Autor: Irina Papuc
Noi planificăm să dezvoltăm 32 de centre de intervenție timpurie, ceea ce ar însemna 32 de echipe cu cel puțin cinci angajați. Deci, avem nevoie de aproape 150 de specialiști. Este mai greu cu medicii pediatri și neurologii. Nu vreau să fiu pesimist. Știu că 150 de oameni nu sunt greu de selectat pentru întreaga țară. Lucrurile deja se mișcă din loc și medicii de familie cunosc în esență ce înseamnă intervenția timpurie în copilărie. Centrele de reabilitare din raioane au inițiat și servicii de intervenție timpurie, precum la Călărași, Criuleni, Ungheni. Există multe confuzii între serviciile de reabilitare și cele de intervenție timpurie, care diferă prin centrarea specialiștilor pe familie, nu doar pe copil. Este un serviciu nou pentru Republica Moldova, de aceea ne-a fost greu la început să explicăm ce înseamnă și ce angajamente implică.
Am discutat despre importanța acestor servicii și în regiunea transnistreană. Acolo există medici buni, care sunt gata să învețe, dar există un grad de birocrație care ne împiedică să dezvoltăm lucrurile la fel de repede ca și la Chișinău.
Este inacceptabil însă să nu avem astfel de servicii în timp ce în lumea întreagă ele există. Noi nu putem face abstracție de ele, mai ales că avem un număr atât de mare de copii cu cerințe educaționale speciale.
Maria Calchei, Centrul de zi pentru copii și tineri „Casa pentru toți”, Ungheni
Serviciile de intervenție timpurie sunt necesare. Practica deja ne-a demonstrat că un copil își revine mai repede atunci când problema de dezvoltare este stabilită corect și se lucrează pentru atenuarea sau înlăturarea ei. Cel mai complicat este motivarea personalului. Specialiști avem, dar sunt prost remunerați.
Un specialist în educație ajunge la 2.000 de lei, pe când un asistent social sau un kinetoterapeut primesc 1.000 și respectiv 800 de lei pe lună.