Ion Dodon, avocat
Cred că notificarea respectivă poate fi privită doar ca o procedură prealabilă autorizării - mai întâi se face notificarea, iar în baza ei Centrul efectuează verificarea prealabilă. Art.25 spune că „urmare a verificării, Centrul adoptă una din următoarele decizii - fie autorizează, fie refuză autorizarea. Nu există o altă posibilitate. Dacă este totul legal - se autorizează, dacă nu - atunci se refuză autorizarea. Art.7 din Lege, parte ce ține de datele cu privire la sănătate, spune că nu e nevoie de această autorizare, prin urmare - nici de notificare. Așa înțeleg eu. Altfel nu are sens. Nu poate fi făcută notificarea doar de dragul notificării, ci doar în scopul autorizării. Nu știu dacă undeva în lume mai există așa ceva: autorizări, notificări din partea instituțiilor medicale. Probabil că nu mai există. Dacă se face în scopul protejării intereselor pacientului, pentru acordarea asistenței medicale, atunci este firesc că datele personale și cele privind starea de sănătate, să fie prelucrate, stocate, iar la nevoie să fie transmise altor cadre medicale. Să admitem că instituția medicală nu notifică Centrul, atunci ce se întâmplă? Nu are voie să prelucreze datele cu caracter personal ale pacienților? Asta înseamnă că noi nu putem acorda asistență medicală, pentru că nu avem voie să prelucrăm aceste informații. Prevederea este valabilă chiar și atunci când datele pacienților sunt scrise în cartele medicale și nu doar cele prelucrate în sisteme sofisticate.
Nu sunt de acord categoric, cu interpretarea Centrului, cum că Art. 7 se referă la cazurile de urgență. Acolo e destul de bine explicat - în scopul protejării vieții, sănătății persoanei. Este evident că cei care au formulat această sintagmă nu au avut tangențe cu medicina, dar s-au gândit în primul rând la acordarea asistenței medicale. Nicidecum nu poate fi vorba de urgență. Art. 7 este normă specială pentru domeniul sănătății și cuprinde toate sferele de activitate medicală. Sănătatea publică sau medicina preventivă este cumva urgență?
Consider că ar fi binevenit ca Centrul să vină cu o inițiativă legislativă. Legea spune că la partea ce ține de îmbunătățirea legislației este apanajul CNPDCP. Pentru a evita situațiile confuze, în Lege ar trebui să fie clar reglementat ce trebuie să facă instituțiile medicale în asemenea situații. Totodată, în Legea privind protecția datelor cu caracter personal trebuie să fie indicat faptul că notificarea se face în scopul obținerii autorizației și atunci nu apar astfel de discuții. Până la urmă și Ministerul Sănătății poate interveni, atât timp cât acesta este un domeniu specific sistemului de sănătate.