Aliona Serbulenco, viceminitru al Sănătății, medic șef sanitar de stat
Până acum s-a depus un efort colosal pentru combaterea tabagismului în Republica Moldova. Vreau să remarc însă că consumul de tutun nu este doar a Ministerului Sănătății, este o problemă a întregii societăți, de aceea am fi vrut ca și colegii de breaslă, atât din sectorul guvernamental, cât și din sectorul nonguvernamental, dar și societatea civilă să susțină și să ajute la implementarea Legii antitutun.
Problema este una gravă. Conform studiilor noastre, fiecare al treilea cetățean consumă țigări. Ne îngrijorează foarte mult că fumatul este caracteristic în mare parte tinerilor din țara noastră, adolescenților și chiar copiilor. S-a demonstrat că elevii în vârstă de 11 ani deja încearcă țigările. Din păcate la noi este „la modă” să fumezi. De aceea, eforturile noastre sunt concentrate în primul rând asupra campaniilor de informare – ca oamenii să afle că totuși fumatul ucide.
Din păcate, nu de fiecare dată eforturile noastre dau rezultat. Chiar și în mass-media vedem tineri care prmovează ideea că medicii exagerează cu avertismentele despre fumat, că utilizăm cuvinte prea „dure” – că fumatul ucide. Dar cum altfel să spunem dacă 77 la sută dintre maladiile de la noi sunt generate de consumul de tutun? Peste 87 la sută dintre decese, inclusiv cele timpurii, sunt cauzate de tabagism.
În acest context Ministerul Sănătății a elaborat mai multe acte normative. Prima reușită este Legea antitutun, avem și un Program național pentru combaterea fumatului pentru perioada 2012 – 2016. Vom depune toate eforturile pentru ca acest program să fie prelungit până în 2020, ca să nu lăsăm problema rezolvată pe jumătate. De asemenea, până acum am elaborate trei regulamente sanitare, dar mai urmează să fie elaborate un șir întreg de acte normative, astfel încât să putem pune în aplicare Legea privind controlul tutunului. Regulamentele realizate deja stabilesc care sunt ingredientele țigărilor, condițiilor de comercializare a lor, etc. Documentele au fost publicate pentru dezbateri publice.
O altă problemă cu care trebuie să luptăm este faptul că în țara noastră există o accesibilitate foarte mare la articolele din tutun, dar și o rezistența mare din partea cetățenilor cu privire la măsurile antitabaco inițiate. Da, am reușit să obținem adoptarea legii, însă asta nu înseamnă că lupta s-a terminat. Cel mai greu o să ne fie să punem această lege în aplicare, din motiv că există o reticență enormă în societate – de la funători, dar și din partea producătorilor de tutun, chiar și nefumători.
O altă problemă care ne îngrijorează și pe care încercăm să o rezolvăm este lapsus de cadre medicale din domeniu. Circa 60% din angajații Centrelor de Sănătate Publică, care urmează să se ocupe de implementarea legii, sunt de vârstă pre sau pensionară. Ducem tratative cu USMF „Nicola Testemițanu” ca să putem suplini servicul supravegherii de stat. Pentru 2016, un direcție cheie este instruirea specialiștilor de la sănătate publică în domeniul controlul fumatului. Mai exact, misiunea acestor specialiști va fi supravegherea activității agenților economici car eproduc sau comercializează produse din tutun, campanii de informare, etc. Vom pregăti cadrele care vor fi puntea de legătură dintre agenții economici, școli și alte instituții, unde fumatul va fi interzis. Așa sperăm ca să reușim să reducem incidența fumatului, treptat – cu câte 2-5% anual. Vrem să fim convingători pentru tineri, în primul rând, care vor să înceapă fumatul.
Din păcate Ministerul Sănătății nu este atât de puternic pentru a face presiuni pentru scumpirea țigărilor, la fel ca în occident, astfel încât ele să nu mai fie atât de accesibile tinerilor. Noi putem doar să elaborăm alte acte normative pentru majorarea tarifelor a produselor din tutun și a diminuării accesibilității populației la țigări. Și asta este o măsură necesară.
Din nefericire, astăzi la noi copii pot intra liber în supermarket și cumpără țigări, fără să i se ceară un document care să confirme vârsta. Asta deși legea interzice vânzarea produselor din tutun minorilor. Dacă prețul ar fi mai mare, tinerii nu ar avea acces așa liber.