Autor: Irina Papuc
O fetiță de numai cinci anișori din Chișinău s-a îmbolnăvit și a decedat fulgerător sub privirile neputincioase ale familiei în timp ce medicii s-au încurcat în diagnostice. Aceștia le-au stabilit și ulterior tot ei le-au exclus, fără să înțeleagă ce de fapt omora copilul cu fiecare oră care trecea.
Într-un final, o comisie de la Ministerul Sănătății a învinovățit mama că a otrăvit copilul cu medicamente, iar în consecință micuța a murit. Mama, la rândul ei, spune că vrea să avertizeze toate mămicile din Moldova în privința incompetenței unor doctori și speră că aceștia cel puțin vor fi dați afară de la serviciu ca să nu mai facă rău altora.
Monica- Maria Herescu avea doar cinci anișori când creierul ei a încetat să mai funcționeze, după o luptă istovitoare de jumătate de an, cât s-a aflat în comă la Institutul Mamei și Copilului. Totul s-a petrecut atât de repede, încât mama ei nu realizează nici acum cum de a putut-o pierde așa.
Prima zi (27 aprilie, Duminică): Gabriela povestește că a mers cu Monica, pe care o dezmierda Mia, pentru câteva zile la bunici. Era anul trecut, de Paștele Blajinilor. Seara târziu fetița făcuse febră de 38,8, iar mama alarmată a sunat medicul pediatru care îngrijea copila de la naștere și i-a spus simptomele. Medicul i-a sugerat să-i dea Nurofen. Gabriela spune că i-a administrat medicamentul în conformitate cu prescripția, în două prize. Dimineața fetița s-a simțit bine, astfel că mama acceptase rugămintea tatălui, de care divorțase, să-i dea fetița pentru week-end.
A doua zi (28 aprilie, Luni): La ora 6.00 dimineața Monica începuse să se simtă rău din nou – vomitase, așa că a fost transportată la Chișinău. La ora 10.00 este consultată de medicul pediatru care a recomandat să fie hidratată cu Rehidron și Amoxiciclină de trei ori pe zi pentru că avea amigdalele umflate. Starea ei se stabilizase, însă Gabriela spune că era îngrijorată, de aceea a mers la Spitalul pentru Copii „Valentin Ignatenco”.
A treia zi (29 aprilie, Marți): „La ora 10.00 eram la spital. I-au luat niște analize după care mi-au spus că este suspecție la Hepatita A și că ei nu tratează așa ceva acolo. Trebuia să mergem la Spitalul de Boli Infecțioase pentru Copii”, povestește mămica cu teancuri de hârtii în față. Așadar, acestea arată că Monica avea un nivel ridicat al acetonei în urină și ficatul puțin mărit. La ora 14:20 mama ajunge cu fetița la Spitalul de Boli Infecțioase pentru Copii, însă aici medicii au suspectat că ar fi vorba de o apendicită acută.
Gabriela spune că fetița vomitase în acea zi de aproape zece ori și cerea isteric de băut. Starea ei însă n-a pus în gardă pe nimeni, se revoltă mămica. „Ne-au pus într-o boxă pentru supraveghere. Medicul care ne-a consultat inițial, Ana Grati, n-a vrut să excludă diagnosticul de apendicită, așa că ne-au lăsat sub supraveghere și mi-a interzis să-i dau ceva de băut. Ea sărmana plângea și mă ruga să-i dau apă. Mi-a rupt sticla cu apă din mână și…”. Mămica începe să plângă – era chinuitor de dureros să fie imună la plânsetele și rugămințile copilei de-ai da puțină apă.
Conform datelor medicale, Monicăi i s-au făcut perfuzii - acid aminocaproic (administrat în caz de inflamații, hemoragii, anemii), natriu clor, Riboxin și furasemid. Seara, la ora 21:00, fetița este transportată înapoi la spitalul „Ignatenco” pentru a fi exclus diagnosticul de apendicită.
Conform datelor medicale, Monicăi i s-au făcut perfuzii - acid aminocaproic (administrat în caz de inflamații, hemoragii, anemii), natriu clor, Riboxin și furasemid. Seara, la ora 21:00, fetița este examinată din nou și este transportată înapoi la spitalul „Ignatenco” pentru a fi exclus diagnosticul de apendicită.
„Au spus că n-au chirurg în spital și să mergem înapoi la Ignatenco. Acolo chirurgii au exclus acest diagnostic și ne-au întors înapoi la spital. Salvarea a venit greu. Mia deja se simțea rău, era apatică. Practic nu putea merge, o duceam într-un cărucior”. După miezul nopții, copila a ajuns înapoi la Spitalul de Boli Infecțioase, în secția de reanimare.
Mămica povestește că Mia avea febră, era deshidratată și nu mâncase nimic toată ziua. Chiar dacă starea ei era gravă, ea spune că a rămas singură, lângă fetiță și preț de câteva ore nu s-a mai apropiat nimeni de ele. „Medicul Ana Gratii dormea cu asistenta când eu am strigat. Pe la 4:30 dimineața Mia începuse să aibă convulsii tonice, delira și nu mă mai cunoștea. Eram în sala de reanimare. Medicul m-a dat afară și nu mi-au mai permis să intru până a doua zi”.
A patra zi (30 aprilie, Miercuri): Gabriela spune că doctorii au așteptat patru ore să vină Galina Rusu, profesor în boli infecțioase, ca să consulte copilul. După ce starea se agravase atât de mult încât Monica ajunsese în comă de prima fază, medicii au organizat un Consiliu și au decis că trebuie transportată la Institutul Mamei și Copilului. Suspecția la hepatită este anulată, precum și apendicită acută. În cadrul Consiliului, aceștia înaintează un alt diagnostic posibil – tumoare hepatică și intoxicație acută de origine necunoscută, „posibil de la medicamente” și „edem cerebral de gradul II”. Cu alte cuvinte creierul ei era afectat de prezența unui lichid, iar starea ei părea să se agraveze ireversibil.
La ora 10:20 Monica este transferată cu mașina Salvării în secția de reanimare chirurgicală a Institutului Mamei și Copilului. Neurochirurgii de aici au consultat-o și au pus verdictul – encefalită virală de trunchi cerebral. „A consultat-o și doamna Eva Gudumac. Au insistat că am otrăvit-o cu doze mari de Nurofen și i-au indicat zilnic plasmafereză”, spune mămica indignată. „Am crescut-o cinci ani, știu bine de cât Nurofen are nevoie și i-am administrat și la indicația medicului. Când le este convenabil dau vina pe părinți. Noi am dat analize la urină pe dta de 1 mari și n-au fost depistate urme de Nurofen, ceea ce înseamnă că nu putea fi vorba de supradoză”.
A cincea zi (1 mai, Joi): Zilnic i se efectuează plasmafereză. Monica și-a revenit din comă și a discutat cu mămica. A cerut apă.
A șasea zi (2 mai, Vineri) : Monica este în comă, de gradul II. Părinții nu pot efectua analize, deoarece 1,2,3 și 4 mai sunt considerate zile de odihnă. Nici laboratoarele publice și nici cele private nu funcționau. În disperare, aceștia trimit analizele în Germania și la București.
A șaptea zi (3 mai, Sâmbătă): Părinții cer părerea unor medici apropiați ai familiei din Germania, Rusia și de la un spital din București, unde speră să o poată transfera. Aceștia recomandă tratamentul cu Manitol, un medicament menit să reducă edemul cerebral. Medicii de la Chișinău refuză, motivând că nu-l utilizează în schemele de tratament. Între timp, nu i se efectuează nicio investigație de tomografie computerizată, spun părinții.
A opta zi (4 mai, Duminică): StareaMonicăi se agravează, ajunge în comă, stadiul IV. Este intubată și trecută la respirație artificială. Ulterior, medicii legiști au stabilit că creierul ei încetase să funcționeze după o săptămână. Ea a stat însă în comă șase luni.
Pe data de 23 octombrie decedează în urma unui stop cardiorespirator. Rezultatele medicilor legiști au arătat că avea o distrofie a ficatului și a rinichilor, cheaguri de sânge în inimă și encefalopatie de origine necunoscută și necroză a creierului.
