Redactor: Virginia Dumitraș
Oamenii descriu adeseori amintiri, vise şi chiar viziuni bizare din perioada petrecută în stare de comă. Dar cât de mult se ştie, de fapt, despre ceea ce experimentează pacienții şi despre cât de conștienți sunt în acest timp?
Pentru a înțelege aceste aspecte, potrivit doctorului Alex Proekt, profesor asistent de anesteziologie la Weill Cornell Medical College, din New York, mai întâi trebuie să ştim ce înseamnă să fii inconștient.
Potrivit acestuia, după ce o persoană suferă o traumă neurologică gravă, medicii nu pot irosi deloc timpul. Creierul se umflă în semn de reacție la rană, extinzându-se uneori spre craniu sau blocând circulația oxigenului în anumite zone, ceea ce poate cauza o traumă craniană sau chiar moartea.
În unele cazuri, singura reacție este pasul drastic de a intra într-o comă indusă. Încetarea sau limitarea activității cerebrale prin inducerea unei come reduce fluxul sangvin şi rata metabolică a creierului, ceea ce ajută la reducerea umflăturii. Acest lucru îi permite creierului să se odihnească şi îi oferă timp pentru a se recupera.
În ciuda numelui comun, o comă indusă diferă în mod radical de coma „tradiţională” cauzată de traumă, potrivit lui Proekt. Aducerea cuiva în comă în mod intenționat poate fi comparată cu plasarea sub anestezie: persoana devine inconștientă, dar - şi acest lucru este de o importantă crucială - medicii ştiu cum să o trezească. Procesul de trezire din comă este complicat şi presupune o călătorie a minţii printr-o serie de stări diferite.
Ce înseamnă trezirea din comă
Starea de inconştienţă şi cea de trezie nu sunt clar delimitate. Aşa cum somnul obișnuit are etape multiple, există diferite stări ale creierului pe care mintea le înregistrează în timp ce este inconștientă şi stări diferite în care creierul intră în timp ce se trezește.
Într-o comă reală, non-indusă, nu există dovezi de cicluri circadiene fluctuante sau activitate cerebrală în schimbare, conform lui Proekt. În acest caz, e destul de puţin probabil ca cineva să îşi amintească ceva sau chiar să viseze - deşi dacă persoana se trezește, ceea ce nu e garantat, ar putea intra de-a lungul acestui proces în stări mentale care îi permit să viseze, scrie Mediafax.
Pentru că nu sunt cunoscute cu exactitate etapele prin care mintea trece pe măsură ce persoana iese din coma reală, aceasta poate părea că se află în continuare în comă, când de fapt ea se trezeşte, iar la un moment dat poate deveni chiar parţial conştientă de împrejurimi.
█ Tehnica prin care visele pot fi controlate
În unele cazuri, pacienţii care trec printr-o procedură standard de anesteziere pot petrece timp în stadii care le permit experiențe asemănătoare viselor. În ocazii mai rare, este posibil ca efectul anesteziei să nu atingă un nivel atât de adânc pe cât ar trebui şi, implicit, să rămână cu amintiri din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Deşi extrem de puţin comun, Proekt spune că unul sau doi oameni din 1.000 ar putea să-şi amintească exact ce se întâmplă lângă ei în timpul intervenției chirurgicale.
„Amintirea” a ceva ce nu a existat
În acelaşi timp, este mult mai des întâlnit cazul în care oamenii îşi amintesc lucruri care nu s-au întâmplat niciodată. E dificil să descrii experienţele mentale diferite pe care oamenii le au în timp ce sunt în comă. Unii pot avea vise, iar alţii halucinaţii.
În secţiunea de comentarii a unui articol din revista Scientific American despre come induse, internauții au descris porțiuni pe care şi le amintesc din experienţă. Deşi lucrurile suţinute nu pot fi verificate, acestea ilustrează călătorii inedite pe care mintea le face când este inconștientă sau când trece prin procesul de trezire:
„A fost un coşmar continuu din care nu mă puteam trezi... Mi-a luat mult mai mult timp să îmi revin din imaginile văzute în timpul comei decât din rănile fizice”, a spus un utilizator.
O experiență similară a fost descrisă de un alt utilizator: „În iulie 2009 am fost într-o comă indusă din cauza virusului H1N1 combinat cu boala Legionarilor, cauză din care corpul meu a intrat în şoc septic. Am avut coșmaruri care păreau incredibil de vivide şi detaliate. Mi-a luat câteva zile după ce m-am trezit ca să-mi dau seama că nu au fost reale. Pentru un timp nu am avut niciun fel de amintiri reale despre cum ajunsesem în spital, deşi mi se explicase. Anumite lucruri spuse de cei din jurul meu în timp ce eram în comă s-au incorporat de asemenea în coșmaruri, dar cu unele schimbări. Mi-a fost mai greu să trec de coșmaruri decât să îmi revin fizic”.
Creierul poate interpreta în multe feluri ceea ce experimentează, iar oamenii reţin adesea explicaţia care li se pare cea mai logică sau convenabilă. Medicii şi oamenii de ştiinţă nu cunosc exact ceea ce îi face pe pacienţi să ajungă în stări care le provoacă aceste viziuni, coşmaruri şi, în cazuri mai rare, amintiri.
Potrivit lui Proekt, acestea ar fi, cel mai probabil, consecințe ale felului în care creierul nostru încearcă să clarifice sau codifice reprezentări ale unei lumi abia simțite.
Un alt doctor, Michael J. Souter, profesor de anesteziologie şi chirurgie neurologică la Universitatea din Washington, Seattle, ia în calcul ipoteza că oamenii ar putea experimenta aceste coşmaruri şi halucinaţii întrucât creierul încearcă să atribuie un sens sunetelor din jur.
█ Articole relaționate:
Cercetătorii au creat în laborator țesut muscular capabil să se regenereze ca și cel natural
O descoperire genetică oferă noi piste terapeutice în cazul cancerului cerebral la copii