Oleg Lozan, directorul Școlii de Management în Sănătate Publică
Asistăm astăzi la ceea ce se numeşte asasinarea morală a medicinii. Fără nici o exagerare. Se loveşte crunt şi negândit, sălbatic şi orbeşte, sistemic şi masiv în nobila specialitate, care e alături de fiecare din noi de la prima suflare până la ultima.
Se loveşte în cei care fac faţă şi rezistă presiunii cum ştiu. În pofida acestor condiţii dezolante: cu salarii derizorii, fără condiţii de muncă şi trai. Se ţinteşte în ultima – demnitate a profesiei medicale. Zeci şi sute de reportaje în cele mai hidoase ipostaze din domeniu medical în ultimul timp, cu variaţii de la bani ceruţi de infermieră până la imagini de ex-ministru în stare critică. Fără scrupule, scuipând pe deontologii şi etici – contează doar ratingul ştirii. Despre consecinţe cui îi pasă? Însă consecinţele vor urma şi ele vor fi grele, inclusiv pentru cei care acum îşi fac scoruri de vizualizare.
Consecinţele pierderii încrederii în medicină sunt inimaginabile. Da, există probleme în domeniu. Da, sunt deficiente majore. Da, există coruptie, cu mare regret. Dar toate acestea se întâmplă în Moldova, iar sistemul medical nu e de pe altă planetă. El este expresia perfectă a societăţii în care există. Sunt problemele întregii societăţi. Categoric, aceasta nu este o justificare. Este o abordare, care impune acţiuni complexe de contracarare. Asta e un aspect. Doi – am ajuns să vedem şi asta. Am ajuns să întemniţăm medicii fără nici o dovadă a vinovăţiei. Şi mâine ce facem, ii executăm? Dacă este vina medicului – să răspundă, însă până nu este demonstrat nimic, cu expertize şi dovezi, cum se poate?
Sunt zeci de factori ce influenţează rezultatul tratamentului: obiectivi sau subiectivi, intenţionaţi sau neintenţionaţi, dependenţi de tot ce doriţi – utilaj, medicaţie, timp de reacţie, particularitate a organismului sau a bolii, ect. Nemaivorbind de combinaţia tuturor acestor factor, în diferite variante imaginabile. Asta pentru cei ce au stat cel puţin alături de medicină. Pentru noi este însă mult mai simplu să învinuim, să distrugem, vopsim tot în negru. Tot, reducând la zero efortul miilor de specialişti medicali, care fac imposibilul şi readuc la viaţă, tratează, salvează şi susţin. Este grav ceea ce se petrece la nivel de societate, la nivel de sistem medical. Iată aici, dacă ar fi funcţionale, şi-ar fi găsit rostul legea despre colegiul medicilor, legea despre malpraxis, codului sănătăţii, dacă doriţi. Sunt necesare schimbări profunde structurale şi calitative. Societatea nu mai acceptă lipsa transformărilor sistemice în domeniu.Dar comunitatea medicală accepta? Este nevoie de un dialog serios şi profund, la toate nivelurile.