Autor: Irina Papuc
La cei doi anișori ai ei poate doar să te privească cu ochii ei mari, să întindă mânuțele și să îngâne atunci când vrea să-ți spună ceva. Nu aleargă și nu se târâie ca ceilalți copii, abia de își întoarce corpul mic și firav, din care este implantată o sondă care-i permite să mănânce și să bea apă. La doi ani ea a zâmbit pentru prima oară. Este vorba despre Delia, fetița care s-a născut cu numeroase traume la spitalul Internațional Medpark. Timp de doi ani are loc un proces îndelungat în care nimeni nu-și asumă greșeala pentru care Delia nu poate auzi, vedea bine, nu-și poate stăpâni capul, nu-și poate îmbrățișa părinții și nu le poate spune ce o doare. Părinții ei trăiesc din datorii și cu speranța că o minune o va pune pe copila lor pe picioare.
Delia Berari face azi doi anișori. La vârsta ei ar fi trebuit să alerge și să tragă jos toate lucrurile de prin casă, să ceară de la părinți orice își dorește, să numere pe degețele câți ani are, să plângă sau să râdă. Nu poate face însă mai nimic din aceste lucruri – respiră greu, stă mai tot timpul într-un cărucior special care-i permite să țină spatele și capul corect. Îi privește curioasă cu ochii mari pe cei din jur. De curând, povestește mama micuței, a început să miște mânuțele, să ia jucăriile din jurul ei și, cel mai important, a zâmbit recent pentru prima oară.
Își leagă toate speranțele de zâmbetul ei
„A fost o mare fericire pentru noi. Ea n-a putut zâmbi până acum niciodată de când s-a născut”, explică Diana, mama Deliei.
De zâmbetul Deliei părinții își leagă toate speranțele că ea va continua să se recupereze mai mult și mai mult.
„Am fost în mai multe state pentru terapii de recuperare și am văzut copii cu același diagnostic ca al Deliei. Unii nu erau așa gravi, puteau cel puțin înghiți, dacă nu mesteca. Un copilaș își putea mișca partea dreaptă a corpului”, continuă Diana.
Delia nu poate deocamdată înghiți, nici mesteca, de aceea părinții au trebuit să-i facă o intervenție de introducere a unei sonde în stomăcel, astfel ca mâncarea să fie introdusă direct acolo. „Noi o hrăneam printr-o sondă, iar mâncarea o introduceam cu o seringă. Era un adevărat chin, pentru că viteza de introducere a alimentației nu este potrivită și ea vomita, iar esofagul era iritat. Am făcut o operație complexă în Italia care ne permite acum să ne alimentăm fără probleme”.
Aparatul care permite alimentația Deliei costă peste 1.000 de euro, iar mâncarea – un mix special de nutrienți – este la fel foarte scumpă – 1,60 euro sticluța. Pentru o singură zi Delia are nevoie de opt sticluțe de acest fel. Nici mâncare, nici aparatul și nici intervenția de introducere a sondei nu pot fi găsite și nici făcute în Moldova, de aceea părinții sunt nevoiți să plece în afara țării.
1.800 de euro doar pentru terapii de recuperare
Tot peste hotare Delia a trecut niște examene oftalmologice, pentru că în Moldova diagnosticul stabilit i-a îngrozit pe părinți. „Ne-au spus că Delia are atrofie a nervului optic și că cea mai gravă consecință este orbirea totală. M-am întristat atât de tare, asta pentru că printre puținele lucruri pe care poate Delia să le facă este să privească. Am fost peste hotare și am trecut alte examene. Diagnosticul stabilit acasă s-a confirmat parțial, dar doctorii ne-au spus că stimulând vederea și purtând ochelari, situația se va îmbunătăți. Așa și este, am înregistrat progrese destul de mari”, se bucură Diana.
Părinții Deliei nu pot economisi nici măcar pe terapia de recuperare. Pentru asta pleacă de două ori pe an în România, unde vin niște experți belgieni care practică terapia ABR.
„Am auzit că este o terapie relativ nouă. Costă 1.800 de euro pe an. Mergem acolo pentru a învăța tehnici de lucru cu copilul. De când am început această terapie, Delia se simte mai bine. Își mișcă mânuțele, se întoarce, deși mai greu ca alți copii. Costă mult, dar vedem că dă rezultate”, explică Diana. Terapia ABR, care se descifrează ca fiind Reabilitare Biomecanică Avansată, se bazează pe lucrul asupra mușchilor fini. Obiectivul principal al terapiei este de a readuce tonusul corect al mușchilor, ceea ce va duce, în consecință, la o structură corectă a organelor, ori o consecință a paraliziei cerebrale este dificultatea controlului poziției și mușchilor.
Dumnezeu o iubește pe Delia
Metoda ABR înseamnă zilnic minim trei ore de exerciții, în plus, părinții merg cu ea să facă și kinetoterapie. Toate acestea costă sume enorme de bani, însă cei doi părinți nu s-au gândit nici pentru o secundă să cedeze.
„Eu cred că Dumnezeu o iubește pe Delia și vrea ca ea să trăiască. Am fost de-atâtea ori la un pas de o tragedie, dar ea a supraviețuit. A trecut peste zeci de pneumonii și tratamente cu antibiotice, am ajuns și la reanimare. A rezistat la toate și în plus face progrese. E tare frumoasă când zâmbește”.
Diana recunoaște că medicii se tem să facă prognoze, astfel că neurologii la care a mers nu știu când va fi următorul succes al Deliei, dar știu că șanse există. „Acești copii își pot reveni miraculos dacă sunt iubiți și se investește în ei. Delia poate, la fel ca orice copil, să manipuleze. Când are nevoie de atenție, știe cum să mi-o capteze și să mă întorc la ea să o îmbrățișez. Deci, ea știe ce vrea și știe cum să obțină. Noi vom continua să dăm tot ce avem pentru ea și nu vom renunța nici pentru un motiv”, ne asigură ea.
Puțini oameni au curajul de a lupta în condițiile în care miile de euro se cheltuiesc într-o goană de neimaginat, iar posibilitățile financiare sunt mult mai limitate, decât necesitățile. Diana trebuie să fie alături de Delia în orice moment, din această cauză nu mai poate merge la serviciu. Cât de mult va afecta cariera ei profesională lipsa permanentă de la muncă, nu știe. Banii vin din salariul soțului, din datorii și puținele donații de care s-au bucurat până acum.
Ordine plătită cu un preț mult prea mare
Între timp, instituția medicală care s-ar face vinovată de situația Deliei nu a anunțat dacă va plăti sau nu despăgubiri. Și dosarul penal și procesul de judecată decurg extrem de greu. Într-un sigur an au avut loc numai două ședințe de judecată.
„Ultima ședință a fost surprinzătoare. Avocatul instituției a avut o reacție foarte negativă când am cerut efectuarea unei expertize medico-legale, pentru dosarul civil, în România. Instanța ne-a obligat să o efectuăm în Republica Moldova și apoi putem apela și la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici. Aceasta prelungește procesul cu cel puțin câteva luni. N-am înțeles de ce par așa de deranjați de acest lucru, dacă tot susțin că n-au nicio vină”, explică Diana. În consecință, nici vorbă de despăgubiri.
„Mi-au povestit mămicile care au născut după mine la Medpark că este asigurată acum o planificare mai atentă și chiar au introdus gărzi de noapte. Unele femei spun că totul datorită faptului că am făcut public acest caz. Mă bucur, dar prețul a fost mult prea mare”.
Între timp, femeia își pune o serie de întrebări referitor la ce s-a întâmplat în noaptea când a născut-o pe Delia și mai apoi. „Există o serie de divergențe în datele medicale. În epicriza eliberată de la spital scrie că aveam deschidere completă a colului, deci, conform protocoalelor medicale trebuiau să mă lase să nasc pe cale naturală. În alte acte medicale, ei scriu că aveam dilatare de doar șapte centimetri, iar ora în care a început nașterea și scurgerea lichidului amniotic este total diferită, cu o abatere de zeci de minute”, explică Diana, arătându-mi epicriza și protocolul în cazul nașterii cu prolabare de cordon, pe care îl știe deja pe de rost.
Lipsesc semnături și ștampile
Întâmplător sau nu, pe epicriza eliberată s-au semnat medicul curant, vicedirectorul medical, însă nu și directorul medical de atunci, Mihai Ciocanu, care este acum viceministru al Sănătății. Diana dă asigurări că Ciocanu se afla atunci în Moldova și a vorbit chiar a doua zi cu ea, deși ulterior a anunțat că ar fi fost plecat din țară.
Mai mult, lipsesc și stampilele instituției medicale. Ordinul Ministerului Sănătății din 3 august 2009, nr.265, prin care a fost aprobată instrucțiunea cu privire la completarea fișei medicale a bolnavului de staționar, prevede clar că „pe epicriza de externare și extrasul din fișa medicală se semnează medicul curant și șeful de secție și se vizează cu ștampila dreptunghiulară și triunghiulară a instituției medico-sanitară”. Pe epicriza eliberată de Medpark lipsesc cele două ștampile.
Vicedirectorul medical al spitalului, Olga Șchiopu, a răspuns scurt că nu poate fi vorba despre plata despăgubirilor, întrucât dosarul continuă, respectiv, nu există o decizie a instanței de judecată. „Încă nu s-a stabilit greșeala medicală”, ne-a spus ea.
Diana Berari a născut la Spitalul Internațional Medpark exact acum doi ani. La ora când a ajuns în spital nu era niciun medic ginecolog, aceștia au ajuns cu mare întârziere. Delia s-a ales traume grave, după ce înainte de naștere s-a produs o prolabare de cordon, iar nașterea a fost întârziată forțat de către medicul obstetrician. Din acest motiv fetița se asfixia din lipsă de oxigen. Acum ea are encefalopatie hipoxic - ischemică perinatală, ceea ce i-a provocat mai multe probleme de sănătate. Delia face progrese doar datorită faptului că părinții investesc sume enorme de bani în recuperarea ei. La început însă ea se hrănea printr-o sondă, iar mâinile și picioarele îi erau complet paralizate.
█ Articole relaționate: