Autor: Irina Papuc
Fără să treacă prin ordinea de zi de bază a Guvernului și fără să se discute public despre majorări, ne-am pomenit cu o Hotărâre de Guvern care prevede servicii medicale de câteva ori mai scumpe. Deși toată lumea recunoaște că aveam nevoie de o „revitalizare” a tarifelor, au rămas în continuare mai multe întrebări decât răspunsuri. Cum au fost calculate aceste tarife, cum s-a ajuns la aceste sume și de ce metodologia de calcul nu a fost făcută publică? Experții au și ei nedumeriri și spun că există suficiente motive de îngrijorare.
Proiectul de Hotărâre de Guvern ce prevedea modificarea tarifelor la serviciile medicale a fost propus pentru dezbateri publice încă în luna octombrie. Tot în acea perioadă Ministerul Sănătății lansa un proiect cu tarife noi, însă pentru Serviciul Supravegherii de Stat a Sănătății Publice, iar cele două proiecte au creat confuzie.
Așadar, cum s-a ajuns la noile tarife?
Ministerul Sănătății a argumentat în Nota Informativă a documentului că tarifele propuse au câteva elemente de bază: cheltuielile pentru salarizare, contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale, cheltuielile pentru reagenți și medicamente, uzura mijloacelor fixe și cheltuieli indirecte – energie, apă și canalizare, salubritate, telecomunicații, etc și a prezentat trei formule de calcul și elementele constitutive ale acesteia.
De asemenea, autoritatea a argumentat că mai multe instituții medicale dispun de utilaje medicale noi și respectiv unele investigații ar fi trebuit scumpite, iar altele performante urmau abia să fie introduse. Astfel, Ministerul Sănătății folosește drept exemplu intervențiile noi la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, Institutul Mamei și Copilului, Centrul Republican de Diagnosticare Medicală, AMT Centru, Agenția de Transplant. Totodată, instituția a ținut să precizeze că „în tarif nu se include rata rentabilității, serviciile medicale fiind non-profit”.
Analiza Impactului de Reglementare, doar amintită, dar nu și aplicată
Deși face referire la Analiza Impactului de Reglementare, Ministerul Sănătății nu a realizat-o și nu a prezentat niciun calcul concret, amintind doar că există riscul ca utilajele performante cumpărate să nu mai fie folosite.
„Aprobarea proiectului prezentat va contribui la creșterea capacității instituțiilor medico-sanitare în efectuarea investigațiilor de înaltă calitate, utilizarea echipamentului medical performant, îmbunătățirea accesului la servicii medicale contemporane (...) ce duc în final la ameliorarea și fortificarea sănătății populației la nivel național”, a argumentat autoritatea.
Cine a lucrat la noile tarife
Din argumentările Ministerului Sănătății înțelegem că au lucrat la calcule specialiștii ministerului și cei ai Companiei Naționale de Asigurări în Medicină, apoi acestea au fost consultate cu managerii instituțiilor medicale și cu Sindicatele.
Lipsa de transparență generează riscuri de abuzuri
Și vechile guverne au încercat să abordeze problema scumpirii tarifelor, însă în final nu le-au aplicat. Astfel, ultimele modificări au fost operate în 2011. Nimeni nu poate nega că era nevoie de o ajustare a tarifelor, însă lipsa de transparentă generează riscuri de abuzuri.
„Tarifele trebuiau majorate, deoarece spitalele chiar înregistrau pierderi la internarea unui pacient contra plată. Chiar și CNAM acoperea o sumă mai mare pentru același serviciu. Însă, Ministerul Sănătății nu a prezentat niciun fel de estimări financiare. În acest caz există riscul unor majorări neargumentate. Nu este exclus să ne pomenim în timp că au fost strecurate și tarife pentru servicii care vor asigura venituri pentru anumite companii cu interese”, spune Ghenadie Țurcanu, expert în politici de sănătate la Centrul PAS.
Și expertul economic din cadrul Institutului Economiei de Piață, Viorel Gârbu, este de părere că tarifele sunt luate „din pod”.
„Pentru a estima costurile aferente unor activități economice se folosesc conceptul costurilor fixe și variabile, conceptul costurilor directe și a cheltuielilor indirecte. Calculul costurilor pentru fiecare investigație, serviciu medical se estimează în baza unei metodologii care descrie în baza cunoștințelor (abilităților) personalului medical și a echipamentelor tehnice disponibile. La baza proiectului în cauză trebuie să stea descrierea metodologică în cauză, care să ia în calcul atât pregătirea personalului medical, cât și echipamentele disponibile. Or, din proiect nu reiese acest lucru”, explică Viorel Gârbu.
„În document nu se fac referiri la gradul de încărcare a instituției medicale. În cazul în care gradul de încărcare este de 100 %, atunci costul per unitate va fi minim și exact invers într-un spital pe jumătate gol. În concluzie, în lipsa unei metodologii corespunzătoare fiecărui tratament, estimarea costurilor este una arbitrară și lasă spațiu pentru abuzuri din partea personalului medical care poate majora nejustificat durata tratamentului, numărul personalului implicat și medicamentele folosite în tratament, iar formula propusă este una irelevantă”.
Amintim că Hotărârea de Guvern prin care au fost majorate tarifele medicale a fost publicată în Monitorul Oficial la 10 februarie. Precizăm, de asemenea, că CNA a realizat o expertiză a acestui document, încă pe când se afla în fază de proiect și a constatat că mai multe servicii medicale se scumpesc cu peste 400 de procente. Autorul expertizei a menționat că are rezerve în privința corectitudinii acestor tarife, însă obiecțiile autorității nu au fost luate în calcul.
█ Articole relaționate: