Redactor: Irina Papuc
Vestea că prețul la Daraprim, un medicament prescris pacienților care trăiesc cu SIDA a crescut de la 13.50 dolari la 750 de dolari pastila a generat o serie de nemulțumiri. Creșterea bruscă a fost anunțată acum câteva zile de către Turing Pharmaceuticals, o companie care ar fi achiziționat drepturile de producere pentru acest medicament în luna august și imediat a crescut prețul cu peste 5.500 de procente.
Șeful general al Turing, Martin Shkreli, a justificat decizia declarând că banii vor fi investiți în activități de cercetare, dar și că prețul actual este, de fapt, în concordanță cu cel al altor medicamente de care depinde viața multor oameni.
În timp ce insulte de tot felul au fost aruncate în adresa agentului economic, nu acesta este vinovatul. Companiile pentru asta și funcționează- pentru profit. Sistemul este de vină, acriu jurnaliștii de la Quarts.
Un sistem de sănătate finanțat de sectorul privat, ceea ce se întâmplă în Statele Unite, creează condiții permisive pentru acțiunile lui Shkreli. Ceea ce încearcă acesta să facă este permisibil și acceptabil din punct de vedere al antreprenoriatului. Sănătatea este unul dintre cele mai profitabile domenii, de aceea lăsat fără reglementări, furnizorii de pe piață vor încerca întotdeauna și să obțină cel mai mare preț posibil.
Americanii plătesc mai mult pentru medicamentele prescrise, decât oamenii din orice altă țară. De fapt, americanii plătesc suplimentar pentru fiecare aspect al asistenței medicale: procedurile și serviciile sunt cele mai scumpe din lume, pentru că eficiența nu joacă niciun rol în recompensarea furnizorilor de asistență medicală. Există un motiv comun în spatw: piața liberă, nereglementată.
SUA este singura țară bogată, care nu oferă un sistem de sănătate finanțat din fonduri publice, bazându-se în schimb în mare măsură pe asigurările private. Acest lucru afectează prețurile la medicamente în mai multe moduri, care sunt independente de reglementările actuale impuse companiilor farmaceutice.
În primul rând, și poate cel mai important, puterea în stabilirea prețului la medicamente este îndreptată spre producătorii de medicamente, mai scriu cei de la Quarts.
Astfel, spre deosebire de țările în care acoperirea universală de sănătate este în vigoare, negocierea este lăsată la latitudinea unor furnizori de servicii individuale, mai degrabă decât a fi lăsată la mâna unui cumpărător mare, finanțat din fonduri publice, care este capabil să negocieze.
În plus, costurile pentru a introduce un medicament pe piața din SUA sunt mai mari, în mare parte din cauza cheltuielilor de marketing. SUA este una din doar două țări (cealaltă fiind Noua Zeelandă), care permite reclama directă la consumator a medicamentelor prescrise, în timp ce oriunde în altă parte promovarea este limitată pentru profesioniștii din domeniul medical. Robert Yates, fost senior economist la Organizația Mondială a Sănătății a declarat pentru sursa citată că„ firmele farmaceutice cheltuiesc masiv pentru intrarea pe piață, ceea ce înseamnă mult mai mult decât cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare”. În cele din urmă, companiile farmaceutice pot aduna zeci de miliarde de dolari drept venituri.
Aceasta nu înseamnă însă că alte țări sunt imune la prețuri ridicate. Sistemul de sănătate din Marea Britanie furnizează pentru pacienții săi bolnavi de cancer medicamente extrem de scumpe. Să luăm drept exemplu Daraprim: același medicament (pirimetamină, substanța activă al Daraprim) și care urmează să coste 750 de dolari pastila în SUA este disponibil in India pentru ₹ 7, sau 0.10 dolari.
În spatele politicii de formare a prețurilor
Recent 267 de specialiști din SUA au semnat o Declarație a Economiștilor cu privire la cheltuielile în sănătate. În declarația lor aceștia fac apel la factorii de decizie la nivel mondial să acorde prioritate acoperirii universale de sănătate, un pilon esențial al dezvoltării”.
Documentul se concentrează, de asemenea, la dreptul omului la îngrijire la sănătate și servicii accesibile, iar dacă ar fi administrată prin acoperirea universală atunci ar exista o protecție împotriva riscurilor financiare legate de sănătate. „Asistența medicală finanțată din fonduri publice nu este pur și simplu bună pentru cetățeni, ci, de asemenea, pentru economie în ansamblu”.
Ceea ce se întâmplă acum în SUA poate fi catalogat pe bună dreptate irosire de fonduri.
„Unul din patru dolari pe care îi plătim pentru sănătate sunt utilizați pentru cheltuieli administrative”, a declarat William Hsiao, profesor de economie la Școala de Sănătate Publică Harvard. Deoarece există atât de mulți asigurători, fiecare cu propriile lor seturi de reguli, există o cantitate mare de resurse irosite în relațiile cu sistemul.
În același timp, apărătorii finanțării medicinei private cred că oferă alegere și acces la cele mai bune servicii. Dar realitatea este că astfel de servicii rămân un privilegiu pentru cei bogați, care se confruntă cu un cost mai mic, raportat la costul primelor de asigurare, deoarece acesta nu variază în funcție de nivelul veniturilor asiguratului. În mod paradoxal, bunăstarea Americii ar putea fi ceea ce face tranziția mai greu de realizat. Pentru toate pierderile sale, sistemul actual a „construit părți interesate foarte puternice și bogate”, mai adaugă Hsiao. Ceea ce el numește o „industrie de asigurare agresivă” în valoare de aproximativ 1 trilion de dolari, este suficient să se investească 1% în lobby și publicitate pentru a putea bloca tentativele de reformare substanțiale, la nivel federal. Aceste grupuri de interese nu sunt, totuși, la fel de puternice ca și statul, și-au exprimat speranța autorii textului.
█ Articole relaționate:
Medicamentele care ar putea deveni o povară pentru sistemele de sănătate