Autor: Irina Papuc
Proiectul Legii ocrotirii sănătății care reglementează malpraxisul nu stabilește concret în ce condiții răspunde medicul sau instituția pentru un caz de malpraxis și nici situațiile când vina poate fi exclusă. Această componentă este foarte importantă, mai ales pentru doctori, care riscă acum să ajungă pe banca acuzaților din cauza utilajului stricat sau insuficient. Experții cred că noua lege îi va lăsa pe doctori, pacienți, iar în unele cazuri și pe angajatori – pe baricade, deoarece doctorii vor fi nevoiți să acționeze în judecată instituția în care lucrează și invers.
Deși uneori răspunsul la întrebarea „cine este vinovat” pare a fi simplu, probarea în instanță este cea mai complicată parte din întregul proces de judecată.
Deși actualul proiect de Lege al Ocrotirii Sănătății trebuia să conțină prevederi clare când instituția răspunde într-un eventual caz de malpraxis, când medicul și cazurile e excludere a răspunderii, documentul are reglementări foarte vagi. Astfel, autorii legii au trecut în proiect situațiile când pentru un caz de malpraxis răspunde medicul și când instituția. De exemplu folosirea echipamentelor medicale învechite, intervenția medicală în situații de urgență sau utilizarea echipamentelor cu termen expirat care au generat un prejudiciu nu pot fi puse în responsabilitatea doctorului. Acesta însă se face vinovat dacă nu a respectat obligațiile referitoare la consimțământul informat, confidențialitate și tratament, precum și dacă a generat un prejudiciu din imprudență. Proiectul de lege nu reflectă însă și situații care pot apărea în timp și care, în mod normal, trebuie indicate prin excluderea răspunderii. În aceste condiții, reglementările vagi ar putea crea o serie de confuzii la etapa de aplicare a legii, crede expertul Andrei Mecineanu.
„Nu este suficient ca atunci când vorbești despre angajarea răspunderii pentru malpraxis să nu elucidezi suficient de bine toate situațiile. Lipsa reglementării unui singur aspect din zece poate avea un ecou mai mare atunci când survine malpraxisul, decât existența lor pentru cele nouă. Un exemplu: spitalele noastre sunt dotate insuficient cu utilaje medicale. Din această cauză riscul de a genera malpraxis este foarte mare. Medicul nu poate fi tras la răspundere, pentru că nu este vina lui - dacă le-ar fi avut la dispoziție, atunci rezultatul putea fi altul. Aceasta reprezintă o clauză de înlăturare a răspunderii medicului. Puteți citi legea în lung și-n lat și nu veți găsi o astfel de clauză”, explică expertul Andrei Mecineanu. În aceste condiții, medicul va fi nevoit să se apere, pasând vina către instituția medicală unde muncește, iar aceasta din urmă va utiliza toate mijloacele pentru a-și demonstra nevinovăția, ceea ce poate crea un cer vicios.
Reproducere din legislația românească
„Atunci când medicul pune în aplicare o hotărâre a unui consiliu medical, dar care a generat malpraxis răspunde medicul sau instituția? Niciuna dintre cele două. Acestea trebuie încadrate în clauze de înlăturarea răspunderii pentru malpraxis, care ar putea fi formulată drept consecința directă sau indirectă a realizării indicațiilor organului ierarhic superior”, a mai adăugat expertul.
Pe lângă faptul că proiectul legislativ este incomplet, unele articole reproduc în totalitate legislația românească. Articolele 97 și 99 care reglementează răspunderea civilă a personalului medical și obligațiile personalului medical sunt absolut similare cu cele din Legea cu privire la reforma în domeniul sănătății din 2006.
Suma prejudiciilor crește
Unii manageri de spitale recunosc că de cele mai multe ori instituția este trasă la răspundere și achită prejudicii, atunci când de vină este doctorul. Totul decurge în modul următor. „De cele mai multe ori instituția este acționată în judecată, pentru că este o instituție de stat, unde doctorul cu pricina este angajat. Noi plătim despăgubirile și acționăm la rândul nostru medicul în judecată pentru recuperarea prejudiciilor”, afirmă Gheorghe Ciobanu, directorul Spitalului de Urgență. Managerul spune că frecvența acestor cazuri nu este atât de deranjantă precum lipsa prevederilor clare care să stabilească corect cine și când răspunde.
La Spitalul Municipal Nr. 1 cazurile când instituția este acționată în judecată sunt în creștere. Acest lucru este confirmat de șeful instituției. „Aceste cazuri se întețesc, iar prejudiciile sunt mari. Mai avem și procese care durează cu anii, din 2011 și chiar 2009. Desigur avem multe dosare câștigate, dar instanța întâlnește foarte mari dificultăți din cauza lipsei reglementărilor. O lege a malpraxisului trebuia să apară atunci când au fost introduse asigurările în sănătate”, explică și Victor Savin, director al Spitalului Municipal Nr. 1.
Proiectul Legii Ocrotirii Sănătății care include un capitol aparte pentru malpraxis a fost supus dezbaterilor publice
█ Articole relaționate: