Autor: Irina Papuc
Un copil de numai cinci luni a decedat la numai cinci zile după ce a fost externat din spital. Diagnosticul stabilit pentru micuț a fost pneumonia interstiţială bilaterală. Medicul care l-a tratat a fost acuzat de procurori de neglijență în acordarea asistenței medicale și, timp de trei ani, a fost purtat prin instanțe. Recent cazul a fost finalizat, CSJ publicând o hotărâre irevocabilă, însă circumstanțele sunt mai mult decât interesante. Doctorul a reușit să demonstreze parțial că are dreptate, iar la mijloc pare să fie o problemă mai mult de lege și de sistem. Cert este că un copil care avea șanse la viață a decedat. De acțiunile mamei nu s-a interesat nimeni. Doctorul a nimerit sub Legea amnistiei și, fără să-și fi asumat vreo vină, a fost amnistiat cu ocazia împlinirii a 25 de ani de independență a Republicii Moldova.
Cazul a avut loc în 2014 la Spitalul Raional Florești. Copilul de cinci luni a fost internat pe 2 ianuarie cu pneumonie severă. Micuțul a fost preluat de medicul de gardă, apoi a fost transferat în secția de Pediatrie. Conform primului raport de expertiză medico-legală pacientul ar fi primit tratament descris ca „arhaic” și „șablonat” - vitamina C, Dexametazon, Salbutamol 1 puf de 3 ori - fără criterii de bronhobstrucţie, Euphillină. Ulterior, de tratamentul acestuia a fost desemnat pediatrul Alexandru Ciocârlan. Copilul a stat internat în spital cinci zile, adică până la 7 ianuarie. Din hotărârile anterioare ale instanții se înțelege că pacientul a primit mai multe medicamente, conform protocolului clinic naţional „Pneumonii comunitare la copil”.
Pe 7 ianuarie copilul este externat, iar pe 10 ianuarie decedează. Comisiile care s-au întrunit ulterior pe acest caz au confirmat – copilul avea șanse să supraviețuiască. Mama acuză doctorul, procurorul solicită condamnarea lui și aplicarea unei interdicții de a mai practica medicina. Așadar, ce s-a întâmplat?
Încălcarea Legii nr. 263
Procurorul care s-a ocupat de caz a înaintat acuzarea în baza articolului 213 din Codul Penal, ceea ce înseamnă încălcarea din neglijență a regulilor de acordare a asistenței medicale ce s-a soldat cu decesul pacientului. Așadar, doctorul a fost învinuit că a permis externarea precoce a pacientului în stare gravă și nu ar fi analizat riscurile ulterioare pentru viața acestuia. Copilul a decedat în lipsa continuării tratamentului. La rândul său, mama nu ar fi primit informațiile necesare în volum deplin despre riscurile asupra vieții copilului, așa cum prevede legea. Acuzatorii de stat au invocat Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului, din 2005.
De ce a fost externat copilul după 5 zile de tratament
Doctorul vizat a explicat instanței că mama a insistat să plece cu copilul din spital chiar de la prima zi de internare. Argumentele familiei nu sunt clare. Medicul spune că a informat mama despre toate circumstanțele care pot apărea din cauza externării. Acesta ar fi semnat că solicită tratament ambulatoriu, astfel, asumându-și răspunderea pentru copilul său. Medicul mai spune că i-a indicat mamei să meargă cu copilul la medicul de familie, să-i explice situația și astfel să existe certitudinea că micuțul va beneficia de tratament sub ochii unui specialist. Nu a fost așa. Se pare că tratamentul a fost întrerupt, iar copilul a murit.
În apărarea sa, medicul mai spune că a existat și o comisie a Ministerului Sănătății pe acest caz. Concluziile de bază sunt următoarele – copilul avea șanse să trăiască, însă nu a decedat din cauza tratamentului administrat greșit, ci din cauza întreruperii tratamentului. Medicul este convins că neglijența mamei i-a băgat copilul în mormânt.
„Este un doctor bun și mă voi lupta ca el să rămână în acest spital”
Întrebarea care apare este dacă medicul poate încuviința externarea din spital, chiar și la insistența rudelor, atunci când pentru viața și sănătatea copilului vital este ca el să rămână în spital. Între neglijența părinților și lejeritatea de a semna hârtiile de externare, există mult spațiu de interpretare. Directorul spitalului este sigur că doctorul a procedat corect. „Noi nu mai suntem în perioada sovietică, când pacienții se țineau cu forța în spital. Mama a insistat să plece acasă, doctorul n-o putea ține cu de-a sila. Nu s-a încălcat nimic”, dă asigurări Valeriu Nichiforciuc. L-am întrebat pe director dacă medicul s-a consultat cu cineva din colegi, dacă a fost creat un consiliu care să decidă acțiunile ulterioare cele mai potrivite pentru copil. „Da, doctorul s-a consultat cu șefa secției. El este un doctor tânăr și este foarte bun. O să lupt ca el să rămână în spital”, a mai adăugat directorul.
