Autor: Irina Papuc
În incinta Universității de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” există un vivariu unde sunt crescuți șoareci și șobolani pentru experimente medicale. Anual, de aici sunt repartizați aproape 1.000 de animale de laborator, ceea ce înseamnă că cererea este mare. Am vizitat „casa” lor temporară, unde sunt crescuți, înmulțiți și ulterior sacrificați pentru un scop nobil- dezvoltarea unor preparate noi pentru maladiile umanității.
Vivariul de la USMF „Nicolae Testemițanu” înseamnă de fapt două camere în care sunt crescuți aproximativ 500 sute de șobolani și cam atâția șoareci. La intrarea în clădire simțim un miros înțepător. În una din camere sunt ținuți masculii, femelele și nou-născuții, iar în alta – animalele care au trecut deja prin experiența unui test pre-clinic. Aceștia mai sunt păstrați în viață până când pot transmite informații despre eficiența sau ineficiența medicamentului administrat. Ulterior, sunt eutanasiați. Fiecare colivie este marcată cu data nașterii noi-născuților, astfel ca angajații să știe vârsta lor și când trebuie să-i despartă de femele.
Cu sechele de la operații
Raisa Chirca muncește de opt ani aici. Ea este cea care le curăță în fiecare zi coliviile, îi hrănește și se asigură că au apă. Pentru aceasta există sticle, la capăt cu pipete. Femeia spune că îi place munca printre aceste animăluțe, pentru că sunt liniștite. Reușește, zicea ea, să se atașeze de ele atât de mult, încât o doare atunci când acestea sunt luate pentru experimente. În acest timp, nu s-a gândit să-și schimbe locul de muncă, deși în încăpere este imposibil să stai mult din cauza mirosului greu de suportat. Condițiile nu sunt printre cele mai bune – clădirea este veche, acum, când agentul termic este oprit, e frig, iar pe coridoare se fac reparații cosmetice. Coliviile acestora însă sunt curate și îngrijite. Alături stau saci cu porumb, floarea-soarelui și legume proaspete – hrana lor de zi cu zi.
„Țin minte că o dată au venit niște chimiști. Aveau nevoie de șobolani mici, de trei luni. Le-au făcut injecție, iar restul au început să geamă de frică, exact ca niște copii. De mici îi cresc și am grijă de ei”, spunea angajata. Femeia spune că încearcă să-i îngrijească mai mult pe șobolanii aduși după experimente.
„Unii au sechele de la operații. E dureros să-i văd așa, am mai multă grijă de ei. Îi învelesc ca să le fie cald, îi hrănesc și le dau apă o dată la două ore, așa cum mi se spune. Uneori, de durere, rod materia cu care sunt înveliți”.
De fapt, a doua cameră, unde sunt păstrate animalele utilizate deja pentru experimente, arată parcă fără viață. Animăluțele din colivii practic nu se mișcă. Chiar și camera e mai întunecoasă și mai rece, pentru că nu pătrunde nicio rază de soare.
27 de lei pentru un șobolan
„Se fac diferite experimente. O dată ne-au spus să le dăm numai terci și dulciuri ca să li se strice dinții. Erau niște stomatologi, iar altă dată, i-am găsit uzi în colivii și m-am speriat. M-am dus să întreb de profesor ce le face de sunt leoarcă. El s-a bucurat așa de tare. Le-a dat un medicament în urma căruia trebuiau să transpire abundent. Era bucuros că experimentul lui avuse succes”, își mai aduce aminte femeia.
Cea care lucrează zilnic printre șoareci și șobolani, spune că acestea simt oamenii străini și se alarmează – se ridică pe ușițe sau gem, ceea ce ar fi un semnal de frică.
Galina Kanscaia, persoana responsabilă de activitatea vivariului, spune că aici au fost crescuți până acum doi ani și iepuri. Cerere mare însă n-a fost, așa că acum mai există doar două exemplare.
„Păstrăm aproximativ 600 de șobolani și cam tot atâta de șoareci. Numai Catedra de epidemiologie are nevoie de aproape 500 de exemplare. Au nevoie și cei de la farmacologie, biochimie, stomatologie”, explică Kanscaia. Astfel, cercetătorii dau pe un șobolan 27 de lei, iar pentru un șoarece – 18 lei. Tarifele, spune Galina Kanscaia, sunt foarte vechi și că nu au fost revăzute de cel puțin patru ani.
Pentru ca să-i mențină sănătoși, angajații hrănesc animalele de laborator cu vitamine și multe legume proaspete – varză, morcov, sveclă roșie. Un șobolan este solicitat, spune Kanscaia, până la vârsta de trei ani. Ulterior aceștia nu mai sunt valoroși în experimente. Pe aceștia, dar și cei care s-au îmbolnăvit sau au fost deja testați sunt eutanasiați cu eter ( compus organic volatil și inflamabil, obținut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit în industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice și în medicină).
După eutanasie, aceștia sunt plasați în clorură de var și se transportă la necropola de animale din Chișinău.
Angajații spun că vivariul din cadrul USMF „Nicolae Testemițanu” activează din anul 1963. În Chișinău mai sunt alte trei instituții care cresc animale pentru experimente pre-clinice.
Articole relaționate: