Vladimir Jovteak, președintele Comunității din Europa de Est și Asia Centrală a Persoanelor care trăiesc cu HIV
Există o problemă privind controlul și prevenira HIV și TB în regiunea Europei de Est și Asia Centrală. Însă nu toate țările de aici sunt egale din punct de vedere financiar, chiar dacă aproape toate beneficiază de donații de la Fondul Global, care, după cum se știe susține financiar statele sărace. În pofida acțiunilor din ultimul deceniu, regiunea noastră încă are multe probleme: nivelul înalt de mortalitate prin TB și HIV, de asemenea stăm prost la capitolul drepturilor omului, în special a consumatorilor de droguri și a persoanelor seropozitive.
În curând țările noastre vor trebui să poarte responsabilitate financiară pentru sănătatea noastră, iar noi așteptăm utilizare eficientă a resurselor statului, astfel încât să fie posibilă trecerea la finanțare internă a programelor destinate persoanelor cu HIV și consumatorilor de droguri. Ce înseamnă utilizare eficientă? Am să dau un exemplu, din păcate, negativ. Eu sunt din Ucraina, iar țara mea în fiecare an cheltuie pentru întreținerea serviciului de tuberculoză 150 de milioane de dolari. Serviciul este prevăzut cu 16 mii de paturi. Am fost în astfel de centre nu o singură dată. Acolo pacientul nu este tratat, dar mai mult expus infecției. Asta, pentru că serviciul este construit după modelul soviectic, unde numărul de bolnavi pe metru pătrat este foarte mare.
Pentru comparație, Fondul Global oferă aproape aceeași sumă – 145 de milioane de dolari pentru controlul și prevenirea infecției HIV și TB, însă pentru trei ani. Aceștia sunt bani pentru toate activitățile prevăzute în programele naționale.
Ce vreau să spun? Autoritățile trebuie să revadă nu doar cheltuielile prevăzute pentru domeniul HIV, dar pentru întreg sectorul de sănătate. Doar așa vor reuși cu bani mai puțini să reușească multe, inclusiv în domeniul HIV.
Vreau să mai fac o mică remarcă – funcționarii din sănătate din aproape toate țările din regiune spun că pentru programele naționale se cheltuie mult. Este greșit. Cheltuielile nu îți aduc nimic în schimb, dar investițiile aduc beneficii financiare sau de altă natură. În acest caz, investițiile în domeniul dat aduc beneficii pentru sănătatea oamenilor, dar și din punct de vedere financiar. Se economisește timp pentru tratamentul miilor de bolnavi care, fără acțiuni de prevenire, s-ar îmbolnăvi de HIV cu miile.
De asemenea, trebuie să investești și în societatea civilă. Programele și activitățile prevăzute de acestea pot arăta bine pe hârtie, însă în realitate, în practică pot fi o adevărată catastrofă. Dacă nu va exista o colaborare strânsă între autorități și societatea civilă, statul ar putea investi banii greșit ani la rând, fără efectul dorit. Însă, trebuie să existe interes și din partea beneficiarilor, să nu aștepte totul de la autorități fără măcar să vină cu un feedback.
Nu spun, și ONG-urile din domeniu pot face greșeli, iar beneficiarii sunt cei care ar trebuie să intervină și să ceară investirea rațională a banilor destinați pentru sănătatea lor. Așa deci, nu doar statul trebuie să monitorizeze implementarea programelor, dar și societatea civilă.