Redactor: Virginia Murariu
Bolnavii diagnosticaţi cu cancer la Institutul Regional de Oncologie (IRO), din România, regretă că nu au venit din timp la medic şi că s-au lăsat înşelaţi de boala care le-a dat mai apoi viaţa peste cap.
Pacienții spun că nu şi-au dat seama când organismul a început să dezvolte celulele canceroase, pentru că nu au avut dureri, dar s-au trezit deodată că nu mai au putere, că amețesc sau că tot ce mănâncă le cade greu. După câteva analize, au fost îndrumați către IRO pentru continuarea investigațiilor, iar aici diagnosticul a căzut peste ei ca o ghilotină. Însă au înfruntat frica şi cu ajutorul familiei, psihologului şi medicilor au început schema de tratament, ședințele terapeutice, şi au așteptat ca situația să se îndrepte.
Pentru Ana, o femeie de 61 de ani din Bacău, diagnosticată cu cancer la sân, vestea a fost cumplită şi a obligat-o să-şi reorganizeze viaţa, să se mute la Iaşi mai aproape de medicii curanți şi să se retragă cel puțin un timp de la serviciu. „Am făcut ședințe de terapie, am trecut prin șocul căderii părului şi al unghiilor şi am găsit forța să merg mai departe pentru că de la început m-am gândit că vreau să înving boala. Am vrut să mă simt normală, şi atunci după intervenția de mastectomie am optat pentru protezarea sânului“, a spus pacienta potrivit Ziarului de Iași.
Ana a împlinit deja un an de când face tratamentul cu citostatice pentru înlăturarea oricărui dubiu că celule canceroase vor reapărea după intervenția de extirpare a sânului şi mai are încă patru până la îndeplinirea schemei terapeutice stabilite de medici.
Ioan a ajuns târziu la spital, când tumoarea deja se răspândise în corp şi nu mai putea fi oprită. Bărbatul din Dorohoi, în vârstă de 65 de ani, a venit la IRO la îndrumarea doctorilor de la Spitalul „Sfântul Spiridon“. Ajunsese la ei din cauza unor dureri puternice de stomac care erau însoțite de senzația de vomă permanentă, iar după câteva analize, medicii i-au spus că ei nu îl pot ajuta foarte mult şi că cel mai bine este să se interneze la IRO, pentru că în secţia de paliaţie durerea poate fi remediată.
„Am stat internat în două ture, o dată șapte zile şi acum 12. Pe mine mă hrănesc cu perfuzii. Nu pot să iau nimic în gură, pentru că mi se face rău. Când aduc infirmierele mâncarea în salon, mi se face poftă, dar nu mănânc. Îmi acopăr faţa cu cearceaful şi înghit în sec“, a spus pacientul.
Maria, o femeie în 56 de ani diagnosticată cu cancer la plămân, spune că boala a înşelat-o, a făcut-o să creadă că e anemică şi răcită, şi abia după aproape un an de la apariţia simptomelor a ajuns la medic. „Nu pot spune că îmi era rău la început. Oboseam, mă simțeam sleită de puteri şi nici poftă de mâncare nu aveam, dar am crezut că e o lipsă de vitamine, nicidecum cancer“, a spus femeia care a aflat în urmă cu o lună că are pe plămânul drept o tumoră de câţiva centimetri. Acum, Maria aşteaptă să fie programată la operaţia de extirpare a zonei afectate şi speră că boala nu va reapărea peste câtva timp, aşa cum a mai auzit de la alţi pacienţi.
„Pe plan mondial, cancerul tinde să devină principala cauză a deceselor, să ajungă astfel pe locul I şi să înlocuiască actualul deținător al primei poziții, bolile cardiovasculare. Situația din România se apropie de această ipoteză, însă încă nu s-a ajuns la un astfel de stadiu. Pacienții noştri cu cancer ajung în atenţia medicilor în stadii avansate şi mai rar în stadii precoce. În societăţile dezvoltate, raportul cazurilor înregistrate este de 30% cancere avansate şi 65-70% cancere precoce. În România, raportul este invers: 60% cancere avansate, care ajung în spital abia atunci când pun probleme serioase, şi 30% în stadii precoce“, a precizat doctorul Lucian Miron, şeful Secţiei de Oncologie de la Institutul Regional de Oncologie din România.
█ Articole relaționate:
10 lucruri pe care trebuie să le cunoști despre cancer
O femeie a murit de cancer, după ce doctorul „a uitat” să-i pună diagnosticul