Sergiu Gladun: „Nu știu dacă aș suna la CNA ca să spun că cineva îmi propune mită. Sunt contra tendinţei de a ne transforma într-o naţiune de turnători ”

Autor: Irina Papuc

Am stabilit să discutăm la biroul lui de la etajul 2 al Institutului Mamei și Copilului într-o zi de vineri. La ușa lui încă așteptau gravide nerăbdătoare să intre mai repede și care se uită cu suspiciuni la oricine care bate la ușa doctorului. Situație prea bine cunoscută. Am convenit să aștept până va examina toate pacientele. Se făcuse aproape de ora 15:00, iar el nu mâncase nimic în acea zi. De dimineață a avut două operații, iar de atunci consultă paciente. Are un birou modest, puțin întunecat. Aici muncește Sergiu Gladun, medic obstetrician ginecolog, fiul lui Eugen Gladun – fostul ministru al Sănătății și cel care a fondat această instituție. Modest din fire și totodată un medic care a reușit să-și păstreze umanitatea, așa este caracterizat de către pacientele sale.

Am citit câte ceva de dumneavoastră înainte de a veni la acest interviu. Foarte multe femei spun că sunteți diferit de alți doctori prin faptul că reușiți să vă păstrați umanitatea. E atât de greu să poți rămâne sensibil la problemele oamenilor?

Munca îi transformă pe toți doctorii în oameni mai duri. Aşa este viaţa, cu timpul ne mai transformăm, dar doctorii nu trebuie să permită acest lucru, fiind că răspundem de două vieţi - cea a femeii şi de cea a copilului. Din acest motiv trebuie să fim foarte atenţi şi în timpul gravidităţii şi în timpul naşterii, precum şi după  naştere. Adevăraţii profesionişi, în special doctorii nu pot deveni cinici, în special obstetricienii, fiindcă sunt responsabili de două vieţi – de cea a femeii şi cea a copilului. Trebuie să acordăm maximă atenţie şi atitudine individualizată atât în timpul gravidităţii, naşterii cât şi în perioada de lăuzie. Comunicarea dintre medic şi pacient este esenţială. De lipsa comunicării sunt legate multe probleme atât în sistemul de sănătate, cât şi în societate în general.

De unde apare problema. Doctorii nu ştiu să comunice sau au obosit să comunice cu oamenii care au zilnic aceleaşi probleme?

Niciun unul dintre colegii mei nu le vrea rău pacienţilor. Lipsa comunicării este generată cred de lipsa de timp şi de lipsa personalului medical. Medicul nu are timp să stea toate 14 ore atât cât durează naşterea lângă gravidă. Cea mai importantă persoană în timpul naşterii este moaşa. Cu părere de rău nu avem personal suficient, în timp ce femeile își doresc o atenţie mai mare. Iată că lipsa personalului creează foarte multe probleme.

Cum sunt pacientele dumneavoastră? Vă ascultă?

Da. Atunci când o persoană vine la mine, încerc să stabilesc o legătură. Dacă îmi reușește, atunci pacientul rămâne, dacă ceva nu-i place la mine și nu reușim să ne înțelegem pur şi simplu pleacă. Poate de aceea pacienţii mei sunt buni şi educaţi. Uneori se întâmplă că vor să audă şi părerea altui specialist, dar nu consider acest lucru ceva grav. Este ceva obişnuit. Și eu cer sfatul colegilor mei mai în vârstă. N-o să-mi cadă coroana, cum se spune şi apoi oamenii cât trăiesc învaţă. Mă consider un norocos şi îi mulţumesc Domnului că am colegi foarte buni mai în vârstă şi cu o experienţă mai mare de la care mai pot învăţa.

Aveţi paciente din localităţi îndepărtate care vă sună cu rugămintea de a deveni medicul lor pe parcursul sarcinii?

„Cum e societatea așa sunt și medicii”

Da, sunt multe cazuri. Vin din nordul, sudul ţării, din diverse localităţi. Avem pacienţi şi din România.

Reușiți, în condițiile în care femeile fug de doctorii lor și aleg să facă sute de kilometri până la Chișinău?

Noi nu suntem Dumnezei pe pământ. Obosim, dar trebuie să fim atenţi. Ne-a rămas numai umanitatea şi nu se poate să o pierdem. Nu-mi permit să vorbesc urât cu pacientele, cel puţin depun uneori un efort foarte mare. Uneori sună persoane mai impertenente, mai nerabdatoare, care nu înţeleg că pot fi în sala de operaţii, insistă peste fiecare 5 minute. Deaceea se întîmplă să răspund mai puţin elegant, însă mai târziu mă calmez, pentru că muncim cu oamenii, iar asta nu este uşor. Cred că oricine are contact la serviciu cu mulţi oameni mă va înţelege.

 Da, comunicarea cu medicii nu este deloc uşoară.

Şi noi uneori avem motive să fim supăraţi. Imaginea doctorului în societate a devenit foarte rea, inclusiv cu ajutorul mass-media  - suntem văzuți în primul rând ca cei mai corupţi, însă se neglijează esenţa acestui fenomen, şi anume – lipsa condiţiilor pentru a munci în medicină şi aprecierea foarte joasă a muncii, inclusiv cea financiară. Nivelul satisfacţiei pacientului nu va putea creşte atât timp cât vor fi nesatisfăcuţi medicii.

Trebuie să despărţim grâul de neghină. Sunt doctori buni și răi. Auzind unele experienţe de la foşti pacienţi, nu vrem să credem că aşa ceva poate fi adevărat. Nu în zadar vă întrebam de umanitate.

Nici eu de multe ori nu vreau să cred că unele istorii despre medici sunt adevărate, dar nu iese fum fără foc. Probleme în sănătate există. Ca în orice domeniu sunt specialişti mai performanţi, dar şi mai incompetenţi. Este însă o mare diferenţă între o greşeală umană neintenţionată şi o greşeală cauzată de atitudine iresponsabilă. Şi aici se include nu doar calitatea studiilor medicale, dar şi educaţia general umană, adică „cei şapte ani de-acasă”. 

La noi există doctori care comunică foarte mult şi foarte bine, dar în acelaşi timp nu sunt buni specialişti şi invers – doctori foarte buni, dar care au carenţe de comunicare. Care-s mai buni din cele două categorii nu ştiu. E problematic. Ideal ar fi ca un doctor să poată comunica, dar şi să ştie ce comunică. E un ideal la care tindem deocamdată.

Cum decis că vreți să faceți medicina? A fost influenţa de-acasă?

Da. Mama şi tata au fost doctori. Şi sora mea  devenit obstetrician ginecolog. Astfel condiţiile au fost favorabile pentru alegerea aceleiaşi profesii. Am luat decizia după şcoala medie. Iniţial am vrut să fac chirugie generală. Ulterior am luat decizia că voi face obstetrică şi ginecologie. Am făcut acest pas fiind sigur de faptul că voi avea profesori buni, ca tata, sora mea şi prietenii lui tata de la care am avut ce învăţa.

„Un sistem de sănătate are nevoie de mulți bani”

Tatăl dumneavoastră a fost ministru al sănătății și manager al Institutului. Activitatea dumneavoastră este legată pur de actul medical. Nu v-aţi gândit niciodată să mergeți pe urmele lui și în această privință?

Tata a fost un lider, iar eu am un caracter mai liniştit. El mi-a zis întotdeauna că trebuie să devin mai întâi un bun profesionist şi numai după asta să mă gândesc la alte funcţii. Acum sunt sigur că am învăţat foarte multe. Cine ştie, poate peste ceva timp se vor trezi şi în mine dorinţele legate de liderism. Deocamdată mă simt confortabil aşa. Mai lucrez şi la Catedra de obstetrică şi ginecologie şi foarte des comunic cu medicii din toată ţara. Îi ştiu aproape toţii ginecologii din Republica Moldova. Ne cunoaştem şi ne respectăm reciproc. Pentru mine contează foarte mult atunci când un coleg îşi cere sfatul într-o problemă medicală. Este ca o apreciere.

