Autor: Irina Papuc
Mihai Suhenco are 30 de ani, jumătate dintre care i-a consumat pe droguri. Și le prepara singur, acasă, cu pastile procurate din farmacii. 14 ore de „euforie“ îl costau doar 50 de lei și o oră jumătate de „muncă”. Toatele zilele decurgeau la fel – stupefiante, alcool, prieteni influenți care-i aminteau în fiecare zi că trebuie să-și injecteze droguri în vene. Totul a durat până într-o zi, când dinții au început să-i cadă, a rămas fără maxilar, iar medicii l-au anunțat că are de ales dintre viață și droguri. Citiți povestea impresionantă a unui tânăr care a câștigat șansa la a doua viață datorită ajutorului psihologic și de reabilitare din partea organizației non-guvernamentale „Viața nouă“.
Mihai, de când ai început să consumi droguri?
De prin clasa a X-a. Mai frecvent însă din 2007, atunci deja consumam marijuana, diferite pastile.
Cum le găseai?
În clasa noastră consumau aproape toți. Pastilele puteau fi găsite la orice farmacie, ni le dădeau fără nicio rețetă. Apoi am vrut să aflu cum este să-ți injectezi droguri în sânge. Am încercat din curiozitate. Mi s-a propus, iar eu nu am refuzat. Iată cinci ani m-am otrăvit așa, până au început durerile.
Ce s-a întâmplat?
De la un timp au început să-mi putrezească dinții. Am mers la mai mulți stomatologi. Boala aceasta încă se cercetează. Totul a început de la narcotice. Dacă nu mă opream atunci, aveam să mor. Am făcut două operații la maxilar – una în decembrie, anul trecut, și una în februarie a acestui an. Acum nu mai am maxilar și nici dinți în partea stângă a gurii. Nu pot mesteca, medicii mi-au plasat o bucată de metal.
De unde luai bani pentru droguri?
Nu este o „plăcere“ foarte scumpă și costisitoare. Preparatele din care pregăteam totul se vând în fiecare farmacie. Cu 50 de lei puteai cumpăra tot de ce ai nevoie pentru a pregăti drogul. Totul se prepară într-o oră. Efectul dura până la 14 ore. În acest timp simțeam o euforie, care nu poate fi obținută altfel.
Deci, materia primă o cumpărai din farmacie?
Da, liber. Nu se cerea nicio rețetă. Doar că ele trebuiesc „prelucrate“, atlfel nu obții efectul dorit. În forma lor în care se vând nu sunt periculoase.
Cum au aflat părinții despre dependența ta?
Le-a spus fratele meu mai mare, care a încercat să mă scoată din acest calvar. Îi sunt foarte recunoscător pentru asta. Desigur, părinții nu au avut motive de bucurie, dar m-au susținut. Ambele operații au fost achitate de ei.
Aveai un serviciu pe atunci?
Da, am lucrat la o fabrică de mobilă și câștigam destul de bine. Dar m-au dat afară. Pe atunci ei nici nu știau că sunt dependent de narcotice, dar m-au concediat pentru că nu respectam regimul de muncă. Lipseam zile întregi.
Ce simțeai atunci când te drogai?
Simțeam că am multă energie și niciun fel de oboseală. Mai târziu însă organismul nu-ți permite să lași drogurile. Începi să simți o depresie puternică. Ea devine din ce în ce mai violentă și nu încetează până nu consumi din nou.
Când ai înțeles că nu mai poți trăi așa?
Acum doi ani, dar nu puteam renunța. Am încercat de nenumărate ori. Chiar am încercat. Rezistam o săptămână, două, dar veneau prietenii care mă îndemnau să încerc din nou. Nu rezistam și mă drogam din nou. Am văzut cum mulți prieteni de-ai mei mureau, pur și simplu.
Apoi, câțiva prieteni care au reușit să renunțe la droguri cu ajutorul centrului „Viața nouă“ m-au chemat și pe mine. Am avut mai multe propuneri, dar am refuzat. Am venit abia anul trecut în septembrie, numai după ce au început durerile cu maxilarul. Am mers la reabilitare, însă, după ce m-am operat. Acum mă aflu la reabilitare deja de trei luni. Am lăsat fumatul și nu înjur deloc.
Ce înveți la centrul Viața nouă?
Să mă abțin de la droguri, să încep să trăiesc din nou. Aici ne spun cu ce ne vom confrunta și cât de greu ne va fi până vom învăța să ducem un mod de viață normal.
Ce ar trebui schimbat în legislație pentru ca numărul consumatorilor de droguri să fie mai mic?
Din câte știu eu pedepsele sunt foarte stricte în Tiraspol pentru trafic de droguri. Se pedepsește de parcă ai fi omorât un om. La noi termenul este de câțiva ani. Trebuie să fie mai strict. Poate ar trebui să fie introduse în programul școlar și ore pentru informarea copiilor depsre riscurile și efectele consumului de droguri. Totul de la școală începe.
Cum arată un consumator de droguri. Ce îl determină să consume?
Cel puțin în cazul meu a fost pură curiozitate. Și apoi o influență mare o au prietenii. Pot spune că în Chișinău în curtea fiecărui bloc există oameni care se droghează.
De când nu ai mai consumat niciun fel de drog?
Droguri nu consum de aproape un an, iar la fumat am renunțat acum trei luni.
Ce i-ai sfătui pe tinerii care sunt în situația ta?
Să nu încerce în niciun caz narcoticele, nici măcar cânepa. Totul începe de la narcoticele ușoare. Se spune că ele nu aduc la adicție, dar nu este adevărat. Aproape fiecare om care a venit aici la centru a recunoscut că a început cu cânepa. Dar de la un timp organismul vrea mai mult și termini cu droguri care costă scump și care te omoară.
Ce planuri de viitor ai?
Vreau să termin cursurile, să-mi întemeiez o familie și să trăiesc în societate, să duc un mod de viață normal.
Îți dorim mult succes și curaj!