Autor: Irina Papuc
Ministerul Sănătății propune ca în spitale să existe fonduri obligatorii de despăgubiri în cazuri de malpraxis. Aceasta ar însemna că instituția își asumă responsabilitatea pentru greșeala medicală a unui doctor. Deși acest element, caracteristic sistemelor în lipsa greșelii este eficace și dă rezultate pe termen lung în alte state, în Republica Moldova ar fi total ineficient.
Proiectul Legii Ocrotirii Sănătății prevede că instituțiile medicale, fie de stat, fie private pot forma fonduri de risc pentru cazurile de malpraxis. În același timp, legea nu reglementează care ar urma să fie contribuția doctorilor, sub ce formă, cum vor fi acordate despăgubirile și în ce cazuri.
Crearea fondurilor pentru cazuri de malpraxis la nivel de instituții este un pas către asumarea răspunderii pentru greșelile medicale ale angajaților. Asumarea răspunderii mai este denumită și instituționalizarea greșelii, iar unele state aleg acest model, argumentând că instituția poate deține mai bine controlul asupra erorilor și greșelilor medicale.
„În cadrul acestui sistem, răspunderea civilă individuală a lucrătorului medical este redusă la minim sau eliminată. În contextul malpraxisului medical, instituționalizarea răspunderii medicale vine să combată inechitatea determinată de angajarea răspunderii civile pentru „greșelile generate de sistem” în cazul lucrătorului medical angajat al instituției medicale. În cadrul acestui sistem, spitalele și companiile de asigurări nu doar acoperă costurile pentru greșelile medicale, ci pun în practică în mod activ programe de reducere a greșelilor medicale, pentru ca să plătească mai puțin”, explică expertul Andrei Mecineanu. Totuși, sistemul are puncte slabe.
„Din dorința de a evita erorile prin reglementări exagerate există riscul de a influența și afecta independența profesională și luarea deciziilor cu caracter medical. În consecință aceasta ar putea genera schimbări pozitive minore. Pe de altă parte, instituționalizarea greșelii poate genera situații de neglijență extremă, comportament prejudiciabil deliberat din partea lucrătorului medical, acțiuni pe care instituția medicală nu le va putea controla în totalitate”, adaugă expertul.
Obligații pentru doi, dar plătește unul
Pe lângă alte neclarități rămâne inexplicabil faptul cum va funcționa instituționalizarea greșelii, întrucât același proiect de lege prevede clar că obligațiile se împart între medic și instituție, respectiv de unele cazuri de malpraxis se face vinovat medicul, iar de altele – exclusiv instituția medicală.
Crearea fondurilor la nivel de instituție ar putea fi o decizie care le va da ulterior bătăi de cap managerilor de spitale, întrucât contravine altor legi funcționale acum în Moldova. Este vorba de Legea cu privire la asigurări din 2006, care spune că activitatea de asigurare poate fi desfășurată doar de cel care deține o licență în acest sens.
Totodată, crearea fondurilor la nivel de instituție pare a fi un model preluat, din nou, pe jumătate din sistemele în lipsa greșelii, acolo unde există fonduri create la nivel de regiuni în caz de malpraxis. Aceste fonduri sunt create din taxe.
„Finanţarea despăgubirilor în sistemele în lipsa greșelii se realizează din fondurile asigurărilor pentru compensarea pacienților, care sunt în mare parte acumulate de administrația publică prin sistemul de impozitare. În actualele condiții socio-economice ale Republicii Moldova, aplicarea în practică a acestui sistem devine extrem de puțin probabilă. Și apoi nu trebuie să uităm că în Republica Moldova sistemul aplicat este în baza greșelii, ceea ce implică probarea ei. Pentru a elimina toate neconcordanțele care nu permit acum aplicarea acestui sistem ar fi necesare mai multe modificări legislative. Acestea însă vor frâna procesul de soluționare eficientă a cazurilor de malpraxis cu cel puțin patru ani”, mai crede Andrei Mecineanu.
█ Articole relaționate: