Oxana şi Pavel Rucsineanu s-au cunoscut şi s-au îndrăgostit buimăciți de influența unor puternice preparate pentru tratamentul tuberculozei. S-a întâmplat în vara anului 2008, pe când aveau puțin peste 20 de ani. Amândoi au fost diagnosticați atunci cu tuberculoză multidrog rezistentă și au fost internați în spitalul din Bălți, relatează npr.org într-un impresionant reportaj semnat de Jason Beaubien.
Secția de boli tuberculoase a devenit pentru Oxana iadul de pe pământ. Umiditatea și temperaturile excesive din saloane făceau aerul greu de respirat. Niciunul dintre ei nu-și dorea să rămână acolo. Deseori, Oxana se întreba: „Cât timp poţi sta aici, să înghiţi atâtea pastile, să te uiţi pe pereţi şi să nu faci nimic?”
De regulă, tratamentul pentru tuberculoza multidrog rezistentă durează cel puţin 18 luni. Poate ține, însă, şi ani de zile. „Aici te roade plictiseala, la fel cum boala îţi roade plămânii”, mărturisesc pacienţii.
Oxana povesteşte cu groază că atmosfera din secţii îi aduce adesea pe pacienţi în pragul demenţei. „Sunt şi beţivi, care se ceartă, ba chiar se și bat. Asta se întâmplă pentru că nimeni nu are o ocupaţie. E teribil să te afli aici”. Zecile de pastile pe care le lua în spital îi provocau greţuri. Medicamentele i-au înceţoşat creierul şi „au trimis-o în cosmos”, mărturiseşte femeia.
La nivel mondial, tuberculoza e în declin, pe când numărul cazurilor de formă rezistentă la medicamente, greu de tratat, continuă să crească, în special în țările din fosta URSS.
Pavel îşi aminteşte că a cunoscut-o pe Oxana în ziua în care a venit în salonul ei ca să repare o priză defectă de telefon. Ea spune, însă, altceva. Că s-au văzut pentru prima dată pe undeva pe secție, unde au discutat despre nefaste ale medicamentelor ce le erau administrate.
Cu toate acestea, cel mai important pentru Oxana a devenit relația ei cu Pavel.
„Boala devine mai uşor de suportat atunci când ai alături pe cineva cu aceleaşi probleme de sănătate, care îţi înţelege gândurile şi temerile. Tuturor bolnavilor de tuberculoză le este frică, mai ales că tratamentul e greu de suportat.”
În 2009, Oxana şi Pavel au decis să se căsătorească, deşi urmau încă tratamentul. Medicii le-au permis să organizeze o mică nuntă în aer liber, într-un parc.
Oxana s-a vindecat în 2010, pe când Pavel rămâne internat, iar medicii spun că boala sa a devenit incurabilă. El suferă de tuberculoză cu rezistenţă extinsă, o formă a bolii care se răspândește îngrijorător în toată lumea, mai ales în India, Europa de Est şi Africa de Sud. Medicul lui Pavel, Petru Alexandriuc, o cataloghează această formă ca fel de ”cancer infecțios”.
La începutul acestui an, s-a născut David, primul copil al Oxanei şi al lui Pavel. Tatăl copilului este, însă, şi acum bolnav și nu poate reveni acasă, alături de soţie şi fiu.
Stă şi acum în salonul nr.5 de la etajul trei al Spitalului de tuberculoză de la marginea orașului Bălți, construit în perioada sovietică și în care domină mizeria. În secţia în care este internat, este o singură toaletă la care merg patruzeci de bărbaţi bolnavi. Duşurile se renovează și, deci, n-au mai lucrat de luni de zile. Așa că Pavel merge, o dată pe săptămână, acasă la Oxana ca să facă baie.
Atunci când merge în astfel de „vizite”, poartă neapărat o mască chirurgicală, ca să-și protejeze copilul şi soţia de infecție.
Oxana afirmă că nu va accepta niciodată ideea că Pavel n-ar mai avea nicio şansă de recuperare. „Are de gând să se trateze”, spune spontan femeia, pentru ca imediat să precizeze: „O să ne tratăm împreună, chiar dacă unii medici spun că nu are rost să mai bage atâtea pastile în el”.
Tânăra mamă arată uşor obosită. E limpede că doarme puţin noaptea. Femeia mărturiseşte că boala i-a luat cinci ani din viaţă. „Uneori vorbim cu tuberculoza şi încercăm să o convingem să ne lase în pace, pentru că merităm o a doua şansă”, spune cu tristeţe Oxana.
Deşi Oxana a scăpat de boală, tuberculoza îi ţine soţul la distanţă. Uneori, se simte mamă singură, dar nu-şi pierde speranţa, datorită lui David. Chiar şi medicul lui Pavel, Petru Alexandriuc, constată că băiatul îi oferă pacientului său o puternică motivație. Copilul i-a redat lui Pavel dorinţa de a trăi, iar asta poate să îi prelungească viaţa, afirmă doctorul.