Autor: Irina Papuc
Nu o singură dată s-a spus despre faptul că decizia de a introduce prin lege asigurările medicale obligatorii a fost punctul de cotitură în sistemul de sănătate din țara noastră. Deși a ridicat sistemul de pe brânci, după 11 ani rămân probleme stringente care ne determină să ne întrebăm - cine și cât plătește pentru sănătate în Republica Moldova, cât de egali suntem când vine vorba despre banii pentru poliță și dacă nu cumva cineva plătește mai mult, cineva deloc, iar volumul de servicii rămâne pentru toți același – limitat și insuficient.
Asigurările obligatorii de asistență medicală au intrat în vigoare în anul 2004. De atunci, fiecare moldovean care nu este asigurat de către Guvern, este obligat prin lege să-și cumpere o poliță pentru a putea beneficia de asistență medicală. Deși încă mulți nu cunosc acest lucru, legea are caracter obligatoriu, chiar dacă nu considerăm polița medicală necesară. Cei care muncesc, plătesc lunar un procent din salariul lor care se duce în fondul de asigurări, iar cei care nu sunt angajați pot să-și cumpere polița. Aceasta a costat anul trecut 4.800 de lei în sumă fixă, însă poate fi cumpărată până la sfârșitul lunii martie cu reducere de 50 la sută, iar pentru cei care dețin terenuri agricole, reducerea este și de 75 la sută.
În același timp, copiii, pensionarii, gravidele, angajații instituțiilor de forță și alte categorii de persoane, în total 14 la număr, sunt asigurate de către stat, ceea ce înseamnă că pentru ei plătește statul. Acesta transferă anual o anumită sumă în fondul de asigurări. Aici și apar problemele. Statul și-a asumat răspunderea să plătească pentru ei, dar suma transmisă în fondul de asigurări este mult mai mică, decât cea pe care suntem noi obligați să o plătim lunar din salariu. Astfel, legile sunt legi, dar nu pentru toți.
O simplă analiză ne arată care este diferența dintre banii scoși din buzunarul nostru pentru sănătate și cât plătește Guvernul. Astfel, în ultimul raport de executare a fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală pentru anul 2013 se arată că Guvernul a transferat 2,135 miliarde de lei, cu 7 milioane mai puțin decât era planificat( suma transferurilor trebuie să reprezinte o cotă procentuală din totalul cheltuielilor aprobate ale bugetului de stat, cu excepţia cheltuielilor efectuate din veniturile cu destinaţie specială prevăzute în legislaţie, nu mai mică decât 12,1 la sută, conform Legii nr.1593 din 2002).
Așadar, această sumă a fost virată în fondul asigurărilor obligatorii de asistență medicală în 2013 pentru aproximativ 1,6 milioane de oameni, pentru care statul are calitatea de asigurat. Cifra a fost comunicată de ministrul Sănătății, Mircea Buga, în cadrul unei emisiuni televizate. Un simplu calcul – dacă împărțim cele două cifre vedem că pentru o singură persoană Guvernul plătește 1.334 de lei. În lipsa unei legi a bugetului pentru 2015, aceeași sumă este stabilită să fie virată în conturile CNAM și în acest an. Prin comparație, statul plătește 1.334 de lei, în timp ce cei care cumpără polița în sumă fixă plătesc 4.800 de lei, pentru același volum de servicii și pentru același volum de medicamente.
Nici cei care plătesc lunar 4 procente din salariu (conform legii) nu sunt mai avantajați. Datele din același raport financiar al CNAM arată că fondul de asigurări este format, în mare parte, din banii pe care îi transferă Guvernul – cele 2.135 miliarde despre care am pomenit, și apoi din contribuțiile celor care muncesc și a angajatorilor care au adunat 1,874 de miliarde de lei. Dacă sunteți angajat oficial, atunci în această sumă intră și contribuția pe care ați plătit-o în 2013. Dacă aveți un salariu brut de 6.000 de lei de exemplu, atunci lunar vi se ridică 240 de lei pentru poliță, iar timp de 12 luni – 3.880 de lei. Dacă salariul dumneavoastră brut ajunge la 9.000 de lei, atunci veți achita anual 4.320 de lei pentru polița medicală. Cu cât venitul este mai mare, cu atât suma reținută este în creștere. Același raport mai arată că cel mult 60.000 de oameni se asigură individual, ceea ce înseamnă că acestei categorii de populație nu-i este convenabilă modalitatea de a se asigura.
Inechitatea s-a produs o dată cu schimbarea legii
Așadar, cum se face că statul este mai sărac decât oamenii săi și despre câtă echitate putem vorbi în acest caz? Experții spun că inechitatea s-a produs în 2006, atunci când a fost modificată Legea cu privire la mărimea, modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală nr.1593. Atunci a fost modificat articolul nr.9 care se referă la volumul transferurilor din bugetul de stat. „Când a fost introdusă prevederea să transferurile nu trebuie să fie mai mari decât 12,1 la sută din totalul cheltuielilor aprobate ale bugetului de stat, cu excepţia cheltuielilor efectuate din veniturile cu destinaţie specială, atunci s-a produs inechitatea. Până atunci, se calcula pentru fiecare persoană cifra pe care o achita angajatul și angajatorul, în funcție de salariul mediu pe economie. Era corect, dar nu se dorește să se aloce mai mulți bani pentru sănătate. Bani sunt, ei sunt alocați incorect și chiar distribuiți fraudulos, în funcție de interese”, spune Ghenadie Țurcanu, expert la Centrul PAS.
Expertul mai spune că autoritățile ar trebui să se gândească serios la modul cum să revizuiască atât categoriile de oameni pe care le asigură, precum și să ia în calcul veniturile acestora.
„Pensionarii intră în categoriile persoanelor asigurate de către Guvern. Unii au pensii de 1.000 de lei, iar alții de 5.000, 6.000 și chiar mai mult. În aceste condiții, autoritățile responsabile ar trebui să revadă numărul celor asigurați, în funcție de veniturile pe care aceștia le au. Ar exista o mai mare eficiență și claritate”. În cadrul unei emisiuni televizate însă, proaspătul ministru al Sănătății a declarat că numărul categoriilor asigurate de către Guvern ar putea crește.
Statul, de două ori privilegiat
Legislatorii spun că acum nu există soluții concrete pentru această problemă, însă faptul că statul este privilegiat este o constatare, fără loc de dubii. „Guvernul achită pentru o persoană de două și trei ori mai puțin, decât o fac cei care se asigură în mod individual. Este clar că statul este privilegiat nu doar la sume, ci și la modul de achitare, fiind atestate întârzieri. Dacă la capitolul ritmicitate am venit cu o soluție – un proiect de lege, semnat de către aproape toți deputații din Comisia sănătate, care va obliga Ministerul Finanțelor să nu întârzie cu data transferurilor, la acest subiect ar trebui să mai discutăm ca să identificăm o soluție”, a declarat pentru Sănătate INFO Oxana Domenti, președinta Comisie sănătate, protecție socială și familie.
Asigurările obligatorii în medicină funcționează din 2004, după modelul Estoniei. Recent, legislatorii au propus ca cei care au datorii pentru că nu și-au procurat polița sp fie scutiți de impozite.
█ Articole relaționate: