Aneta Zasavițchi, președinta Asociației Restaurantelor din Moldova

Susținem Legea Anti-tutun, care a fost adoptată săptămâna trecută. Într-adevăr, la noi în țară există o mare problemă cu fumatul în localurile publice. De obicei se întâmplă în felul următor - șase tineri, dintre care doar unul este fumător, iar cinci nu au acest viciu, toți aleg să meargă în sala pentru fumători atunci când frecventează un local public.

Noi vom respecta regulile care ni se impun. Mai mult, noi le acceptăm conștient.

Chiar și oamenii pe care îi cunosc, persoane fumătoare, recunosc că fumatul în localuri este dăunător. Foarte mulți spun că fumează țigară după țigară fără ca să-și dea seama, atunci când se află într-un local fără restricții de acest fel. Însă când este impus să iasă afară, simte necesitatea de a fuma mult mai rar.

Potrivit Legii, fumatul va fi interzis în localurile publice din 2016. Ține de responsabilitatea guvernanților ca până atunci să informeze populația privitor la acest lucru. Noi ne vom supune legii și așa ar trebui să facă toți. Până acum noi nu am putut să interzicem fumatul în localurile noastre, pentru că nu exista o regulă generală pentru toată lumea. Tot ce am putut face, în limitele legii, a fost să amenajăm spații pentru fumători și pentru nefumători.

Cu toate acestea, mereu am avut plângeri din partea personalului, precum că le este greu să lucreze într-un mediu plin de fum de țigară. Ei lucrează minim opt ore pe zi și le afectează sănătatea, respiră greu, îi dor ochii.

Noi sperăm ca legea să fie respectată în toate localurile, ca să nu ne pomenim în situații când într-un local se permite fumatul, iar în altul nu. În astfel de cazuri vorbim despre o concurență neloială, dar și despre încălcarea legii.  Membrii Asociației au decis că vor scrie plângere la instituțiile competente, dacă vor depista încălcări ale legii. Totuși sperăm că astfel de situații nu vor fi. Dacă încălcări totuși vor fi admise, vom ști că la origine stă un act de corupție. 

Cum am mai spus - ține de competența și de responsabilitatea guvernanților să promoveze prevederile legii, ca oamenii să înțeleagă necesitatea lor.