Vinovat sau nevinovat? CSJ explică
Dincolo de o problemă cronică de sistem, în care lipsesc mecanisme de intervenție la nivel medico-social, dar și de responsabilizare a părinților iresponsabili, CSJ a publicat o hotărâre irevocabilă.
„(…)instanța de apel corect a constatat și prezența latura subiectivă în acțiunile inculpatului, care s-a manifestat prin faptul că inculpatul anume din neglijență, exprimată prin încrederea exagerată față de urmările prejudiciabile, precum și fără a ține cont de personalitatea reprezentantului legal al minorului, nu a explicat acesteia consecințele și riscul potențial care pot apărea în urma întreruperii cursului de tratament. Colegiul penal menționează că afirmațiile inculpatului precum că, reprezentantul copilului a refuzat prelungirea tratamentului staționar, nu s-au regăsit în materialul probator administrat la dosar”, se menționează în hotărârea CSJ. Astfel, în fișa medicală nr. 64 a bolnavului de staționar nu se conține refuzul mamei de la tratamentul staționar. Tot în această fișă există solicitarea privind primirea unui tratament ambulatoriu, însă fără a fi vreo mențiune de refuz asupra tratamentului staționar, iar mențiunea de refuz indicată în actul respective este semnată de către doctor și nu de către mama copilului.
„Mai mult, atestând în comportamentul mamei acțiuni necorespunzătoare cu starea sănătății bolnavului, nu trebuia să permită întreruperea de către ultima a tratamentului staționar administrat minorului. Acest fapt confirmă indubitabil neglijența medicului…”, mai constată instanța supremă.
Doctorul este amnistiat
CSJ menționează o situație cel puțin suspicioasă – deși Curtea de Apel l-a găsit responsabil de finalul tragic al copilului, aceeași instanță stabilește ca hotărârea să fie casată, iar medicul să fie amnistiat în baza Legii amnistiei din 29 iulie 2016. Hotărârea instanței ridică semne de întrebare, întrucât doctorul nu și-a recunoscut vina și a depus recurs pentru anularea hotărârii Curții de Apel, deci nu corespunde prevederilor legii în privința „căinței active”. În pofida unor erori evidente amnistia rămâne perfect legală în cazul său.
„...Acesta (n.n. - doctorul vizat) nu a întrunit condiţiile prescrise de legislator şi nu a manifestat căinţa activă faţă de infracţiunea comisă pentru a beneficia de actul amnistiei, cu toate acestea instanţa de recurs nu poate interveni în această parte a hotărârii instanţei de apel pentru corectarea erorii admise, or în atare situaţie se va încălca principiul neagravării în propriul apel. În acest sens, fiind corectă ipoteză că, potrivit art.410 Cod de procedură penală, instanţele de apel, soluţionând cauza, nu pot crea o situaţie mai gravă pentru persoana care a declarat apel”.
Am încercat să discutăm și noi cu doctorul vizat. Alexandru ne-a spus că nu este gata să vorbească despre acest subiect, fiind unul complicat pentru el. El spune că nu a văzut hotărârea CSJ și că va reveni cu un telefon la redacție când va fi gata să pună în discuție acest caz. El a fost anunțat că redacția va publica un articol pe acest subiect.
Interesele copilului sunt mai presus de doleanțele părinților
De cele mai multe ori doctorii sunt puși în fața faptului împlinit – părinții își înșfacă micuții și sunt gata să iasă din spital fără să mai țină cont de ce spune doctorul. În timp ce unii medici au fost agresați din această cauză, alții preferă să se asigure printr-o semnătură pusă de părinte prin care își asumă responsabilitatea pentru ce i se va întâmpla copilului. Acum nu există prevederi clare sau regulamente care i-ar ghida pe doctori cum exact să acționeze atunci când părinții iau decizii care pun în pericol viața și securitatea copilului, deși legea spune clar că opinia specialistului prevalează. „În cazul în care părinţii refuză asistenţa medicală pentru copilul bolnav, aceasta se acordă contrar voinţei lor, la decizia consiliului de medici, luată în prezenţa reprezentantului puterii”, prevede articolul 4, alineat 4 al Legii privind drepturile copilului. De cealaltă parte, statele dezvoltă legi extrem de dure pentru părinții ai căror copii au avut de suferit din cauza neacordării asistenței medicale, prin îngrădirea accesului la servicii specializate. Cazuri răsunătoare de acest gen au avut loc în Canada, Belgia și SUA, unde părinții au fost condamnați la închisoare tocmai din cauza că micuții lor au murit, fără să reușească să beneficieze de ajutor medical calificat. La rândul lor, doctorii găsiți vinovați sunt obligați să plătească familiilor despăgubiri, în joc fiind și practicarea ulterioară a medicinii.
█ Articole relaționate:
Despăgubiri de 500.000 de mii de lei pentru o familie din Moldova într-un caz de malpraxis
Cele mai frecvente erori comise de medicii din Moldova. Pe primul loc- metoda de tratament greșită