și cea spitalicească dețin câte un dispozitiv radiologic din 1979. Și unul îi rău, și altu-i rău. Nici unul, nici altul nu oferă informația de care medicul are nevoie pentru a stabili diagnosticul. Iată de ce avem nevoie de un management comun. De ce să ținem două aparate vechi dacă putem cumpăra unul performant pentru ambele spitale.
Această carența se va recupera. Anul acesta vom începe lucrările la primul spital regional-pilot la Edineț, în zona de nord, care va cuprinde patru raioane. Aici vom dezvolta și în afara spitalului servicii de diagnostic modern. Vom crea laboratoare de radiologie și imagistică pentru a fi posibilă stabilirea rapidă a diagnosticului.
Anul trecut vorbeați de zece spitale regionale. Vor mai fi construite? Au fost identificate fondurile necesare?
Zece sunt prea multe și prea scumpe. Numai pentru unul sunt necesari circa 35 de milioane de euro. Banii lipsesc. Noi am mai elaborat un calcul. La Chișinău vin să se trateze de mulți ani oamenii din circa 11 raioane din centrul țării. Așa și va rămâne pentru că aici avem toate capacitățile pentru a-i trata. Astfel nu va mai fi nevoie de un spital regional la Orhei sau la Căușeni.
La Soroca și Edineț ar putea fi câte unul. Încă unul ar putea fi construit la Ungheni, care să acopere raioanele Călărași și Nisporeni. Încă unul este planificat pentru zona de sud. Dar nici pentru astea patru nu-s bani. Sperăm să obținem de la Banca Mondială o parte din resurse pentru a începe cu spitalului regional-pilot de la Edineț.
Ministerul a adoptat 16 programe naţionale. Pentru câte din ele există de fapt acoperire financiară?
Pentru mai multe. Aș vrea să menționez că Programul național de imunizări, împotriva HIV/SIDA și TBC au acoperire financiară, inclusiv cu suport extern. Programul național de profilaxie și combatere a diabetului zaharat este la fel acoperit financiar. Cele mai mari probleme le avem cu Serviciul de Urgență și cel de Hemodializă, pentru care căutăm parteneri privați. În radiologie, la fel, avem nevoie de schimbări majore.
O parte din banii CNAM au fost direcţionaţi pentru reparaţia mai multor instituţii medicale. Legea prevede că aceste resurse trebuie cheltuite doar pentru serviciile prevăzute în programul unic, adică pentru acordarea asistenței medicale celor care contribuie în fondul asigurărilor obligatorii, iar fondatorul, adică Ministerul Sănătăţii sau administrația publică locală trebuie să suporte aceste cheltuieli.
În ultimii doi ani, de la CNAM au fost alocați 137 de milioane de lei pentru dezvoltarea și modernizarea spitalelor. Această sumă nu este esențială pe lângă cei circa 5 miliarde și 80 de milioane pe care îi avem pentru sănătate în acest an și nu cred că va afecta accesul la serviciile medicale prevăzute în pachetul unic. Într-adevăr, contribuțiile sunt pentru programul unic, dar accesul la serviciile medicale sigure este strâns legat de condițiile tehnologice ale spitalelor și de efectuarea actului medical. Da, legea spune că fondatorul trebuie să ofere acești bani, dar să luăm exemplul spitalului de la Comrat. În ultimii doi ani am cheltuit circa 30 de milioane de lei pentru construcția unui bloc chirurgical. Ei nu aveau să-l construiască niciodată, pentru că nu au acești bani. Stau în niște clădiri rămase din perioada interbelică și care nu mai pot fi adaptate la nimic. Era necesar să investim aici.
Dar Ministerul?
Ministerul Sănătății nu are un fond pentru dezvoltare și modernizare. Avem aproape 1 milion 500 de mii de lei pentru tot anul pentru toate instituțiile pe care le avem în gestiune. Banii sunt puțini, dar suntem obligați să intervenim cumva. Asta a fost unica soluție.
Mai insistă Ministerul pe acel punct care se conţine în Foaia de parcurs în privinţa includerii angajaţilor instituţiilor de forţă în sistemul de asigurări obligatorii? Ştim că a existat o anumită rezistenţă din partea acestora.
Și aici ne-am oprit puțin din cauza situației politice care există acum. Spitalul Armatei Naționale ar fi corect să rămână la ei, în schimb cele de la Căile Ferate și MAI ar trebuie să treacă în gestiunea Ministerului Sănătății, deoarece se creează din nou dublări de cheltuieli.
Ce se întâmplă cu aceste spitale ale MAI, Căilor Ferate? Care este utilitatea lor acum?
Am vizitat recent spitalul Căilor Ferate de la Basarabeasca. Zboară vrăbii și porumbei pe-acolo. La Bălți și Ocnița – nu mai funcționează. Potențialul acestor spitale trebuie valorificat corect. În plus, ei nici nu contribuie la sistemul de asigurări în sănătate. Astfel, câteva zeci de milioane se vor acumula și din contribuții.
Sună idealist. Și totuși, ei se opun.
Prin anii 1998-2000, când s-au închis circa 300 de spitale era și mai mare rezistență. Dar s-a dovedit că am avut dreptate și că formula pe care am aplicat-o atunci a fost corectă.
Argumentul principal al polițiștilor este că s-ar putea întâmpla ca infractorul și omul legii să fie cazați în același salon. Dar și așa, când au probleme la inimă, sau cancer, sau Doamne ferește de altă boală grea, tot la noi vin. Sunt niște abordări învechite, care sunt în defavoarea lor. În acele zile, cât stau în spitalul lor, boala se poate acutiza.
Și totuși, există cadru legal necesar pentru a fi impuși să contribuie, la fel ca fiecare cetățean, în fondul de asigurări obligatorii. Cât se va mai tărăgăna?
Nu știu exact când, însă pentru început avem nevoie de un Guvern funcțional, pentru că acest lucru trebuie să fie prevăzut în planul de activitate al Ministerului. Dacă există dorință, se poate face în câteva luni.
Serviciul de urgenţă se află într-o stare deplorabilă. Cele 333 de autosanitare care deservesc întreaga țară sunt vechi, multe dintre ele au un grad de uzură de 100%, iar un elicopter pentru cazuri grave lipsește. Există vreun calcul, câte vieţi omeneşti nu au putut fi salvate din cauza echipării inadecvate a urgenţelor?
Nu există astfel de calcule. Dar cu siguranță multe vieți ar fi putut fi salvate. 20% din numărul total de ambulanțe sunt uzate peste 100%, alte 60 % au un grad de uzură de 80 la sută. Mașinile nu sunt dotate cu defibrilatoare, aparate de respirație artificial, etc.
Ştim că există o iniţiativă de a institui un parteneriat public-privat (PPP) în Serviciul de Urgență. Unii medici cred că ministerul va comite o greşeală dacă va permite privaţilor să administreze serviciul și că am putea repeta experiența României la acest capitol.
Am înaintat această propunere Consiliului Național în domeniul parteneriatelor publice-private, dar suntem în faza efectuării unui studiu de fezabilitate. Este un risc enorm ca o parte din serviciu, care este de importanță vitală, să fie transmis în gestiunea privaților. Organizarea serviciului de urgențe necesită mulți bani. Nu mai putem tolera ceea ce avem în urgență. M-am consultat cu Raed Arafat (fostul ministru al Sănătății din România) și m-a atenționat că ei au avut probleme. Dar nici cu banii de la buget nu stăm bine, trebuie să găsim o soluție. Deși avem un Program național pentru dezvoltarea asistenței medicale de urgență, bugetul se ridică la 92 de milioane de euro, iar noi avem doar 37.
Domnule ministru, despre mită se vorbește cu jumătate de gură la noi. Există fenomenul mitei în spitalele noastre?
Din ceea ce aud eu și pricep, cred că există multă mită în spitale, la toate nivelurile, de aceea se împacă toți. Există mită la nivelul diagnosticării, administrării tratamentului, a licitațiilor, peste tot.
De ce nu interveniți?
La Minister nu a parvenit timp de un an nicio petiție în acest sens. În cazul licitațiilor publice, avem niște regulamente, care, cred eu, se respectă. De la agenți economici am auzit, mi-au spus și numele, și prenumele. Ei vin să-mi spună mie, dar nu vor să scrie o plângere. Eu nu pot să mă implic pentru că n-am dovezi. Lasă să-i organizeze un flagrant. Eu și așa cunosc mai multe nume, nu unul, dar există prezumția nevinovăției. Mita se petrece între ei doi. Eu n-am stat lângă dânșii să știu ce-au făcut.
La urechile presei ajung cazuri când medicii cer sume impresionante de bani, spre exemplu, pentru a înlătura o tumoare, când știm bine că tratamentul pentru cancer este asigurat de stat. Ce măsuri au luat autoritățile pentru a stopa aceste acte ilegale, care pe unii bolnavi săraci îi poate costa viața?
Chiar recent, o doctoriță de la Institutul Oncologic a fost dată afară, după ce o pacientă a venit la Minister și s-a plâns că a fost condiționată să plătească o sumă de bani. Am dat indicații să fie concediată numai după ce ni s-a adus la cunoștință acest lucru. Foarte puțini bolnavi, însă, aleg să vină și să vorbească direct.
Medicii încă mai așteaptă salarii de 10.000 de lei, așa cum ați promis în 2011? Din ce motiv nu vă mai puteți onora promisiunile?
În 2011, când am declarat acest lucru, bani existau în buget. Însă a fost o condiție a Fondului Monetar Internațional, care a considerat că astfel am fi creat un dezechilibru în consumul de mărfuri și servicii. Sunt convins și acum că am putea să o facem, dar asta a fost. Nu mi-am îndeplinit promisiunea și recunosc acest lucru.
Nu v-ați consultat mai întâi cu Fondul Monetar Internațional?
Am calculat banii din sistem, am văzut că sunt și mi-a fost de-ajuns. Nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea exista o piedică din partea FMI. Dar iată că ei au niște reguli per ansamblu.
Cât de mult a afectat familia Dvs. scandalul legat de ipotecarea spațiilor de la Spitalul Republican, mediatizat apropo foarte intens în mass media?
Mama, care are 95 de ani, a fost foarte supărată pe mine. Când anunțau că aș putea face 10-12 ani de pușcărie, ea mă întreba ce lucru fac eu de risc să ajung la închisoare. La cei mai apropiați le-am explicat că nu este nimic adevărat. Am făcut un lucru bun și mă mândresc cu asta.
Mai figurați în calitate de bănuit?
Nu, în dosar este scris că este vorba despre o tentativă de abuz de serviciu. Adică am avut ceva în gând. Nu am adus niciun prejudiciu, ci din contra, un beneficiu. Și apoi nu am găsit în nicio lege unde Spitalul Republican să figureze ca proprietate publică. Un punct din legea parteneriatului public-privat mai prevede că un spațiu public nu poate fi transmis agentului privat fără acordul autorității publice. Acordul, după cum știți bine, a fost. Zumbreanu mi-a spus că s-ar fi produs o crimă. Nu înțeleg despre ce crimă este vorba.
Ce legătură există între Euromed Diagnostic SRL și Magnific SRL?
Este unul și același agent economic.
De ce a fost încheiat contractul dacă a existat un singur ofertant?
La început au fost patru ofertanți, dar la urmă au rămas numai ei, restul s-au speriat de condiții și s-au retras rând pe rând.
Cum credeți, de ce oamenii nu simt pe pielea lor schimbările? Potrivit ultimului Barometru de Opinie Publică, 70% din populație se declară nemulțumită de serviciile medicale.
Și în țările cele mai bogate, care investesc până la 15 mii de dolari pe cap de locuitor, oamenii nu sunt mulțumiți, nu numai la noi, unde finanțarea ajunge doar la 130 dolari. Noi nu ne putem compara cu Statele Unite sau Luxemburg. Aceste țări investesc cel mai mult în sănătate și totuși din ultimele informații pe care le dețin aproape 40% din oameni nu sunt mulțumiți de serviciile prestate. Oamenii cred că în domeniul sănătății există întotdeauna loc de mai bine. Este adevărat. Majoritatea proiectelor începute în 2009 vor aduce această schimbare. Într-o perioadă scurtă nu se fac schimbările. Chiar și un pom ca să dea roadă trebuie să treacă patru-cinci ani. Nimeni nu-l taie din al doilea an, astfel n-ar mai obține roadă niciodată.
