Mihai Moldovanu, șeful Direcției Sănătate a Municipiului Chișinău
Am avut o ședință cu șefii instituțiilor medicale din Chișinău și am discutat despre asigurarea cu medicamente și consumabile pentru perioadele următoare. Din câte înțeleg Ministerul Sănătății le-a permis instituțiilor să facă de sine stătător licitații pentru consumabile, pentru că Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate nu reușește să procure tot ce este necesar. Chiar dacă Centrul va începe procedura de achiziții săptămâna viitoare pentru consumabile, rezultatele licitației vor fi făcute publice peste o lună. Până atunci instituțiile medicale trebuie să lucreze cumva. Procedura de achiziții este de durată. Nu poți să începi procedura săptămâna viitoare, apoi tot săptămâna viitoare să anunți câștigătorii și să livrezi și produsele. Dacă au vrut ca la 1 aprilie deja să facă achizițiile, trebuiau să înceapă procedura prin februarie. Dacă ea va fi organizată abia acum, atunci medicamentele și consumabilele ar putea ajunge pe la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, dacă nu chiar mai târziu.
Cum fac instituțiile licitații de sine stătător, dacă li s-a permis să facă doar pentru primele trei luni?
Păi le-au permis atunci, le permit și acum. Ei au făcut contracte de valoare mică și au procurat ce le trebuie. Când se va organiza centralizat, deja se vor asigura de-acolo. Ei au dreptul să facă procurări de până la 10 de mii de lei. Unii au mai făcut rezerve de medicamente și reagenți. Fiecare se descurcă acum cum poate.
S-au plâns instituțiile că au probleme cu stocurile de medicamente și parafamaceutice?
Care au avut probleme au semnat contracte cu alte instituții pe o perioadă scurtă, până își rezolvă problema. Există totuși problema medicamentelor. Încă nu s-a făcut acea licitație mare privind asigurarea instituțiilor medicale cu medicamente. Înainte, de achiziționarea medicamentelor se ocupa Agenția Medicamentului, venea contractul direct la instituție și aceasta trebuia să-i plătească agentului economic. Acum a mai apărut un intermediar – Centrul pentru Achiziții Publice Centralizate în Sănătate. Acesta organizează licitația, instituția medicală trebuie să încheie contractul, transferă banii Centrului, apoi acesta transferă banii agentului economic. În contract scrie că instituția medicală trebuie să plătească în termen de cinci zile după ce a fost livrată marfa, dar bani de la CNAM nu vin conform contractului, ci cu întârziere. Sunt niște nuanțe…
Există riscul ca instituțiile medicale să se confrunte cu o criză de medicamente din cauza acestor „nuanțe”?
Ar exista. Vreau să discut și eu cu doamna ministru să văd ce se întâmplă cu aceste achiziții. Pe noi nimeni nu ne informează. Centrul nu ne raportează nimic. Știu informația din ceea ce îmi spun directorii. Doar am avut o situație de genul ăsta luna aceasta cu soluția fiziologică, când agentul economic care a câștigat licitația nu avea soluție fiziologică în volum de 500 ml. Avea doar de 200-250 ml. Au fost probleme prin spitale. Parcă sunt niște lucruri simple, dar ele creează nemulțumiri, mai ales printre pacienți. Deocamdată avem cu ce lucra în martie și aprilie. Dacă problema nu va fi rezolvată până în aprilie, atunci ne-am putea pomeni într-o situație neplăcută. Și termenul ăsta de a face achiziții pe o perioadă de două luni este foarte mic și atunci când se mai tergiversează cu achizițiile, instituția se poate pomeni fără medicamente. Poate ar trebui să fie extins acest termen măcar până la patru luni pentru a ne asigura că nu avem crize de medicamente. Două luni trec foarte repede.
Care ar fi soluția în acest caz?
Soluția ar fi să le dea voie instituțiilor medicale să-și cumpere singure consumabile și reactive. De asemenea, ar trebui să le permită instituțiilor să facă stocuri și de utilaj medical de valoare mică. Instituțiile medicale nu pot procura nimic, nici de cinci mii și nici de 10 mii de lei. Se întâmplă să iasă vreun utilaj din funcție și ei nu pot cumpăra altul, pentru că e interzis de Centru. Acum instituțiile medicale așteaptă luni în șir pentru a putea rezolva problema, care ține direct de funcționalitatea ei. Când mai poate fi reparat, intervine inginerul și repară, dar dacă nu, managerul nu poate face nimic. Noi nu vorbim de aparate performante sofisticate, care costă un milion sau mai mult, ci de aparate care costă maxim 20 de mii de lei. Este hipercentralizată procedura de achiziții.