Îndurerați, părinții au cerut explicații de la Ministerul Sănătății. În rezultat a fost organizat un grup de lucru. Aceștia au dat vina pe mămică. „Pacienta Monica Maria-Herescu a suferit o toxi-infecție alimentară, asociată cu o infecție respiratorie virală acută. Procesul patologic a survenit pe un fundal imun compromis – citomegalovirus și Epstein Barr. Debutul și evoluția bolii a avut loc în condiții de prespital și neadresare la consult specializat. Despre etiologia concretă a infecției nu se poate pronunța cu certitudine, deoarece tabloul clinic poate fi caracteristic mai multor infecții de origine virală”, acesta a fost răspunsul oficial al Ministerului Sănătății. Mai mult, experții conchid :„Alte măsuri diagnostice și curative n-ar fi putut schimba evoluția dramatică a cazului, deoarece incidența și evoluția progresivă a acestor sindroame la pacienții în stare critică este însoțită de o mortalitate extrem de crescută, chiar și în pofida asistenței medicale specializate înalt calificate, complexe și adecvate”.
Cu alte cuvinte, nimic n-ar fi salvat fetița de cinci ani. Mai mult, comisia nu lasă loc de interpretări – fetiței i s-a acordat asistență corespunzătoare „înalt calificată” și oriunde s-ar fi aflat oricum ar fi decedat.
Gabriela Herescu spune însă altceva. „Am încercat să facem tot posibilul ca să o transferăm la alt spital, în România. Am auzit însă medicii de la Institutul Mamei și Copilului, vorbind cu ei la telefon că micuța mea e pierdută și că e prea târziu pentru un transfer”.
Cât fetița era în comă ea spune că a mers la Spitalul de Boli Infecțioase pentru Copii să ceară explicații de la director - poate viața ei ar fi fost salvată, dacă copila nu ar fi fost ignorată atâta timp de către doctorii de aici. „Am vrut să se uite în ochii mei de părinte distrus. N-am reușit să discut cu ea. Am vorbit cu directoarea Ludmila Bârcă. Mi-a zis că n-are pe cine pune în ture și că specialiști sunt puțini. De-atâta o țin. Mi-a zis că a angajat o tânără, care însă s-a concediat peste câteva zile. Dar oare nu e mai bine să nu avem deloc medici, decât din aceștia care ne lasă copiii să moară”?
În replică, managerul spitalului, Ludmila Bîrcă, spune că s-a făcut tot ce s-a putut pentru a-i salva viața copilei, dar că evoluția stării nu a depins de ei. Medicul neagă că ar fi invocat lipsa de cadre, deși Ana Gratii, unul dintre doctori, este demult la pensie și are 75 de ani. „Ce vă spune mama nu e adevărat, am discutat cu ea cu totul altceva și chiar destul de calm ne-am luat la revedere. Copilul a fost consultat imediat ce a fost adus în spital. S-a aflat la noi 16 ore, timp în care i-am făcut toate analizele. Am exclus hepatita, dar simptomele encefalopatiei provocate de intoxicație cu o substanță necunoscută și hepatita toxică au simptome comune”, spune Bîrcă. Pe an în această instituție sunt diagnosticați cu intoxicație cu substanțe de origine necunoscută de la doi până la patru copii. Unii ajung să-și revină, alții dezvoltă encefalopatie sau sindromul Epstein Barr.
Ana Grati, medic reanimatolog din acest spital ne-a răspuns că ea nu este de vină pentru decesul copilei și că ea a văzut fetița nu după amiază, ci abia seara, la câteva ore de la internarea în spital. „Nu înțeleg care este vina mea. Nu pot duce responsabilitate pentru ceva ce nu sunt de vină. Eu am văzut copilul la ora 21:00 seara și nu atunci când a fost adus în secție”, a spus medicul. Grati spune că fetița avea hepatită toxică provocată de o substanță necunoscută și că la momentul internării ei avea un exces de lichide în organism. Ea nu ne-a spus dacă fetița putea fi salvată sau nu. „Am făcut un consiliu medical, am decis împreună că are nevoie de plasmafereză. Copilul a trăit încă două zile, dar știu ce s-a întâmplat apoi. Nu văd vina mea aici”.
Acum de acest caz se ocupă Procuratura sectorului Botanica, fiind deschisă o anchetă penală.
█ Articole relaționate: