Andrei Uncuța, vicedirector la Institutul de Urgență
Noi avem situații de agresiuni asupra medicilor cel puțin o dată în lună, uneori poate chiar mai des. Personalul medical este agresat atât verbal, cât și fizic. Este păcat că profesia de medic a ajuns să fie atât de neapreciată în țara noastră.
Pentru că instituția noastră medicală are un specific aparte – de urgență, aici ajung și persoane în stare de ebrietate, care deseori își permit să agreseze personalul medical. Avem un polițist, care stă la post 24 de ore și în caz de vreun incident este chemat pentru a interveni. El este angajat al Ministerului de Interne, nu de noi. Desigur, când sunt situații mai grave noi apelăm direct la 902. Până ajunge însă poliția la noi, medicii sunt nevoiți să se apere singuri, deseori colegii le sar în ajutor.
În toată lumea însă măsurile de securitate în spitalele de urgență sunt mai stricte decât în spitalele de alt profil. Într-adevăr, deseori un singur polițist nu poate face față la o gloată de tineri băuți, care au ajuns la spital. Așa că noi ne-am planificat să facem ceva în acest sens, ca angajații noștri să se simtă în siguranță la locul de muncă. Ne-am gândit să facem un proiect în acest sens și, în caz că vom avea surse financiare, să solicităm serviciile unei companii private de securitate. Acum suntem la etapa de inițiere – analizăm de cât personal de securitate avem nevoie, cum ar putea fi plătit acesta și cum ar putea lucra, accesul automobilelor străine pe teritoriul spitalului, etc.
Vasile Tomuz, vicedirector medical la Institutului Mamei și Copilului
Condamnăm agresiunile față de medici. Și la noi în instituție s-a întâmplat ca personalul medical să fie agresat verbal, uneori chiar fizic, dar nu așa grav. După ani de experiență deja începi să te obișnuiești cu o așa atitudine din partea unor pacienți.
În multe astfel de situații nu putem face altceva, decât să stăm și să înghitem înjurăturile rudelor pacienților internați la noi. Avem un paznic pe teritoriul instituției, dar el nu intervine în certurile dintre pacient și medic… nu rezolvă el aceste probleme.
Din experiența mea pot spune că se întâmplă des când medicii sunt agresați, și ce-i mai grav, pacienții încep să creadă că au dreptul să aibă un comportament de acest fel într-o instituție medicală. Este adevărat că pentru a schimba situația trebuie să ne mobilizăm toată comunitatea medicală și să facem un apel, o solicitare, un demers către autorități să întreprindă ceva în acest sens, pentru că medicii, practic, nu sunt apărați în niciun fel de agresiunile din partea unor pacienți. La noi în țară există așa o situație paradoxală – pacienții au drepturi, însă medicii au doar obligații. Mulți uită că noi tot suntem oameni, că drepturile noastre fundamentale sunt exact ca și cele ale pacientului, iar acest lucru e regretabil și-i face pe mulți să renunțe la munca atât de respectată cândva.
De fapt, cred că sindicatele ar trebui să se ocupe de acest lucru. Ei să se mobilizeze și să colaboreze cu Ministerul Sănătății, ca să întreprindă vreo măsură legală ca să fim și noi protejați de pacienții agresivi. Medicii însă nu au timp să protesteze, să facă mitinguri sau să meargă prin judecăți… sunt prea ocupați la muncă. Și așa avem puțini specialiști, așa că deseori trebuie să acoperim golurile din sistem și nu ne rămâne timp ca să luptăm pentru drepturile noastre.
Ion Cucu, consilier principal pe probleme relaţii de muncă din cadrul Sindicatului „Sănătatea”
Într-adevăr sunt regretabile situațiile când medicii care salvează vieți sunt agresați fizic de către pacienți. Încă nu am reușit să discutăm cazul de agresiune asupra doctorului de la Spitalul Nr.1 pentru Copii din Chișinău cu președintele și vicepreședintele Sindicatului, dar știm că astfel de incidente devin tot mai frecvente în spitalele din țară.
Au fost situații, la Spitalul Municipal „Sfânta Treime”, când un medic a fost chiar înjunghiat de către un pacient, în alte situații personalul medical era bătut de familia pacientului. De mult timp încercăm să întreprindem ceva pentru a preveni aceste situații. Aproape anual facem revendicări către Guvern, Parlament și Președinție să ia în considerație riscul la care se expun doctorii la locul de muncă, însă nu avem nimic întreprins până acum. Iată ultima revendicare de acest fel a fost făcută în vara lui 2015, după adunarea generală a Federației sindicale.
Am socititat completarea Codului Contravenţional, în vederea instituirii sancţiunilor administrative pentru persoanele ce atentează la onoarea, demnitatea, integritatea psihică şi fizică a lucrătorilor medicali, cu următorul articol – „Ultragierea lucrătorului medical, adică jignirea premeditată a onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a acestuia în exerciţiul obligaţiilor de serviciu, alte acţiuni (inacţiuni) care lezează dreptul lucrătorului medical, exprimată prin acţiune, verbal sau în scris, se sancţionează cu amendă de la 10 până la 25 unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de până la 15 zile.
Argumentele aduse de noi au fost că „lucrătorul medical este în serviciul cetăţeanului şi contribuie nemijlocit prin cunoştinţele sale la realizarea dreptului constituţional la ocrotirea sănătăţii, stipulat la art. 36 din Constituţia Republicii Moldova, reprezentând, astfel, statul care garantează acest drept. În acest context, considerăm că Statul, la rândul său, trebuie să protejeze lucrătorul medical, care de rând cu militarii, colaboratorii organelor de ocrotire a normelor de drept, contribuie la realizarea securităţii statului, în cazul dat, în domeniul sănătăţii populaţiei. Totodată, lucrătorii medicali activează în condiţii de efort psihoemoţional sporit, risc profesional, şi pentru a presta servicii medicale de calitate înaltă are nevoie de protecţie sporită din partea statului, prin instituirea unor sancţiuni pentru persoanele care premeditat jignesc onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională. Acest fapt va duce la diminuarea imaginii negative a lucrătorului medical în societate şi a ramurii sănătăţii – motiv pentru care profesiunea de lucrător medical a devenit neatractivă.