Autor: Sorina David

Recunoaște că a fumat de câteva ori în viață, dar nu a fost cucerit de fumul de țigară. Ba mai mult, a înțeles încă de la început cât de periculos este acest viciu. Astfel, acum încearcă să ajute fumătorii să renunțe la acest obicei nesănătos, dar și să împiedice tinerii și copii să devină dependenți de țigară. Cum face acest lucru? Promovând în țara sa natală măsurile de luptă împotriva fumatului. Expertul spune că rezultatele nu s-au lăsat așteptate prea mult, anume din motivul că însăși oamenii își doresc să renunțe la fumat, doar că au nevoie de ajutor pentru a reuși acest lucru. Acest ajutor vine prin intermediul legislației antitutun. Andrei Skipalski precizează că anume legislația are menirea să schimbe viziunea oamenilor despre fumat și despre țigări.

Domnule Skipalski, când a început Ucraina să lupte cu acest viciu - fumatul?

În Ucraina lupta împotriva fumatului a început încă din 2005, atunci când a intrat în vigoare o lege care controlează domeniul tutunului sub diferite aspecte - comercializare, fabricare, publicitate, etc. Acea lege a fost una revoluţionară în domeniul controlul tutunului, deoarece până în acel moment la noi în ţară nu a mai fost aprobat şi nici măcar pus în discuţie vreun document care ar veni să controleze strict acest domeniu. Următorul pas a fost ratificarea Convenţiei Cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind Controlul Tutunului. S-a întâmplat în 2006. Așadar, această luptă împotriva fumatului o ducem din anii 2005-2006, de atunci au început să se mişte lucrurile în acest domeniu. Următorul pas în lupta cu fumatul a avut loc abia peste trei ani, adică în 2009, când s-au mărit semnificativ accizele la tutun. Asta a fost măsură foarte eficientă, deoarece până atunci în Ucraina accizele la tutun erau foarte mici, iar ţigările erau accesibile aproape pentru orice cetățean.

Deci, ca să obţii un rezultat bun în lupta cu fumatul este nevoie să munceşti ani de zile…

Într-adevăr, este un proces de lungă durată. Este foarte greu să obţii susţinere, în special financiară, în lupta cu fumatul. Cel puţin, pentru noi aşa a fost. Poate că organizaţiile atât internaţionale, cât şi cele naţionale sunt dispuse să investească în această luptă, însă ei au nevoie să vadă rezultate. Anume acest aspect și complică situația, pentru că ei aşteaptă să vadă rezultate în cel mai apropiat timp, însă în lupta cu fumatul nu ai cum să vezi imediat rezultate semnificative. Asta pentru că maladiile cauzate de fumat evoluează lent. Adică, după ce ai întreprins o anumită măsură în lupta cu fumatul, abia peste câţiva ani ai putea estima cum a influenţat această măsură asupra mortalităţii prin maladiile asociate cu fumatul. De exemplu, dacă în 2010 ai mărit accizele la ţigări sau ai interzis fumatul în locurile publice, cel puţin peste 10 ani se va putea aprecia concret cu cât a scăzut morbiditatea, dar şi mortalitatea provocată de mai multe maladii, precum cancer pulmonar, accident vascular cerebral, infarct miocardic, etc. Este foarte greu să vii cu astfel de argumente atunci când vrei să implementezi careva măsuri stricte în lupta cu fumatul. Și mai greu este să demonstrezi cum măsurile de luptă împotriva fumatului influenţează asupra calităţii vieţii, deși toată lumea cunoaște bine acest lucru.

Dar sunt şi măsuri de luptă împotriva fumatului care au rezultat imediat?

Sigur că sunt, însă rezultatele solide, ca să le spun aşa, apar mai târziu. Iată mărirea accizelor la ţigări sau la alte produse din tutun are un efect imediat. Acest efect se simte prin reducerea numărului de fumători sau reducerea consumului de tutun. Din cauza preţului mare a ţigărilor unii oameni renunţă la fumat imediat, alţii fumează mai puţin, decât obişnuiau înainte. Acesta şi este efectul acestei măsuri și, deși este parțial, este binevenit.

Ce măsuri de luptă împotriva fumatului au, totuși, un efect întârziat?

Iată restricţiile cu privire la publicitatea ţigărilor au un efect întârziat. Asta pentru că industria tutunului, în mare parte, îşi direcţionează mesajele publicitare către adolescenţi, tineri, deoarece cu trecerea timpului şi cu schimbarea generaţiilor să nu-şi piardă consumatorii. Din moment ce s-a interzis publicitatea la ţigări, efectul acestei măsuri poate fi simţit abia la următoarea generaţie de adolescenţi, cei care deloc nu au fost expuşi reclamelor la ţigări, adică peste cel puţin 10 ani. Tinerii şi adolescenţii nu vor începe să fumeze, iar în rezultat numărul fumătorilor va scădea foarte mult. O altă măsură cu efect întârziat este interzicerea fumatului în locurile publice. Adică de la implementarea acestei măsuri noi vedem treptat că scade rata consumului de ţigări, însă este foarte greu să vedem numărul persoanelor care au renunţat la fumat. Odată cu implementarea acestei măsuri oamenii, de exemplu, fumează un pachet de ţigări la două zile, dar nu ca înainte două pachete pe zi. Acesta tot este un rezultat foarte bun, dar totuşi e greu să observăm câţi oameni renunţă definitiv la fumat, fiind influențați de această măsură. Noi suntem siguri că sunt astfel de persoane, dar e greu să demonstrezi prin cifre. Însă, reducerea consumului de ţigări este o primă etapă, jumătate din rezultatul dorit, ca să spun aşa.  

Atunci cum se poate de demonstrat că astfel de măsuri au efectul dorit, iar numărul fumătorilor scade?

Acesta şi este motivul din care în multe ţări a fost foarte greu de aplicat legea privind controlul tutunului, așa cum prevede Convenția Cadru a OMS. Este foarte greu să demonstrezi că aceste măsuri influenţează asupra consumului de ţigări şi a altor produse din tutun, însă legea este un instrument bun de luptă împotriva fumatului. Oamenii nu înţeleg că atitudinea faţă de un anumit lucru sau obicei poate fi educată prin lege. Şi într-adevăr aşa este, prin legislaţie poate fi oprită epidemia fumatului.

Ce măsuri de luptă împotriva fumatului a reuşit să implementeze până acum Ucraina? 

Noi nu avem o lege atât de complexă cum are Republica Moldova și care urmează să fie adoptată în cea de-a doua lectură. Dar și noi lucrăm ca să implementăm o lege asemănătoare cu a voastră. Vom lua exact textul legii privind controlul tutunului din Republica Moldova şi îl vom traduce pentru legea noastră. Totuși, până acum Ucraina a reuşit să interzică fumatul în locurile publice şi să interzică publicitatea la ţigări, modificările la lege fiind adoptate în 2012, pe 13 decembrie. În ceea ce privește interzicerea fumatului în locurile publice se respectă. Cu publicitatea avem probleme, pentru că legea nu spune clar ce se consideră publicitate şi ce nu. Dar vom repara lucrurile.

Cum aţi reuşit să convingenţi autorităţile şi societatea să accepte astfel de măsuri drastice?

A fost greu, dat totuşi nefumători sunt mai mulţi decât fumători. Nu noi am fost cei care i-am convins că fumatul în locurile publice îmbolnăveşte şi omoară, dar oamenii care sunt nevoiţi să lucreze în localuri unde se fumează. Am cunoscut mai mulţi chelneri şi proprietari de restaurante care au povestit despre condiţiile lor de muncă, cum muncesc în fum de ţigară chiar şi câte 12 ore pe zi. Proprietarii de cafenele, restaurante au povestit că personalul într-adevăr nu rezistă mult să lucreze în localurile lor, pentru că acolo se fumează, iar ei încep să aibă probleme de sănătate chiar şi după câteva luni de lucru. Noi nu am încercat să convingem societatea prin nişte cifre sau termeni ştiinţifici, dar le-am arătat realitatea prin ochii celor care au de suferit cel mai mult din cauza fumatului. Până la urmă societatea a înțeles că, de fapt, fumătorii pot fuma liber oriunde, numai nu în localurile închise, unde se află şi nefumătorii. Asta nu este nicio încălcare de drepturi. În final am reuşit să-i convingem pe oameni că nu fumatul este un drept fundamental, dar cel la aer curat şi la sănătate.

Ce aţi făcut la modul practic pentru a obține această performanță?

Ceea ce se face în aproape toate ţările care încearcă să lupte cu fumatul – banere cu mesaje, campanii de promovare a modului sănătos de viaţă, la care luau parte personalităţi cunoscut, etc. Pe banere prezentam lumii situaţia reală, câte persoane mor anual din cauza maladiilor asociate cu fumatul, câţi fumători sunt în Ucraina şi câte ţigări se consumă anual, câți copii sunt expuși publicității produselor din tutun, etc. Desigur că fumătorii nu erau încântaţi de interzicerea fumatului în locurile publice, dar, până la urmă, au înţeles şi ei că, de fapt, legea nu vine să interzică fumatul definitiv, ci doar în anumite locuri. În general, fumătorii sunt mai egoişti de felul lor. Ei fumează în preajma nefumătorilor fără ca să se gândească şi la binele celor din preajmă. Totuşi, noi am reuşit să-i convingem şi pe ei. Statisticile arată că 75% dintre fumătorii din Ucraina vor să renunţe la fumat, dar nu pot.

Pe lângă banere, conferințe de presă, în 2008-2009 a avut loc o manifestaţie publică împotriva fumatului cu participarea liderilor de opinie din Ucraina. Astfel, în urma acestor acțiuni, așa s-a întâmplat că societatea ucraineană a început să creadă că fumatul deja nu mai este la modă. Deja la modă era să lupţi şi să te manifeşti împotriva acestui viciu.

După ce și-a proclamat independenţa, Ucraina se număra printre ţările cu cei mai mulţi fumători. Cum s-au schimbat lucrurile din 2012, după implementarea măsurilor de luptă cu fumatul?

Sigur rezultate sunt – la două luni după implementarea legii în 93 la sută dintre localurile publice nu se fuma, ceea ce înseamnă că legea se respectă. La început sigur că au fost probleme, pentru că erau unii proprietari de localuri de alimentaţie publică ce se opuneau vehement legii, dar am reuşit să trecem şi peste asta. Personalităţile publice s-au implicat foarte mult în promovarea unui mod de viaţă fără tutun, ceea ce a avut un impact mare asupra opiniei publice. Lumea întotdeauna ia exemplu de la vedete, sportivi, jurnalişti emeriţi, adică de la oamenii de succes. Aşa s-a întâmplat şi în cazul fumatului.

După ce a intrat în vigoare legea, în 2012, a fost efectuat un sondaj, conform căruia 75 la sută dintre respondenți au apreciat pozitiv noua lege privind controlul tutunului. Dintre aceştia 50 la sută erau fumători. Aşa deci, am reuşit cât de cât să schimbăm viziunea oamenilor despre fumat - că acesta nu înseamnă distracţie, dar moarte.

Care a fost atitudinea proprietarilor de localuri față de această lege? În Moldova, de exemplu, aceştia se tem că vor pierde clienţii, dacă va fi interzis fumatul în localuri.

Iniţial şi în Ucraina proprietarii de localuri se temeau de acest lucru, dar ulterior s-au convins că acesta este un mit invocat de industria tutunului pentru a stopa măsurile de luptă împotriva fumatului. Şi mă bazez pe dovezi când spun acest lucru. În februarie, adică la două luni după ce a intrat în vigoare legea care interzice fumatul în locurile publice, chiar la comanda industriei tutunului s-a efectuat un sondaj printre proprietarii de localuri de alimentaţie publică. Potrivit acestuia - 55% dintre respondenţi au spus că venitul lor a rămas acelaşi ca şi înaintea implementării legii, iar 9 la sută au afirmat chiar că au avut o creştere de venit. 45 la sută au afirmat că au avut venituri mai puţine, însă aceasta în contextul în care luna februarie este lună „moartă” pentru localuri. Adică după luna ianuarie, când oamenii se distrează până nu mai pot, în luna februarie deja foarte puţine persoane ies în oraş să se distreze, de aceea şi veniturile localurilor în această perioadă sunt mai puţine. Totuşi, sondajul a arătat că interzicerea fumatului în localurile publice nu influenţează negativ veniturile localurilor, ba din contra.

În Moldova, de exemplu, industria tutunului se implică activ în discuțiile publice și respectiv în elaborarea legii privind controlul tutunului. În Ucraina a fost la fel? Din câte știu Convenţia Cadru a OMS nu permite acest lucru.  

Spre deosebire de Moldova, Ucraina a mers cu paşi mărunţi. Noi abia urmează să elaborăm legea privind controlul tutunului conform Convenţiei Cadru a OMS. Totuşi, industria tutunului a încercat să pună beţe în roate și la implementarea celorlalte legi de luptă cu fumatul. Ucraina trebuia să fie prima ţară din Europa în care pachetele de ţigări să fie acoperite cu mesaje despre pericolele tutunului pe 50% din suprafață. Această măsură a fost aprobată încă în 2009, însă industria tutunului a început să comercializeze astfel de pachete abia în 2012, când au intrat în vigoare deja alte măsuri. Deci, noi trebuia să fim primii, însă industria tutunului a început să scoată în vânzare astfel de pachete foarte târziu. Așa ne-am pomenit printre ultimele țări, unde într-adevăr pachetele de țigări întrunesc această condiție. Deşi legea exista, nu a fost respectată de industria tutunului.

Domnule Skipalski, vă mulțumesc pentru interviu.