Viorel Soltan, director la Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (PAS)
În primul rând, consider că nu este medicul rezident de vină în acest caz. Conform legii, medicul rezident este student, sau persoana care încă urmează studiile, nu are diplomă de licență și nu poate să exercite pe deplin profesiunea de medic. Respectiv, medicul rezident nu putea să fie de gardă și să ia decizii de unul singur, pentru că nu este pe deplin responsabil pentru actul medical. Exercitarea profesiunii de medic rezident include activități de pregătire profesională teoretică și practică, precum și acordarea asistenței medicale ghidată de coordonatorul studiilor de rezidențiat sau de medicul specialist desemnat. Deci, în cazul cu pricina, decizia de externare a pacientei trebuia confirmată de către medicul specialist (de gardă), care ghidează medicul rezident. Conform aceleiași legi, responsabilitatea pentru calitatea actului medical exercitat de către medicul rezident o poartă atît coordonatorul studiilor de rezidențiat sau medicul specialist desemnat, cât și medicul rezident, în conformitate cu actele normative aprobate de Guvern.
Acum este important să înțelegem dacă administrația Instutului de Neurologie și Neurochirurgie, unde a avut loc acest caz de malpraxis, a asigurat prevederile legii și a stabilit clar sistemul de mentoring al medicilor rezidenți pe timp de gardă. Dacă acest sistem nu a fost stabilit, atunci, în primul rând, este vina administrației. Dacă acest sistem este formal stabilit în instituție și a existat un responsabil pentru ghidarea medicului rezident și acesta nu și-a exercitat atribuțiile, atunci este clar a cui este vina. În ultimul rând este și vina medicului rezident. Însă, analizând rapid cazul în întregime, constat că a fost unul complicat și medicul rezident a făcut exact ce a învățat. Pacienta a fost adusă de ambulantă la Institutul de Neurologie si Neurochirurgie, ceia ce denotă că nici medicii de la ambulantă (licențiați) nu au fost în stare să pună diagnosticul de apendicită, acesta fiind mascat de o simptomatologie neurologică. Tehnic vorbind, medicul rezident a exclus maladia neurologică, ceia ce arată cunoștințe bune în domeniu, dar, nefiind experimentat și ghidat, nu a redirecționat pacienta pentru a exclude și alte maladii.
În concluzie, asistăm la o situație când au fost efectuate anumite ajustări legislative și modificată legea Nr. 264 cu privire la exercitarea profesiunii de medic pentru a permite rezidenților să fie angajați în câmpul muncii, dar care nu a fost pe deplin transpusă în acte normative inferioare.
Spre exemplu, legea menționează că medicul rezident practică activități de acordare a asistenței medicale ghidate dar, cu părere de rău, nici legiuitorul și nici Guvernul (și nici Ministerul Sănătății) nu dă exlicații clare ce ar însemna aceasta în mod practic. Cu alte cuvinte, nu am găsit nici un document care să explice ce înseamnă această ghidare și să solicite de la instituțiile medicale elaborarea de anumite regulamente interne clare. Deci, se pare că există anumite lacune pe care trebuie să le ajustăm până a solicita exmatricularea medicului rezident din universitate și concedierea acestuia din instituția în care acesta își exercită profesiunea de medic rezident perfect legal.