Dovadă de indiferență. Medicii i-au spus unei femei că este bolnavă abia peste un an după ce au aflat că suferea de hepatita C și risca să moară

Autor: Irina Papuc

Au ținut-o în necunoștință de cauză, timp de un an, iar acum se justifică. Autoritățile medicale susțin că nu aveau cum s-o anunțe pe o tânără că e bolnavă de hepatita C, chiar dacă au aflat acest lucru imediat, din analiza probelor de sânge pe care ea l-a donat binevol acum câțiva ani, în cadrul unei campanii organizate de Ziua Mondială a Donatorului de Sânge. Dar, în pofida scuzelor invocate acum, la acea dată doctorii erau obligați să-i comunice tinerii despre boala de care suferă, lucru care ar fi putut s-o ajute să evite un tratament extenuant și extrem de costisitor.

Este cazul Stelei Leucă, care și-a împărtășit durerea pe blogul ce și l-a deschis pe SanoClub, unde scrie că a fost entuziasmată de ideea de a putea salva viața altor oameni. De aceea, a răspuns chemării medicilor și mers în 2011 pentru prima dată să doneze sânge. Peste un an a revenit, cu același entuziasm și însoțită de colegii de serviciu a mers să doneze sânge. Viața i s-a întors, însă, pe dos.

„Acolo mi s-a spus că nu pot dona. La întrebarea mea naturală „de ce“, răspunsul a fost că nu îmi poate spune, pentru că aceasta este informație confidențială. Vă imaginați surprinderea și reacția unui om căruia i se spune că informația despre el nu i se poate da, pentru că trebuie ținută confidențial. Unica sugestie a fost să merg să-mi verific sângele. La insistențele mele, însoțite de reacții emoționale doamna mi-a scris pe un colțișor de hârtie două abrevieri. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce înseamnă. Am aflat ulterior că am hepatita C“, povestește Stela Leucă.

În cazul ei însă totul putea să fie altfel. „Am slăbit peste zece kilograme, mi-a căzut foarte mult păr din cap, iar imunitatea era aproape la zero. Medicul care m-a tratat mi-a spusă că maladia pe care o aveam era de vreo 15 ani, poate chiar și mai mult. În cazul meu, dacă aș fi aflat cu un an mai devreme ar fi fost o mare diferență în procesul tratamentului. În primul rând ar fi existat șanse ca să fie mai scurt, iar efectele secundare, cu care voi trăi toată viața, ar fi fost mai puțin grave“, mărturisește Stela.

Scuzele pe care le invocă doctorii sunt de ordin legislativ.

Astfel, potrivit Svetlanei Cebotari, șefa Centrului Național de Sănătate Publică, altădată medicii de familie erau informați cu privire la donatorii al căror sânge se dovedea contaminat cu vreo boală infecțioasă, trebuiau să verifice aceste date și să-i anunțe pe cei infectați sau rudele acestora. Mecanismul a fost, însă, modificat începând din 2012, odată cu intrarea în vigoare a Legii privind datele cu caracter personal. 

„În prezent, orice persoană care a donat sânge la Centru poate veni și cere orice informație despre el, în baza unui act de identitate. Noi nu avem dreptul acum să sunăm acasă și să informăm rudele. Acest lucru se poate face numai dacă persoana care vrea să doneze scrie cerere ca să fie informată despre rezultatele examinării sângelui“, a declarat pentru Sănătate INFO Svetlana Cebotari.

Ea afirmă că, în prezent, informația cu privire la donatorii de sânge nu este furnizată Centrelor de sănătate publică, nici măcar dacă testele demonstrează că suferă de o boală gravă. În opinia ei, ar fi binevenit să se revină la vechea practică, dar e nevoie de o nouă modificare a cadrului legal.