Liberă practică în medicina de familie sau spitale raionale fără specialiști în ambulator. Ce vrea Ministerul Sănătății de fapt

Ghenadie Țurcanu, expert Centrul PAS

Responsabili de politicile de asistență medicală primară din Ministerul Sănătății demonstrează că sunt împotriva autonomiei instituționale în asistența medicală primară și promovează reîntoarcerea la sistemul vechi, pe care l-am avut până în anul 2008, numai că de această dată vor ca și medicii specialiști de profil din spitale să fie trecuți în administrarea medicinei primare. Mi-am format această opinie după evenimentul pe care l-a organizat astăzi Ministerul Sănătății, unde invitații urmau să discute despre contractarea directă a medicilor de familie de către CNAM. 

Mă bucură inițiativa Ministerului Sănătății de a organiza dezbateri pe acest subiect. Părerea managerilor din sistem este importantă, însă trebuie luată în considerare și părerea beneficiarilor de servicii. După mine, cea mai stupidă politică în organizarea asistenței medicale de calitate este cea care urmărește furnizarea serviciilor, ignorând așteptările beneficiarilor. Lor le aparține, în final, dreptul ca aspirațiile lor să fie luate în considerare atunci când se stabilește un model de prestare a serviciilor, mai ales că ei achită impozitele din care sunt plătiți prestatorii.  

Cei care conduc centre autonome de sănătate au devenit batjocura Ministerului Sănătății și președinților de raioane

Am fost surprins să văd că responsabilul de politicile în domeniul medicinei primare din cadrul Ministerul Sănătății a prezentat subiectul într-un mod în care centralizarea medicinii primare, cu scoaterea asistenței medicale specializate de ambulator din administrarea spitalelor raionale, ar fi cea mai bună soluție. În discursurile foștilor și actualilor manageri ai Centrelor Medicilor de Familie din raioane, dar și a unor președinți de raioane, prezenți la ședință, a prevalat ideea că trecerea la autonomie financiară a centrelor de sănătate rurale a fost o greșeală enormă și că din cauza autonomiei instituționale a crescut numărul populației bolnave. În opinia mea, la această ședință medicii care conduc centre autonome de sănătate din localitățile rurale au devenit batjocora Ministerului Sănătății și președinților de raioane, căci pentru ei medicii din centrele de sănătate rurale autonome nu mai au timp de pacient, nu sunt dotați și nu sunt capabili să facă management financiar. Tot pe umerii lor s-a pus lipsa cadrelor medicale în sate și scăderea numărului de vizite în medicina primară în țară.

Ideea care a fost promovată agresiv astăzi a fost anume centralizarea medicinei primare și trecerea asistenței medicale specializate de ambulator din cadrul spitalelor raionale în sfera CMF. Nu este secret că un astfel de aranjament le convine șefilor de aici, căci asta înseamnă mai mulți bani, risc de interese și corupție. Riscăm să întoarcem cele peste 200 de Centre de Sănătate în jugul celor de la „raion”, iar acest lucru înseamnă subfinanțare, salarii mai mici, dependență totală.

Toate aceste idei au fost spulberate de medicii din centrele de sănătate rurale autonome care au fost în minoritate la această ședință. Cu toate acestea, acești medici de la sate au fost sinceri și au vorbit despre importanța autonomiei financiare, prezentând argumente care nu au coincis cu ideile promovate de șefi.  

Și totuși - ce a făcut Ministerul Sănătății pentru a susține medicina primară ?

Astăzi unii responsabil de la Ministerul Sănătății au încercat să blameze medicii din centrele de sănătate rurale autonome pentru faptul că în sate lucrurile stau atât de grav. Mă întreb însă ce a făcut Ministerul, ca autoritate publică centrală care elaborează politici, pentru a susține medicina primară. În ultimii ani, finanțarea medicinii primare din fondul de bază al asigurării obligatorii de asistență medicală a scăzut de la aproximativ 30 la sută (anul 2004) la 22 la sută (anul 2017). Dacă e să facem o comparație în politicile de finanțare, vom vedea că pentru serviciile de înaltă performanță de care beneficieze un număr limitat de pacienți se găsesc sute milioane de lei în plus în fiecare an, iar pentru medicina primară de care beneficiază câteva milioane de oameni surse nu sunt. În același timp, mă întreb de ce Ministerul Sănătății nu a elaborat standardele minime de calitate pentru prestarea serviciilor de asistență medicală primară și multe alte reglementări pentru a simplifica activitatea instituțiilor medicale primare rurale care activează în condiții de autonomie financiară față de centrul raional.

De asemenea, la ședință s-a abordat acuzator problema lipsei de cadre, dar nu s-a spus și ce politici a implementat Ministerul Sănătății în scopul asigurării cu cadre a localităților rurale, în special a celor îndepărtate. Or, autoritățile doar au declarat că își doresc să soluționeze problema. De ce nu a fost implementată până acum finanțarea medicinii primare și pe criteriul geografic, prin care centrele de sănătate rurale, mai îndepărtate de centrul raional, pot primi mai mulți bani din cauza că se află în condiții inegale față de instituțiile amplasate în centrul raional? Aceasta este o practică reușită în toată lumea, care are rolul de a crea și asigura o echitate de finanțare dintre localitățile rurale și urbane. Cum putem afirma acum că susținem dezvoltarea medicinii primare, dacă pentru localitățile rurale, în special cele îndepărtate, nu există un factor motivant pentru doctori, iar discrepanța dintre sate și orașe doar se accentuează?

În zece ani am putea avea o reformă reală

Deși nu s-a vorbit nimic constructiv despre inițiativa Guvernului cu privire la contractarea directă a medicilor de familie de către CNAM, este important să aduc mai multe precizări.

Statele care au trecut la o asemenea reformă radicală au avut nevoie de timp. Poate că în zece ani va fi o reformă reală. Acum nu ne permite nici cadrul normativ legislativ actual, nici tendința de a face totul superficial, în grabă. Este important de menționat că libera practică nu poate fi instituită în lipsa unei asociații profesionale a medicilor de familie (Colegiul medicilor de familie), așa cum există în alte profesii de liberă practică, dar și în statele unde se practică medicina de familie cu contract direct cu finanțatorul.

Un alt impediment serios este lipsa unei asigurări de malpraxis pentru medicii de familie, or un doctor de liberă practică riscă, în cazul unui litigiu, să răspundă cu toate bunurile pe care le are – sediu, casă, mașină, etc. De asemenea, activitatea medicilor de familie în grupuri crește accesibilitatea serviciilor, calitatea, permite o organizare mai bună în prestarea serviciilor și , în final, sporește satisfacția beneficiarilor. Un grup de medici de familie pot lua în echipă medici și specialiști: pediatru, ginecolog, însă pentru această acest grup de medici de familie trebuie plătit suplimentar. Libera practică este practicată de doctorii care activează în condiții geografice îndepărtate sau alte condiții speciale din care motive nu se pot asocia în grupuri. Reforma medicinii primare nu se face pornind din orgolii și nici din interese. Riscăm să distrugem tot ce am creat până acum cu atât de mult efort.