Violeta Gașițoi, avocat
Conform legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului, principiul de bază al drepturilor beneficiarilor de asistență medicală este respectarea drepturilor fundamentale ale omului și a demnității ființei umane. Conform aceleiași legi, pacientului trebuie să-i fie respectate valorile morale și să-i fie menținută, inclusiv, sănătatea psihică în procesul prestării serviciilor de sănătate. Din prezenta lege reiese că nimeni nu are dreptul să țipe sau să umilească pacientul, deoarece aceasta cauzează suferință psihologică. CEDO la fel interzice aplicarea tratamentului inuman și degradant față de persoane.
Art. 5 din legea despre care am vorbit mai sus mai prevede că pacientul are dreptul, pe lângă sistență medicală, la o atitudine respectuoasă și umană din partea prestatorului de servicii de sănătate, cu asigurarea discreției în timpul acordării serviciilor de sănătate. Dacă aceste aspecte nu sunt respectate, pacientul poate depune o plângere în instanță, însă numai după ce îndeplinește următoarele acțiuni. Mai întâi depune o plângere către administrația instituției medicale, dar și la Ministerul Sănătății sau la Direcția de Sănătate din teritoriu. În această plângere pacientul trebuie să indice cu exactitate faptele care au avut loc – de către cine a fost umilit și în ce circumstanțe. Deja responsabilii, în baza legii cu privire la petiționare, trebuie să acorde un răspuns, dar și să întreprindă măsuri imediate de încetare a violării dreptului pacientului. Ulterior, pacientul poate să se adreseze și în instanța de judecată, iar în calitate de reclamat poate fi atras atât medicul care a încălcat dreptul pacientului, dar și angajatorul, adică instituția medicală unde a avut loc această discriminare.
Pacientul poate să solicite încasarea prejudiciului moral, aducând ca argument suferințele pe care le-a avut în urma tratamentului inuman și degradant aplicat față de el în spital, policlinică, Centru al Medicilor de Familie, etc.
În situația în care cadrele medicale au un comportament umilitor și discriminatoriu față de o anumită categorie de persoane, precum bătrâni sau persoane cu dizabilități, poate fi depusă o plângere în baza Legii 121, privind asigurarea egalității. În astfel de cazuri se invocă discriminarea pe una din criteriile prevăzute în lege.
Nu știu dacă există vreo statistică și dacă se adresează pacienții cu astfel de plângeri în instanță, dar ar fi bine să o facă de fiecare dată când le sunt încălcate drepturile. Pacientul trebuie să cunoască că în situația în care nu dispune de surse financiare pentru a apela la un avocat, el poate apela la asistența juridică garantată de stat.
Spre deosebire de Moldova, pacienții din țările dezvoltate își cunosc mai bine drepturile, iar din acest fapt reiese că, din moment ce moldovenii nu își știu drepturile, acestea le sunt încălcate foarte des. Doar că ei nu știu cum să ceară ca ele să le fie respectate.
În practica mea de avocat am avut astfel de cazuri. Unul dintre ele s-a rezolvat foarte repede, după ce am depus plângere la Ministerul Sănătății și Direcția Sănătate Chișinău. Medicul a fost demis, iar pacienta nu a mai vrut să meargă în judecată, pentru că era însărcinată și nu dorea să umble prin instanțe. A rămas mulțumită că nu o să mai fie umilită de medic și nu și-a dorit o pedeapsă mai mare pentru el. În Moldova pacienții se mulțumesc cu puțin. Pentru ei este suficient ca acest comportament umilitor să înceteze și ei nu mai merg în instanță, așa cum se întâmplă în străinătate, de exemplu.