Tatăl dumneavoastră a condus foarte mulţi ani această instituţie. Este cel care a fondat-o. Ştiindu-i exigenţele, credeţi că ceea ce se întâmplă acum este calea pe care el şi-ar fi dorit-o pentru institut?

Vedeţi dumneavoastră, situaţia economică, politică nu permite ca lucrurile să se dezvolte aşa cum ne-am dori. Şi tatăl meu poate a văzut că lucrurile nu merg în cea mai bună direcţie, dar cred că administraţia actuală are cele mai bune gânduri.

La șefia Ministerul Sănătății s-au perindat mai foarte mulți miniștri, deciziile cărora au generat ceea ce avem acum în sistem. Dacă ar fi să-i comparați cu tatăl dumneavoastră, ce calități credeți că le-a lipsit?

Au fost lideri foarte buni. Totuşi noi trăim în Moldova. Pentru a dezvolta un sistem de sănătate este nevoie de foarte mulţi bani. De exemplu, cel mai bun sistem este considerat cel din Statele Unite. Vedeţi ce resurse enorme se investesc acolo.

Şi la noi se investesc, dar oare se investesc corect?

Nu pot să vă spun. Noi, cei care nu stăm la un nivel atât de înalt, ne pare că mulţi bani sunt cheltuiţi ca apa în nisip şi că e fără folos, că sunt şmecherii, dar noi nu ştim dacă aceste lucruri sunt adevărate. N-am fost manager de spital niciodată. Medicii nu trebuie să fie interesaţi de bani, ci numai de tratament. Medicii pe care i-am văzut peste hotare nu ştiu cât costă un avort sau o operaţie. Ei chiar nu cunosc aceste costuri, ei știu cum trebuie să efectueze operaţia cât mai bine pentru pacient. La ei şi salariul e mai mare, respectiv primesc satisfacţie şi de la muncă şi de la remunerare.

În ce ţări aţi reuşit să vedeţi cum funcţionează sistemul medical?

Am mers la stagii de perfecționare în Japonia pentru trei luni. Când m-am întors cred că doi sau trei ani îmi aminteam în fiecare zi despre ceea ce am văzut acolo. A fost o experienţă foarte utilă. Am fost şi în Germania. Avem un coleg acolo, Alexandru Mustea, care este şi director de clinică, susține sistemul medical de aici prin asigurarea specializărilor medicilor noştri la el în clinică.

Nu v-aţi gândit niciodată să părăsiţi Moldova?

Am avut aşa gânduri. Cumnatul meu lucrează în calitate de director medical în elaborarea instrumentarului endoscopic în Statele Unite. Soţia lui de asemenea muncește acolo în calitate de obstetrician-ginecolog. Am avut mai multe propuneri din partea lor. Poate din cauza faptului că n-am un caracter foarte dur, n-am putut să fac chestia asta. Cineva trebuie să rămână şi acasă. Parcă m-am regăsit aici. Şi sper că în viitor va fi mai bine.

Medicina este văzută din afară coruptă și politizată? Cum se vede dinăuntru?

Problema este, dar noi nu o putem rezolva foarte repede.  Cred că doar atunci când vom avea salarii bune. Medicii se gândesc cum să câştige bani ca să le ajungă. Unii o fac frumos, iar alţii cu părere de rău bagă mâna în buzunarul pacientului.

Dar ce-ar însemna frumos?

În condiţiile noastre în care suntem nevoiţi să trăim şi să muncim ar fi atunci când pacientul singur vine şi vrea să-şi manifeste recunoştinţa. Dar niciodată, absolut niciodată nu trebuie să-i spui pacientului că trebuie să plătească pentru ceva – nici doctorul, nici moaşa, nici infermiera. Altfel cum? Sau ne ducem cu toţii să lucrăm în clinicile private, dar iarăşi cine va rămâne să muncească în spitalele de stat?

Este multă politică în medicină?

Este. Cred că mulţi manageri vin pe cale de partid şi nu ştiu dacă asta este bine, pentru că un manager trebuie să fie ales pe principii de profesionalism.

Să revenim la activitatea dumneavoastră. Cu ce probleme de sănătate vin femeile la doctor?

Foarte multe cupluri vin cu probleme de sterilitate. Statistica este în creștere, iar de vină este modul de viață –f umatul și consumul exagerat de alcool. Înregistrăm foarte multe cazuri de infecții transmisibile. Prima cauză a infertilității este factorul tubar, adică impermeabilitatea trompelor uterine, a doua cauză sunt dereglările hormonale și foarte des înregistrăm probleme de spermatogeneză. Ne bucură faptul că în Moldova există posibilitatea efectuării procedurilor de fertilizare in-vitro. Și rata succesului este în creștere în ultimii ani.

„Trebuie să începem lupta cu corupția”

Doctorul este văzut adesea ca un magician care poate trata orice maladie. Cum le spuneți unor pacienți că nu au șanse să se vindece?

Şanse există întotdeauna, doar că ele pot fi mici sau mari. Noi le explicăm pacienților care este situaţia, dar nu lăsăm mâinile jos niciodată. Întotdeauna există ieşire din situaţie.

Fertilizarea in-vitro a devenit o afacere. Se vorbește tot mai mult despre faptul că doctorii indică această procedură chiar și atunci când problema poate fi soluționată cu bani mai puțini

Fertilizarea in-vitro permite atingerea scopului mult mai repede. Desigur, putem  trata o pacientă pe parcursul a patru ani, dar putem face mai întâi procedura de reproducere asistată și apoi să tratăm problema. Se întâmplă de multe ori ca mămica să rămână însărcinată fără ajutorul nostru. Acesta este un argument de ce se indică această procedură. Nu este vorba despre interese comerciale, ci despre atingerea scopului în timp cât mai scurt. Desigur, procedura este scumpă, de aceea eu mă strădui să o indic la ultima etapă a tratamentului. Totul însă depinde de vârsta pacientei. Dacă este tânără atunci avem timp să facem tratament hormonal, endoscopic, după 35 de ani funcţia fertilă scade, iar noi suntem presați de timp.

În ultimul timp se vorbește tot mai mult despre faptul că medicina întrece normele etice și că forțează nota prin noile tehnologii care apar, invocând că natura nu face nimic întâmplător. Vi se pare argumentată această poziție?

Tehnologiile care apar astăzi ne permit să facem screening-uri, pentru a afla dacă copilul care urmează să se nască este sănătos sau nu. După ce detectăm problema apare întrebarea - ce facem mai departe. Aceasta este soluționată în diverse state în funcţie de religie. La musulmani de exemplu nicio sarcină nu poate fi întreruptă. Religia noastră este împotriva întreruperii de sarcină, la fel. Noi nu insistăm niciodată asupra unei decizii sau a alteia, noi doar informăm părinţii despre afecţiunile cu care urmează să se nască fătul. Noi nu putem spune dacă un copil trebuie ucis. Sunt cazuri când femeile tratează un timp îndelungat infertilitatea, iar când rămân însărcinate, află că au un copil bolnav cu sindromul Down. Unele au refuzat să întrerupă sarcina. Desigur, viaţa devine altfel atunci când ai un astfel de copil în familie, dar acești copii trăiesc şi aduc fericire în familii. Foarte mult depinde de educaţia pe care o vor da copilului, de îngrijiri. Cine știe, poate peste ani vor apărea tratamente pentru acest sindrom.

Putem vorbi despre o creștere a anomaliilor cromozomiale?

Da, este o creştere lentă. Nu ştim cauzele exacte, dar se presupune că e responsabilă totalitatea de influenţe nocive cum ar fi evenimentul de la Cernobîl, pesticidele utilizate intens în perioada sovietică, alimentaţia departe de a fi naturală, totalitatea de produse chimice, etc.

Să revenim la plățile neoficiale din sistem. Centrul Național Anticorupție a pregătit o strategie de combatere a corupției, în care sunt implicați și medicii. Aceasta prevede că va trebui să anunțați CNA în cazul în care cineva va încerca să vă mituiască

Noi trebuie neapărat să începem lupta cu corupția și trebuie să implicăm ambele părți – medicii și pacienții. Dar nu știu dacă anume așa vom schimba situația.

Cum trebuie să procedeze doctorul în cazul în care i se propune o sumă de bani sau un cadou?

Depinde de suma cadoului. E greu de spus. Problema care există în toate țările este cât poate costa un cadou. Și în Germania se ia mită, deși acolo salariile sunt mult mai bune. Eu sunt pentru lupta cu acest fenomen în medicină. Nu este normal ceea ce se întâmplă acum.

Și totuși ce veți face? Veți anunța CNA?

Vom vedea care sunt cerințele și exact în ce constă această campanie.  Noi trebuie totuși să ne axăm pe actul medical. Eu trebuie să ajut pacientul să-şi recapete sănătatea, dar nu să-l denunț. Asta nu înseamnă că sunt indiferent. Totodată, greşeala oamenilor şi neînţelegerea situaţiei nu este o crimă. Sunt contra tendinţei de a ne transforma într-o naţiune de turnători. Aceasta este deja altă parte a monedei, nu mai puţin importantă din punct de vedere etic.

Ce soluții vedeți pentru cele mai grave probleme din sistemul de sănătate. Plăți neoficiale există, lipsă de cadre la fel, iar salariile sunt foarte mici.

Salariile nu pot fi majorate dacă investițiile în sănătate sunt mici. O operație costă 300 de lei. De exemplu histerectomia costă 350 de lei. Atât rambursează CNAM. Medicina costă în realitate mult mai scump. Prețurile au fost stabilite din start incorect. La noi o operație de cezariană, în care sunt incluse cinci zile de internare costă 1.500 de lei. Cât ar costa această operație în Germania sau SUA? Mult mai mult. Trebuie revăzute prețurile la serviciile medicale. Și asigurarea medicală ar trebui să fie mai scumpă.

Instituţiile supravieţuiesc cu greu din banii plătiţi de CNAM conform acestor tarife necorespunzătoare, de aici se formează şi salariile mizerabile, şi lipsa de dezvoltare a bazei tehnico-materiale şi condiţiilor pentru pacienţi în instituţii. 

Totodată, este imposibil să facem medicină fără aparataj nou. În plan tehnologic, acum suntem la nivelul anilor 1970. Noi facem intervenții de laparascopie și histerectomie cu aparataj cumpărat din 1988, care este învechit și practic nu lucrează. În plus, apar noi tehnologii. În toată lumea aceste operații se fac prin metoda endoscopică. Sun intervenții minim invazive. Pacientul rămâne internat mai puține zile, iar satisfacția este mai mare. Totul depinde de posibilitățile spitalului. Nu vedem progresul deocamdată. Înțelegem că și administrația își dorește acest lucru, dar nu există suficiente resurse.

Aveți timp liber pentru alte activități?

Numai în concedii. Sâmbăta și duminica se întâmplă să avem nașteri sau operații. Este neajunsul profesiei noastre.

Faceți sport?

Din păcate nu am timp. Am încercat de câteva ori să merg la sală, dar a trebuit să ies de-acolo direct în sala de operații. Așa că nu mai fac sport. Îmi place pescuitul, de patru ori pe ani îmi rezerv timp pentru acest lucru. Anul acesta am fost o singură dată.

Copiii dumneavoastră vor urma aceea carieră?

Avem o fetiță. Nu știm deocamdată. Ea urmează să aleagă dacă vrea să facă medicina. Nici nu știu dacă aș fi fericit dacă ar alege-o. Specialitatea de medic obstetrician ginecolog este foarte grea.

Domnule Gladun, vă mulțumesc pentru acest interviu!