Ce ați făcut în acești trei ani pentru a schimba lucrurile?
Pe parcursul anilor 2009-2012 pentru modernizarea şi dezvoltarea spitalelor au fost investiți 1 miliard 600 de milioane de lei.
Am reuşit în acești ani să finalizăm lucrările spitalelor raionale din Glodeni și Călăraşi, iar în Comrat a fost construit un bloc chirurgical, care va fi dat în exploatare în acest an. Aici s-au investit peste 40 de milioane de lei.
Finalizăm un bloc nou la Spitalul de tuberculoză din satul Vorniceni. Acolo s-au investit iniţial 60 de milioane. Urmează ultima tranşă de 11 milioane. Sperăm ca în luna noiembrie să fie dat în exploatare. Va fi un bloc modern, cu presiune ridicată în interior, pentru ca infecția să nu se poată transmite de la un pacient la altul.
Blocul de terapie intensivă şi chirurgie de la Spitalul de Urgenţă se repară acum, după ce a stat în paragină 22 de ani. Acest spital mai este inclus şi într-un proiect de modernizare susţinut de guvernul Japoniei, care va oferi instituției 10 milioane de euro. Cu aceşti bani urmează să fie echipate toate sălile de operaţie cu metode chirurgicale invazive. Medicii vor ajunge la creier sau inimă fără să mai facă incizie. Este stabilit ca ultimul echipament să fie instalat în luna iulie a anului 2014. Banii vor ajunge în acest an. Este vorba despre un credit concesional de un termen de 40 de ani, cu interes zero şi graţie de 15 ani.
Cu susţinerea guvernului Germaniei vom renova şase spitale raionale. Vom schimba acoperişurile, geamurile, iar pereţii vor fi trataţi cu o substanţă care va conserva energia. Totul va costa 10 milioane de euro. Totodată, în luna august a acestui an vom finaliza 76 de centre de sănătate nou construite care costă 18 milioane de dolari oferiţi de Banca Mondială.
Înțelegem că orice schimbare sau inovație se face cu ajutorul banilor din afară. Cât timp vom fi dependenți de granturi?
Injecţiile de credite şi granturi sunt vremelnice, un ajutor pentru a ne porni din loc, dar ele nu vor mai fi în viitor. Managerul este acel om care va trebui să menţină calitatea actului medical și să asigure banii instituției.
Vreau să vă întreb şi despre proiectului colegului Dvs., Vladimir Hotineanu, în privinţa constituirii unui colegiu al medicilor. Proiectul a primit mai multe avize negative. Ce părere aveţi despre acest proiect?
La noi există o Ligă a medicilor, care activează doar în condiții electorale, adică susțin un partid sau altul, sau pe un medic de 76 de ani, care nu mai are dreptul să lucreze. Cam așa văd eu rostul acestei ligi acum. Proiectul, care este doldora de avize negative, va fi abandonat. Vom elabora un proiect care va reflecta realitatea și experiența altor țări în acest domeniu. În alte țări nu se plătesc cotizații. Nu am citit proiectul rând cu rând, dar direcțiile de la Minister mi-au transmis lista divergențelor. Am văzut că este incompatibil cu legea și vom lucra la alt proiect.
Cum v-ați simțit în postură de ministru? Ați dori să rămâneți în fruntea ministerului?
Nu am reușit să-mi dau seama ce am simțit, deoarece la Minister se lucrează foarte mult. Programul e plin toată ziua, sunt multe decizii, dar și ceea ce am avut din ianuarie cu CNA. Viitorul prim-ministru învestit va decide cine va fi. Sincer să vă spun, simt că am putere să fac multe lucruri și dacă mi s-ar propune, aș accepta.
De ce v-ați întors din Canada?
Nu am plecat nicăieri definitiv. Am revenit în martie 2009, când s-au terminat proiectele în care eram implicat. A fost o coincidență întoarcerea mea și investirea unei noi guvernări democratice în Moldova.
Domnule ministru, vă mulțumim mult pentru acest interviu.