Autor: Irina Papuc
Datele unui studiu, bazat pe analiza expertizelor medico-legale arată că medicii din Republica Moldova stabilesc diagnostice greșite și tratează respectiv moldovenii de boli de care nu suferă. Statul care alocă bani pentru tratament, prin mecanismul asigurărilor, aruncă banii în vânt. Cel puțin acum, nimeni nu-și pune problema, întrucât în Moldova nu există un sistem de evidență a greșelilor și erorilor medicale.
Datele unui studiu care a inclus analiza expertizelor medico-legale în comisii din perioada 2006-2011 arată că 43 la sută dintre cazurile clinice supuse expertizei medico-legale conțineau diverse erori. Cele mai frecvente, dintre acestea, adică aproape 52 la sută dintre cazuri este vorba despre erori de diagnostic.
Un alt studiu efectuat în 2011 care a vizat calitatea serviciilor chirurgicale a arătat date similare. Cifrele sunt la fel de îngrijorătoare. Astfel, din numărul total de fișe medicale de profil chirurgical, 38 la sută conțineau erori, dintre care 55 la sută – de diagnostic. Cele mai multe greșeli au fost depistate în spitalele raionale, iar specialitățile unde s-au admis cele mai multe erori sunt în chirurgia generală, pediatrică și obstetrică, a concluzionat în studiul său, Andrei Pădure, șeful Catedrei de Medicină Legală din cadrul USMF „Nicolae Testemițanu”.
Deși nu există date referitor la cheltuielile irosite pentru diagnostice și tratamente greșite, această cifră ar putea fi ușor calculată de către cei care ar trebui să manifeste interesul pentru acest fenomen. Datele statistice ale CNAM arată că în ultimii opt ani bugetele pentru asistența medicală spitalicească și de ambulatoriu au crescut treptat. De exemplu, alocațiile pentru spitale au crescut de la aproape 1 miliard în 2006, până la peste 2 miliarde în 2013. În total este vorba despre aproape 10 miliarde de lei, bani de care au beneficiat spitalele în acești opt ani. Și bugetul pentru asistența medicală de ambulatoriu a fost în creștere, de la peste 100 de mii în 2006 până la 290 de mii în 2013.
Valoarea sumelor alocate din asigurările de sănătate pentru tratamente eronate și inutile poate doar fi intuită, analizând aceste date. Nimeni acum nu-și pune problema să afle cât de mult ne afectează, printr-o analiză concretă. De altfel, acest lucru nici nu poate fi realizat în totalitate din două motive - nu există un sistem de monitorizare a cazurilor de erori și greșeli medicale, iar al doilea este că CNAM abia acum implementează un audit în sistemul DRG, care ar putea face puțină lumină.
„Acum Centrul de Management în Sănătate nu deține date și nici un sistem informațional care ar permite evidența greșelilor și erorilor medicale din sistem. Noi suntem subordonați Ministerului Sănătății, de aceea inițiativa ar trebui să vină de la ei. Dacă se va pune probleme, vom lua măsuri”, afirmă Petru Crudu, vicedirector al Centrului Național de Management în Sănătate.
Acum legislația din Moldova nu prevede expres obligativitatea raportării erorilor de normă și de fapt. Codul-cadru deontologic al lucrătorului medical prevede raportarea erorilor, dar obligația este una de ordin „moral”.
Încercările noastre de a afla care sunt soluțiile Ministerului Sănătății și CNAM pentru a opri investițiile aruncate în vânt, nu am obținut niciun răspuns. Responsabilii de la CNAM au răspuns scurt că dețin astfel de mecanisme, fără să explice care sunt ele.
„Acum în spitale funcționează comisii care examinează toate cazurile de deces sau de leziuni provocate prin erori sau greșeli medicale. Așa cum nu știți dumneavoastră, așa nu știu nici eu care sunt concluziile acestor comisii, pentru că rămân la nivel de instituție. La nivel de sistem nu există astfel de date, întrucât nici CNAM, nici Ministerul Sănătății nu știe câte resurse sunt alocate acum pentru diagnosticele și tratamentele greșite”, spune Valentina Stratan, deputat și membru al Comisiei parlamentare sănătate, protecție socială și familie. Stratan crede că aceasta rămâne una dintre cele mai mari restanțe ale sistemului.
„Nu putem spune că nu s-a făcut nimic, lucrurile se schimbă însă acestea sunt sporadice și nu vor genera un rezultat atâta timp cât nu va exista o lege a malpraxisului. Trebuie să dăm cel puțin o explicație a malpraxisului și numai după aceea să creăm sisteme de raportare obligatorie a greșelilor medicale, ca să avem nu numai constatarea cazului de malpraxis, dar și pârghii de a acționa”, este de părere Stratan.
█ Articole relaționate: