Autor: Sorina Bujarov

Petru Stratulat este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați neonatologi din Republica Moldova. Spune că în țara noastră mulți copii ar fi putut evita deficiențele severe, dacă beneficiau la timp de ajutorul specialiștilor. De obicei, spune el, cel care a pus pe picioare mii de copii, autoritățile noastre mai degrabă marginalizează copiii cu deficiențe, decât se gândește cum să-i salveze și să le ofere șansa unei vieți normale. 

Unele date arată că în Republica Moldova sunt peste 15 mii de copii care suferă de tulburări de dezvoltare psihomotorie, paralizie cerebrală, maladii genetice, sau malformații congenitale. Este o statistică oficială, corespunde ea realității?

Este o cifră reală, însă aceasta  nu se referă doar la copii de până la 3 ani, ci la toți invalizii de până la 17-18 ani. Aceștia sunt copii cu diferite afecțiuni, precum maladii neurologice, vicii și altele.

Este o cifră mare pentru Moldova sau nu?

În principiu, nu sunt mari divergențe. Dacă e să luăm după categorii, 1/3 sunt copiii cu deficiențe neurologice și 1/3 sunt cu vicii. Adică în cifra de 15 mii intră copiii cu diferite afecțiuni de dezvoltare, cu maladii ereditare, cu vicii ale multor sisteme, dar și alte maladii cauzate de traume. Nu vorbim doar de o anumită maladie, de aceea nici cifra nu trebuie să ne sperie.

Ce afecțiuni prevalează în rândul copiilor din Moldova?

Din aceste 15.000, peste 4.000 sunt copii cu maladii neurologice. Acestea, împreună cu maladiile congenitale, sunt cele mai frecvente. Aproape 50 la sută dintre afecțiunile neurologice sunt asociate cu nașterea, iar restul sunt asociate cu traume care au loc în primii ani de viață. Pe lângă aceasta, în fiecare an, aproximativ 1.000 de copii se nasc cu vicii, cum ar fi viciu cardiac, viciul sistemului nervos, țesutului osos, țesutului muscular și altele. De asemenea, este vorba și despre copii care se nasc prematur. Noi avem peste 40 de mii de nașteri, iar 5% din acestea au loc prematur. Reiese deci că anual se nasc prematur peste 2.500 de copii, iar după cum se știe, nașterile premature sunt un factor de risc pentru afecțiunile sistemului nervos. În mare parte, un copil se poate naște prematur din cauza unui stres foarte mare pe care îl trăiește mama.

Maladiile sexual-transmisibile de asemenea pot cauza nașterea prematură a fătului. O altă categorie de copii sunt cei care se nasc cu sindromul Down. Dacă mama rămâne însărcinată după 35 de ani, riscul maladiei Down crește de câteva ori. În Republica Moldova, jumătate dintre copii cu sindromul Down au fost născuți de mame care aveau mai mult de 35 de ani. În acest caz se recomandă efectuarea examenului genetic. Cu părere de rău nu toate mamele fac acest test, de aceea și avem mulți copii cu sindromul Down.

Unde, în Moldova, poate fi făcut screening-ul prenatal pentru Sindromul Down?

Acest screening are două etape. Prima - la 11 sau 14 săptămâni se efectuează analiza ecografică, a doua - se face testul biochimic. Acestea se fac în centrul de genetică. Lumea nu prea vine, pentru că uneori doctorii noștri uită să spună pacientelor despre riscul nașterilor de după 35 de ani și uită să recomande aceste examene. Uneori chiar și mamele nu vin, chiar dacă știu. Ele cred că cu ele așa ceva nu se poate întâmpla. Totuși, este de datoria medicilor să informeze mamele unde pot trece testul prenatal pentru sindromul Down.

De asemenea, o măsură de profilaxie împotriva defectului congenital spina bifida și a afecțiunilor neurologice este administrarea acidului folic. Totodată, acesta scade riscul cu aproximativ 20 la sută a viciilor cardiace. Preparatul trebuie administrat timp de trei luni înainte de conceperea copilului și până la 12 luni de gestație, adică până se termină formarea organelor copilului. Am avut campanii de informare la nivel de țară în ceea ce privește acidul folic, însă generația se schimbă și mămicile de astăzi nu prea utilizează acidul folic, chiar dacă se eliberează gratuit. Poate medicul nu informează sau mămicile nu iau în considerare aceste riscuri.

Multe mămici se tem să ia pastile în timpul sarcinii, poate de aceea se feresc să folosească acidul folic?

În acest caz vina este a medicului, deoarece el nu trebuie să-i dea gravidei preparatul și să-i spună că trebuie să-l bea și gata. Acesta trebuie să o informeze pe mămică că acest preparat scade riscul unor afecțiuni la copil. El nu exclude, dar scade la minim incidența unor afecțiuni, iar femeile trebuie să înțeleagă că aceasta este spre binele copiilor lor.

Un comportament inadecvat în timpul gestației reprezintă un factor de risc pentru apariția problemelor de dezvoltare la copii?

Sigur că și comportamentul mamei din timpul sarcinii își pune amprenta asupra dezvoltării fătului. Începând de la fumat, alcool, o infecție virală, condiții nocive și un stres foarte mare poate provoca o schimbare în organogeneza copilului.

În mare parte, mulți dintre copiii cu afecțiuni de dezvoltare rămân bolnavi toată viața. Specialiștii spun totuși că anumite deficiențe în dezvoltarea copilului pot fi recuperate până la vârsta de trei ani, dacă sunt observate de părinți și comunicate la timp medicului…

Da, este adevărat. Multe din aceste afecțiuni sau vicii pot fi corijate, dacă nu sunt multiple și nu sunt asociate cu maladii ereditare. Vorbim despre intervenția timpurie. Aceasta constă în aprecierea riscurilor și reabilitarea cât mai timpurie, pentru a evita invalidizarea copiilor. Follow-up-ul neonatal este o parte a intervenției timpurie. Aceasta constă în supravegherea activă a copiilor născuți cu o greutate până la un kilogram și jumătate, a copiilor care s-au născut în asfixie, cei care au avut convulsii, adică copii cu diferite afecțiuni. În Moldova, 50 la sută dintre copii care se nasc până în 1.000  de grame supraviețuiesc, însă ei dau un contingent foarte mare de complicații. Deocamdată, în Institutul Mamei și Copilului și la Bălți avem un centru de supraveghere neonatală. Dacă fătul s-a născut de 32 de săptămâni pe când el trebuia să fie în burta mamei 40 de săptămâni, în aceste opt săptămâni noi îl monitorizăm. În acest timp noi apreciem riscul și metodele profilactice care trebuie luate, pentru ca atunci când el trebuia să se nască să intervenim și să începem reabilitarea. Spre exemplu, dacă copilul are o hemoragie, este clar că acesta va avea unele dizabilități. Noi deja știm ce dizabilități va avea copilul și știm cum trebuie să se intervină timpuriu.

Cum rămâne cu copii care au îndeplinit perioada de gestație, însă s-au născut cu unele afecțiuni de dezvoltare?

Aceștia deja pot fi depistați de către medicul de familie, pediatru sau chiar de  părinți. Aici ar fi bine să avem câteva centre regionale care să presteze servicii de intervenție timpurie. Astfel, medicii de familie care depistează copii cu deficiențe de dezvoltare să-i trimită la aceste centre, unde sunt toți specialiștii de care are nevoie copilul pentru reabilitare, atât medicală cât și socială. Este bine ca această reabilitare să înceapă cât mai devreme, pentru că rezultatele vor fi mai bune, iar copilul se va dezvolta normal, sau, cel puțin, aproape de normal.

Acum, în Moldova există doar câteva centre, în mare parte ONG-uri, care se ocupă de reabilitarea copiilor cu probleme de dezvoltare. Credeți că sunt suficiente?

Sunt foarte puține. Și acestea activează în funcție de granturile pe care le primesc. Dacă au donații, prestează servicii gratuit, dacă nu au, atunci contra plată. Însă aceste servicii trebuie dezvoltate și prestate gratuit ca să fie accesibile tuturor. Ar fi foarte bine dacă am reuși să creăm servicii de intervenție timpurie la nivel regional, undeva vreo șapte centre, și deja la nivel raional. Centrele regionale ar avea o echipă multifuncțională care să includă specialiști, precum neuropatolog, logoped, kinetoterapeut, psiholog, asistent social. În raion este suficient să fie un cabinet sau două care să se ocupe cu selecția copiilor care au nevoie de intervenție timpurie. De aici, aceștia ar trebui trimiși la centru regional, unde vor fi toți specialiștii despre care am vorbit mai devreme. Însă, pentru ca aceste servicii să fie create, este nevoie ca autoritățile să aprobe Regulamentul-cadru pentru organizarea și funcționarea serviciilor de intervenție timpurie în Moldova și să ofere suport financiar.

Serviciile de intervenție timpurie prevăd lucrul și cu familia, care este rolul familiei în recuperarea copilului?

De obicei, acești copii se nasc în familii social-vulnerabile. Dacă acest copil, având anumite probleme de dezvoltare, nimerește într-o familie nu tocmai bună, riscul că el va fi un copil cu deficiențe, ferit de societate, crește de câteva ori. Este foarte importantă conlucrarea cu familia. Este foarte important ca cineva din familie să participe la ședințele specialiștilor, deoarece ei trebuie să repete exercițiile acasă. La centru, de exemplu, va putea veni de două ori pe săptămână, însă pentru un rezultat bun, exercițiile trebuie efectuate în fiecare zi. De aceea mama trebuie să vadă ce fac specialiști, ca să poată repeta acasă. Părinții trebuie să fie foarte responsabili. Nu trebuie să lipsească de la ședințe sau să ignore unele simptome, pentru că cu cât mai devreme se adresează la specialist, cu atât copilul se va dezvolta mai normal. Nu trebuie să aștepte câțiva ani, când copilul deja e ca o legumă. 

Avem destui specialiști care ar putea presta servicii de intervenție timpurie? Cum pot fi motivați să se angajeze, având în vedere că salariile lor sunt prea mici…

Acum încă nu avem, pentru că tinerii specialiști fug de munca în provincie, însă vom avea. Dacă Regulamentul privind intervenția timpurie va fi aprobat, vor fi selectați specialiști din regiunea în care urmează să fie deschis centrul, pentru ca aceștia să treacă anumite cursuri. Vor veni specialiști internaționali să ne instruiască pe noi, apoi noi îi vom instrui pe dânșii. Sperăm că vom putea face un proiect internațional ca să putem pregăti specialiștii noștri. Însă ca să motivezi omul să lucreze trebuie să-i achiți și un salariu decent. Problema salariilor nu am pus-o încă în discuții. Să fie aprobat Regulamentul, apoi rezolvăm și această problemă.

Costul unui astfel de proiect este de 78 milioane de lei, credeți că este o sumă exagerată pentru dezvoltarea unui astfel de serviciu?

Sigur că pentru a dezvolta astfel de servicii este nevoie de bani. Aceste centre au nevoie de mobilier, de unele aparataje, nu atât de sofisticate, dar foarte necesare. 78 de milioane de lei nu este o sumă exagerată pentru Moldova, dacă ne gândim la faptul că acest serviciu este necesar. Cât cheltuie autoritățile pentru un copil cu deficiențe? Statul cheltuie mult mai mult pentru întreținerea copiilor cu deficiențe, decât banii necesari pentru dezvoltarea serviciilor de intervenție timpurie, ce le-ar oferi acestora o viață mai bună. Aceste servicii presupun însă reabilitarea copiilor, o viață mai bună pentru ei. Spre exemplu, un copil cu paralizie cerebrală are dereglări motrice, însă sistemul nervos nu este afectat. El poate liber să lucreze la computer, să meargă la școală, poate chiar să fie angajat undeva, să se întrețină singur. Pentru aceasta el nu trebuie izolat, ci de lucrat cu el și de inclus în societate. Plasându-i în școli-internat, le agravăm și mai mult situația. Reiese că de fapt noi îi facem invalizi, deși ei pot fi integrați în societate. Noi, însă, îi plasăm în școli-internat.

Cum credeți, când centrele regionale de intervenție timpurie își vor începe activitatea propriu-zisă în volum deplin?

Problema este în acele aproape 80 de milioane de lei. Cine să le ofere? Oricum, nu putem spune când la modul real aceste centre vor putea funcționa, pentru că Regulamentul privind intervenția timpurie în Moldova trebuia aprobat încă anul trecut, însă vedeți că s-a cam lungit perioada.

Vor fi capabile aceste instituții sa presteze servicii calitative de interventie timpurie?

Trebuie să credem. De noi depinde. Trebuie să înțelegem că nimeni în locul nostru nu se va apuca serios de lucru. Până nu o vom face-o, poarta spre Europa este încuiată.

Domnule Stratulat, vă mulțumesc pentru interviu.