Autor: Mariana Matcovschi
Vitalie Baranare 50 de ani şi din 2012 luptă cu tuberculoza. Prima dată s-a tratat timp de cinci luni la Bălţi, apoi au urmat internările în Chişinău. Acum se află sub supravegherea medicilor chiar în Donduşeni, în cadrul unui centru comunitar deschis recent special pentru acești bolnavi și unde se pot trata, fără a mai fie nevoiți să plece departe de casă. Bărbatul spune că este mulţumit de asistenţa pe care o primeşte aici şi că nu ar renunţa niciodată la tratament. „Cine vrea să renunţe la viaţă? Omul e liber să aleagă”, este convins el.
Chiar dacă în zilele noastre tuberculoza este o boală care poate afecta pe oricine, Vitalie Baran crede că societatea este încă departe de a accepta oamenii care suferă de această maladie. „Discriminarea este foarte mare. Eu lupt cu asta timp de cinci ani deja, așa că nu mă mai sperie nimic. Băieţii tineri care se îmbolnăvesc, se pierd. Unii chiar se gândesc la suicid”, mărturiseşte pacientul.
Tot din cauza bolii bărbatul nu a mai putut să-şi găsească un loc de muncă. „M-am dus la Agenţia Naţională pentru Ocuparea forţei de Muncă şi am cerut de lucru. M-au trimis la fabrică. Când au aflat că am fost bolnav de tuberculoză, mi-au răspuns: «Nu, nu... nouă de iştea nu ne trebuie»”, îşi aminteşte bărbatul. „Peste două luni, de la Agenţia Naţională pentru Ocuparea forţei de Muncă mi se spune: «Mata trebuie să-ţi cauţi de lucru că noi nu avem dreptul să te ţinem mai mult pe listă». Şi ce să facă omul atunci?”, se întreabă Vitalie Baran.
Singura alinare a bărbatului a rămas familia. Chiar şi unele rude și prieteni apropiați s-au cam depărtat de el. „Copiii ştiu ce înseamnă un om bolnav și respectul față de el”, adaugă pacientul. A întâlnit însă în spitale bolnavi de tuberculoză total disperați, deoarece nu venea nimeni cu lunile să-i viziteze. Vitalie Baran crede că o soluţie există şi în asemenea caz: „Să schimbăm mentalitatea oamenilor. Oameni buni, toate spitalele cu bolnavi de tuberculoză sunt amplasate în centrele oraşelor, nu în Taiga, ca în afară de urşi să nu vezi nimic şi să nu infectezi pe nimeni. Dacă nu se îmbolnăveşte lumea, înseamnă că nu-i chiar aşa de straşnică Baba Cloanţa precum o desenăm noi în cărţi”, spune cu umor bărbatul.
„Viaţa merge ca înainte. Nimic nu s-a schimbat”
Un alt pacient,Vasile Bîrnaz,are 58 de ani şi de un an şi trei luni se tratează de tuberculoză. El spune că nu s-a schimbat nimic în viaţa sa de când a aflat că este bolnav. „Prietenii pe care i-am avut aceia şi au rămas. N-a fugit nimeni, nici femeia, nici copiii”, spune bărbatul. Acesta crede că nu e atât de dificil de trăit cu această boală, singurul lucru care îl deranjează fiind efectele adverse, greu de suportat al pastilelor. „De la tratament parcă mă doare tot trupul, dar nu-i straşnic. Măcar că sunt în vârstă, dar vreau să mai trăiesc oleacă”, adaugă încrezător Vasile Bîrnaz.
Este necesară implicarea întregii comunități
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, Moldova se regăsește printre primele cele 18 state din regiunea europeană în care controlul tuberculozei este prioritar și printre cele 27 de țări ale lumii cu povară înaltă a tuberculozei multidrogrezistentă. De aceea, scopul centrelor de suport pentru pacienții cu TB este îmbunătățirea aderenței la tratament și diminuarea efectelor de marginalizare sau excludere socială a acestor persoane și membrilor familiilor lor. Pacienții, care se tratează în condiții de ambulatoriu, beneficiază de un pachet de servicii complexe centrate pe necesitățile acestuia.
„Un pacient nevindecat poate molipsi, într-un timp foarte scurt, încă 10-15 oameni, de aceea în procesul de depistare și tratament al acestor bolnavi trebuie să se implice de comun cu sistemul medical și alte sisteme și parteneri, ca sistemul social, comunitatea administrațiile Publice Locale”, a menționat Ilona Burduja, consultant la Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (Centrul PAS) în monitorizarea și evaluare a centrelor comunitare.
Silvia Drumea, medicftiziopneumolog la Spitalul Raional Dondușeni şi coordonator al Centrului de suport al tratamentului pacienţilor cu tuberculoză în condiții de ambulatoriu afirmă că este foarte dificil să lucrezi cu asemenea bolnavi.
„Cel mai greu este să le explici pericolul la care își supun propria viață, dar şi a celor din jur. Binevoinţa şi atitudinea pozitivă fată de acești pacienți ne ajută să-i convingem că trebuie să se trateze şi să facă parte din membrii sănătoşi ai societăţii”, menţionează Silvia Drumea.
Nimeni dintre noi nu este protejat de tuberculoză
Victoria Cojocaru, preşedinta Asociaţiei Obşteşti „Tinerele femei Cernoleuca” şi director de proiect în cadrul programelor de reducere a riscurilor infecției HIV, spune că se implică activ în activități de informare și educare. Ea vrea ca oamenii să știe că nu este nimic rușinos în a cere ajutor.
„Una din problemele pe care le discutăm la seminarele informative este faptul că nu trebuie să ne fie ruşine să mergem la medic pentru a depista această maladie şi să nu ne ruşinăm de acest statut, deoarece, în prezent, tuberculoza este o boală socială şi nimeni dintre noi nu este protejat, oricât de cult ar fi şi oricât de bine ar trăi. Noi toţi suntem supuşi acestui risc”, adaugă femeia. După ce participă la seminare oamenii devin mai atenți: „A existat un caz când o persoană a venit la noi cu un prieten şi ne-a spus că acesta are simptomele despre care le-am vorbit. S-a depistat că era tuberculoză în formă deschisă. Aceste informări pot salva vieți”, adaugă preşedinta Asociaţiei Obşteşti „Tinerele femei Cernoleuca”.
Suportul psihologic – la fel de important ca cel medicamentos
În cadrul Centrulul Comunitar de suport al pacienţilor bolnavi de tuberculoză din Donduşeni activează doi psihologi, care sunt gata oricând să ajute şi să ofere consiliere pacienţilor.
Cristina Roşca spune că dialogul cu pacienții se construiește greu. Oamenii trebuie mai întâi să știe că pot avea încredere. Colega sa,Tatiana Bîcicov, crede că munca pe care o face este extrem de importantă pentru bolnavii de tuberculoză, căci pe mulți îi ajută să-şi depăşească fricile: „Am o pacientă care aşteptă cu nerăbdare ziua de consiliere, deoarece are gânduri sumbre, din cauza cărora nu poate dormi”, mărturiseşte psihologul.
În raioanele cu Centrele Comunitare rata de vindecare a tuberculozei este mai mare
Silvia Drumea, medicftiziopneumolog la Spitalul Raioanal Donduşeni şi coordonator al Centrului de suport al tratamentului pacienţilor cu tuberculoză în condiții de ambulatoriu susţine că în anul 2016 în raion au fost depistaţi 25 de bolnavi, dintre care – 17 cazuri noi şi 8 recidive. A fost depistată tuberculoza şi la un copil de un an, care s-a molipsit de la mama sa. Nu a existat niciun caz de deces şi doar o singură pacientă a abandonat tratamentul, deoarece a plecat din teritoriu. Rata de succes a tratamentului pentru pacienții asitați de centrele comunitare din țară este de 72,4% față de 62,4% în celelalte cazuri, iar a celor pierduți din supraveghere de 5,3% în centre, față de 21,4%. Văzând acest rezultat, Fondul Global a acceptat crearea și susținerea a încă 32 de centre comunitare în raioanele și municipiile din țară, dintre care șase în regiunea transnitreană. Recent și-a început activitatea cel din Dondușeni. În anul 2011, tot cu susținerea financiară a Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei, au fost deschise 10 astfel de centre comunitare, a precizat pentru Sănătate INFO Rita Seicaș, coordonator de programe la Centrul PAS.
„Aceste centre vin în suportul cabinetului ftiziopneumologului. De serviciile lor beneficiază pacienții cu tuberculoză care se tratează în condiții de ambulatoriu, inclusiv cei cu deficienţe de deplasare, care locuiesc în raza teritorială a instituției, membrii familiilor acestora, aflate la evidența medicului și persoanele vulnerabile cu risc sporit de îmbolnăvire cu TB. Prin crearea acestor centre ne propunem să diversificăm pachetul de îngrijiri orientate spre pacient, oferindu-le pe lângă servicii medicale din partea cabinetului medicului ftiziopneumolog și serviicii sociale, consultații psihologice, juridice și administrative, etc”, a precizat Rita Seicaș.
Pentru a oferi servicii de calitate orientate strict pe pacient, centrele comunitare vor trebui să colaboreze cu medicii de familie, specialiștii centrelor de sănătate publică, respnsabilii de asistența socială, administrația publică locală, agenți economici, ONG-uri din domeniul sănătății și specialiști de la educație.
Deschiderea și funcționarea centrelor este susținută în cadrul proiectului Consolidarea controlului tuberculozei în Republica Moldova, finanțat de către Fondul Global de Combaterea SIDA, Tuberculozei şi Malariei și implementat de Centrul pentru Politici și analize în Sănătate (Centrul PAS).
█ Articole relaționate: