Autor: Virginia Murariu
Timp de 14 ani a consumat droguri, iar în 1998 a aflat că are HIV. Pentru că s-a pomenit într-o situație din care atunci nu prea vedea ieșire, a decis să divorțeze. Și totuși a găsit puteri să lupte cu frica de dragul fiicei sale, iar ulterior a reușit să-și întemeieze o nouă familie și să mai nască un copil. S-a recăsătorit cu un fost consumator de droguri, și el HIV-pozitiv. A mai născut o fetiță perfect sănătoasă. Acum, când privește-n urmă, se întreabă cum a reușit. Este însă sigură că nu s-ar mai întoarce vreodată la viața pe care a avut-o. Din acest motiv își protejează copiii să nu-i repete greșelile. Discută cu ei despre HIV/SIDA, patima drogurilor, despre cât de prețioasă este sănătatea și viața unui om.
Irina este din Chișinău și a trecut până acum prin două încercări grele. Prima a prins-o când avea18 ani. Îndemnată de prietenii ei a încercat pentru prima oară drogurile. Au urmat însă doze mai puternice, mai frecvente și astfel a devenit dependentă. A consumat droguri timp de 14 ani. A reușit să se căsătorească în această perioadă cu un bărbat, și el consumator. A făcut o pauză, atunci când a rămas însărcinată și a născut o fetiță, dar după trei luni de alăptare a revenit la același viciu.
În 1998 a fost informată însă că are HIV. „Eram dependentă de droguri și am fost internată la narcologie pentru detoxifiere. Exact în acea perioadă persoanele consumatoare de droguri erau testate. Pe atunci nu erau atâtea proiecte pentru persoanele consumatoare de droguri. Nu primeam seringi gratuite. Dar vreau să vă spun că atunci când unui drogat îi este însă rău, el se gândește cum să-și facă repede o injecție. Atât“, își deapănă amintirile femeia.
Verdictul l-a primit de la doctor, iar cuvintele lui și le amintește și astăzi. „Doctorul m-a informat foarte corect, ceea ce era uimitor pentru anii 90. Îmi dau seama că foarte mult contează nu neapărat ce îți spune, dar cum o face. Când au venit rezultatele, doctorul mi-a spus că am HIV, dar dacă voi duce un mod de viață sănătos voi trăi atât cât îmi este dat“, povestește Irina. A urmat o perioadă grea, nu era pregătită să-și accepte statutul. A decis să divorțeze, deoarece soțul nu avea HIV și îi era frică să-l infecteze. „Soțul meu era după gratii. Probabil asta l-a salvat. Când a fost eliberat m-a întrebat de ce nu i-am scris. Abia atunci i-am mărturisit că am HIV. Era gata să ne continuăm viața așa, dar nu am putut. Cunoscusem deja o altă persoană HIV-pozitivă“, povestește femeia.
S-a lăsat de droguri abia la un an după ce a aflat că are HIV. Totuși, timp de șase ani nu și-a mai făcut analize de sânge și nici nu a primit tratament. A trecut prin depresie, a încercat să se sinucidă, să-și taie venele. Și totuși a găsit puterea să trăiască pentru fiica ei. Totul s-a schimbat și mai mult atunci când a aflat că este însărcinată cu al doilea copil.
„Atunci nu știam nimic despre HIV. Știam că este o boală mortală. În 2004 am rămas însărcinată și am aflat că este tratament profilactic pentru copil. Am început tratamentul din luna a 7-a. Practic, cu două luni înainte de naștere, mama care are HIV trebuie să ia o pastilă, la o oră fixă, iar mai apoi să-i dea copilului sirop. Alăptarea este contraindicată“, accentuează Irina.
A născut o fetiță de peste 4 kilograme, iar când micuța a împlinit 3 ani a aflat că este perfect sănătoasă. „Am avut mari emoții împreună cu soțul. Îmi era frică să aud că are HIV“, spune femeia.
Acum doar fetița mai mare știe că părinții ei au HIV. Ca să evite greșelile lor, Irina și soțul său le povestesc fiicelor cât de periculoase sunt viciile. „Noi discutăm tot timpul și le răspundem la toate întrebările. Fiica mai mare nici măcar nu fumează și știe cât de periculoase pot deveni drogurile. Cineva care se droghează le-ar spune că drogurile sunt cool, că sunt super. Noi le explicăm însă că prețul pe care-l plătesc oamenii care se droghează este foarte mare“. Fiicei mai mici îi povestesc despre ce înseamnă HIV. „Îi spunem cum se transmite, de ce oamenii au HIV“, povestește Irina. Curiozitatea copiilor apare și datorită faptului că ambii soți lucrează într-o organizație care ajută consumatorii de droguri să lupte cu viciul, să scape de el.
Ambii au o viață normală și recunosc că drogurile au fost o greșeală pe care au comis-o din cauza lipsei de informare. Pentru că iau tratament își prelungesc viața. Deși doar persoanele apropiate știu că Irina și soțul are HIV, femeia spune că are mare grijă de siguranța celorlalte persoane. Acasă este foarte precaută atunci când se taie, nu-și face manichiura sau pedichiura la salon, iar medicul stomatolog știe că are HIV. „Nu le spun însă tuturor medicilor că am HIV din cauză că nu toți pot face față acestei informații. Unii, își schimbă atitudinea. Aș vrea însă ca toți doctorii să-și trateze pacienții ca pe oameni care ar putea avea HIV. Ei trebuie să dezinfecteze tot timpul toate instrumentele“, explică Irina.
Spune că se consideră un om absolut normal, față de care oamenii din jur nu ar avea de ce să-și schimbe comportamentul. „Nu mi-e frică dacă oamenii mă vor respinge, dar acei oameni nu știu ce-i așteaptă în viață, pentru că nimeni nu este asigurat de acest virus. Unii spun că au HIV, dar majoritatea nu spun, alții nici nu știu. Cineva poate avea altă infecție, eu am HIV. Dacă ai întreba pe cineva pe stradă, vei afla că fiecare dintre noi are o boală. Cred că o boală oncologică este mai îngrozitoare decât HIV. Cu HIV, datorită tratamentului, oamenii pot trăi atât cât le este dat“, spune Irina.
De când are HIV Irina a întâlnit și doctori care au privit-o acuzator, din cauză că le-a dezvăluit statutul. „Trebuia să mi se facă o brohonscopie pentru identificarea tuberculozei. Nu le-am spus că am HIV, pentru că și așa aveau o atitudine reticentă. Atunci când fac această procedură, doctorii trebuie să ia toate măsurile necesare. Ulterior, le-am spus că am HIV ca să prelucreze instrumentele. Ei au început să țipe la mine de ce nu le-am spus din start. Cu astfel de atitudine, oamenii n-o să-i preîntâmpine“, crede Irina.
Totuși, este de părere că atunci când o persoană are HIV și are un partener sănătos, ar trebui să-i spună despre statutul său. „Este o responsabilitate imensă“. Reamintește că viața nu se termină odată cu HIV. Poate fi prelungită datorită unui mod de viață sănătos și tratamentului.
„Noi nu mâncăm fast food-uri, mâncăm sănătos, de trei ori pe zi. Familia mea la ora 22.00 deja doarme, pentru că atunci se odihnește sistemul nervos. În fiecare zi trebuie să beau o pastilă, la ora fixă. În timpul săptămânii mă asigur că am o zi în care îmi deconectez telefonul și mă odihnesc, citesc“, mărturisește femeia.
Are și un mesaj pentru tinerii care sunt recrutați de cei care vând droguri, dar și care din anumite motive nu se protejează în timpul relațiilor sexuale. „Nimeni nu este asigurat de HIV/SIDA. Trebuie să vă protejați tot timpul. Ar fi însă mult mai frumos și bine să știți bine persoana cu care sunteți și să vă păstrați familia, să nu vă consumați cu relații efemere“, ne-a sfătuit în final Irina.
█ Articole relaționate: